90 matches
-
încât dacă aș fi întins mâinile, am fi dat de ea. Ne amețea cântecul ei de foc, ca o revărsare strălucitoare, ne înfășura ca într-o nebunie; și din sălciile din împrejurimi și din livezile costișelor veneau răspunsurile în prelungi tremurări melodioase și arzătoare (...). Și nici un glas, nici o ființă omenească pe uliți. Eram singur și așteptam să se întâmple ceva, o minune poate." Momentul de odinioară frizând delirul urma să fie reorchestrat încă o dată (1944) în Anii de ucenicie (Cap. IX
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să zbor,/ Să mă iau pe urma lor? [...] Că m-aș duce l Tot m-aș duce,/ [...] Peste undele în spume,/ Peste mare, peste lume./ Și-aș vedea cum trec cu toate,/ Rânduri-rânduri arătate:/ Înnegrirea malurilor,/ Strălucirea valurilor,/ Stolul rândunelelor,/ Tremurarea stelelor 284. În Luceafărul 285, Hyperion este proiecția visului împlinit al zborului: Și s-arunca fulgerător,/ Se cufunda în mare. Metamorfozele lui Hyperion se petrec sub regimul visării: Căci o urma adânc în vis/ De suflet să se prindă/ Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poemele din Petre Schlemihl). Călătoria sau reveria-evaziune, ca replică și substitut al ei, revin deopotrivă în Obrazul de cretă, Act de prezență, Poemoterapie, Copacul-centaur sau Pădurile orchestre. De fiecare dată, mereu în postură de „iluminat” („Iluminatul va fremăta suav cu tremurarea nuferilor între trestii” „Vizionarul îngrămădea lucirile de cărbune care aveau să sfârșească prin a împodobi pereții acestor beții” - Obrazul de cretă), poetul evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strâmte ale realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
insolite fără a dispărea. Aurel Rău continuă a-și măsura obsedant, cu ochii întredeschiși, ușor hipnotic, peisajul natal, aplecîndu-se "mult peste izvorul holtei din pădure, de sub un răzor, din copilărie", constatînd că "și ce umblă să se adune în ațe, tremurări de lumină, e ceva depărtat, nedeslușit". Drept care e mereu sesizabilă în versurile d-sale "verticala locului". Dacă bunăoară la Petre Stoica, alt bard cu puternice afinități steliste, acest "loc" e tîrgul bănățean, cu împestrițări ale intersecțiilor de epoci și cu
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
nici n-ai bănui! Un nor cuprins de patimi și pierzare, Vârtelniță-n văzduhuri peste vii, Suveici și brâgle, ițe și urzare, Din ce s-a tors, de cum se nevedi, Foșniri de ploi, roire de frunzare, Nălucă în umbriri și tremurare, Parcă de-a dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
poate, și-acum, când noaptea crește și răstoarnă bolovăniș de umbre peste mine, din amintiri se-ntoarce-aceeași teamă lărgind fântâna lumii pân-la margini de unde nu mai bănuiesc zăranii cum numa-n ochiul din adânc, pe vremuri, puteam să-mi văd în tremurare fața... Apoi se depărtează totul, piere și zidul de-ntuneric ce mă-apasă, când se arată dunga unui deal și-o alta mai depate-n vălurire, sub cumpene și turle de biserici împrăștiindu-și casele pe vale și adunându-le frumos
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
aglomerația vitală, în care greșeala se naște cu naturalețe, și e stinsă la fel de firesc, e Poartă: "Suflete 'n pătratul zilei se conjugă,/ Pașii lor sunt muzici, imnurile-rugă./ Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,/ Vindecă de noapte steaua 'n tremurare.// Pe slujite vinuri frimitură-i astru'./ Munții'n Spirit, lucruri într'un Pod albastru./ Raiuri divulgate! Îngerii trimeși/ Fulgeră Sodomei fructul de măceș." Să fie, între cer și mare, în albastrul credinței bătînd în verdele păcatului, aici, dialectica (vorba lui Dodds
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
care trăiam pe atunci, am tras într-un sitar care-și făcea zborul de nuntă deasupra lăstărișului. A căzut, l-am ridicat, nu era mort. L-am luat în palmă. îi simțeam inima cum îi bate repezit, aproape ca o tremurare. Dar nu aceasta m-a impresionat, ci ochii. Nici o altă pasăre nu are ochi ca sitarul. Nu mă gîndesc la așezarea lor, spre creștat și foarte spre ceafă, dînd întregului cap o înfățișare ciudată; am mai văzut-o și m-
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
cei care nu-l înțeleg, oricum e inutil: "E iarăși toamnă, iasomia / cea albă și pătrunzătoare - / îndată ce-o atingi, în adorare / îți intră în piele, în suflet ca-ntr-un tron, / împărătesc / și-alege iar domnia. // Sînt apele în tremurare / de frunze atinse / stinse astre / din ceruri cad iar pe pămînt / ca petecele dintr-un sfînt vestmînt). E mîna mea moale aripă / ca ploaia care-n abur se ridică / încet din albii în văzduh; ca puiul paserii din stuf / divinizat
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
literare. În 1912, Liviu Rebreanu își "mărturisește" iubirea pentru Fanny: "Mulți cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau... n-am nevoie de dânsa... Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal! Aș vrea să sufăr, aș vrea să scrâșnesc din dinți, să-mi smulg părul și să adorm cu genele muiate în lacrimi! Astfel, cel puțin, aș ști
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
mărturia lui I. Petrovici privind cursul de logică al lui C. Rădulescu-Motru: "un stufăriș de teorii moderne, care alcătuiau un fel de zugrăveala ". Expansiunea imaginii anexează firesc spațiul mișcărilor interioare: "Zaimf de vis fluturător, un gînd ușor se mlădiază/ spre tremurările de stele ce jertfă patimei veghează" (St. Petica, Cînd viorile tăcură, XIII). Declanșarea instantanee a unei pasiuni este comparată cu o sămînță pe care vraja unui fachir "ar face-o (în cîteva minute) să germineze, să crească și să se
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
care-mi frământau carnea până ce, îmi închipuiam eu, devenea translucidă ca pălăria meduzelor și prin ea se vedea, curat și alb, fildeșul craniului meu, lustruit ca un pietroi din albia unui râu. Veșnica repetiție a acelorași apăsări și trageri și tremurări de degete, căldura ciudată a pântecului în care aproape că mi se-ngropa capul cu totul, ca și lumina mistică a orbirii care plutea în cabinet mă transpuneau într-o stare tensionată și neplăcută, de spaimă adâncă, atât de adâncă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
amuzat-o. Dacă îi sunt indiferent, am plictisit-o; dacă nu, am ofensat-o. Supraom, care-i dorește fericirea!... Nu i-am răspuns nimic. I-am cerut adresa exactă ca să-i trimit cartoane cu vederi. Mi-a spus cu o tremurare necunoscută de lumini în albastrul ochilor și cu glasul ei cel mai voalat, privind în lături: "Nu știu bine unde am să fiu săptămânile viitoare". Dar cum nu putea sta la îndoială decât între două adrese, și amîn-două la locuințele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar fi încercat un guler neobișnuit. ― Trage scaunul! șopti iarăși plutonierul. Caporalul smulse năuc scăunelul de sub picioarele condamnatului. Brațul spânzurătorii pârâi, și trupul începu a se zvârcoli în căutarea unui sprijin. În ochi lucirea stranie, arzătoare, pâlpâia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-o nimicească... Plutonierul mai spuse ceva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apucă să spună nimic lui Domșa, căci se pomeniră cu Marta, care tocmai se întorcea de la o prietenă. Avocatul, ca de obicei, îi lăsă singuri... ― Toată lumea pleacă la război, zise Marta. În privirea ei, în glasul ei, Apostol simți o tremurare ciudată. Marta se gândea la "cellalt". Un ceas stătură de vorbă, și toată vremea Apostol văzu că logodnica lui e ca o străină, înțelegînd însă că, printr-un singur gest, i-ar putea dobândi sufletul întreg... Un ceas șovăi, apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Tocmai de aceea trebuie să plec la noapte! făcu Bologa neclintit. ― Atunci te cheamă spînzurătoarea! șopti căpitanul disperat, pipăindu-și gâtul, parcă ar fi vrut să dea la o parte un laț închipuit; apoi, după un răstimp, adăugă cu o tremurare de frică: în orice caz eu nu vreau să știu nimic... nimic... Eu mă spăl pe mâini... Apostol Bologa se sculă liniștit și vru să iasă. Klapka se repezi la el poruncitor: ― N-ai să pleci nicăieri! Am să te
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
împrăștiate, din copacii înmuguriți, din câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătând în verde se înălța în unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfârșit de ademenitoare. În văzduh plutea dragostea de viață cu tremurări de aripi argintate, cântând imnuri de slavă, care picurau în inimi fericire adevărată și mii de speranțe. Sufletul lui Apostol sorbea vraja primăverii, nesăturat. Ochii lui priveau, dar nu vedeau, precum urechile lui nu auzeau decât chemările care fâlfâiau în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o privire iscoditoare: ― Te-am așteptat să te arestez, Bologa... Se vede însă că ți-ai mutat gândul... Apostol îi simți în inimă privirea ca un cuțit. Zâmbi încurcat și răspunse, de asemenea cu ton glumeț, dar neputîndu-și ascunde o tremurare a buzelor: ― A, n-ai uitat încă convorbirea de atunci?... Ei da, am lipsit la apel... Crezi că de aci încolo e prea tîrziu? ― Nu știu... Tu trebuie să știi! zise Varga, devenind îndată serios. ― Așa-i?... Ș-apoi frontul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
naltă, mai subțire și mai albă și, cum ședea câteodată neclintită, pe gânduri, când umbrele înserării cresc, părea o ființă care nu-i din lumea aceasta - din taina singurătății închegată și din aburii codrului. Și șoaptele frunzarelor păreau în adevăr tremurarea unui suflet; creșteau din arbor în arbor, din ramură în ramură, scădeau, se depărtau, spuneau ceva neînțeles, ceva foarte vechi și foarte trist. Și când tăceau bolțile nesfârșite, parcă și sufletul din mine tăcea, sta neclintit, așteptând; n-aveam bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și ridică fruntea. Cunoștea cornul. Era al lui moș Calistru. Și înțelegea că-i un semn de primejdie. Își aplecă țeava puștii, stătu la îndoială. Cânii se apropiau. Cornul se stânse într-o dulce tremurare... O clipă se ridică iar, și-ndată tăcu. Flăcăul se repezi îndărăt. După douăzeci de pași, auzi chiar pe coastă, aproape, o bătaie de pușcă. Tremurând de tulburare, apucă în fugă, și când ajunse în preajma colibei, iar îl fulgeră parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uitatul mi la flori hana") fiind legendarul împărat Saga (sfârșitul secolului al VIII-lea). Treptat însă, în prim-plan s-a impus floarea de cireș, datorită efemerității ei. Japonia nu iubește frumusețea decât în clipa ei de pe urmă, în acea tremurare și presimțire a disoluției finale, în acea alunecare lină spre neființă. Sentimentul central al esteticii japoneze este intraductibilul mono no aware, pe care Donald Richie îl descrie astfel: "acea conștiință a tranzienței tuturor lucrurilor pământești, certitudinea că, poate din fericire
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
polen prea copt pentru a mai sluji, rămânând goale și de prisos asemenea unei coji aruncate în drum? Ea se întoarse spre mine, și mă privi cu ochi calzi. "Poți mânca mochi?" mă întrebă. În clipa aceea fu ca o tremurare în aer și sub femeie clipiră în ființă patru picioare de lemn, vopsite în gri întunecat, la fel cu cele pe care simțeam că mă sprijin eu. Fizica și metafizica veceului S-ar putea spune că toate lecturile mele importante
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sale soții. ținea să cunoască și părerea acestuia. În timpul mesei o privise de câteva ori pe Mariam. Dar asta nu-i schimbase cu nimic prima impresie. Nu-i clintise sufletul. Doar atunci când îi prindea privirea și pleoapele ei cădeau repede, tremurarea aceea de gene i-o simțea în podul palmei, ca și cum ar fi pus mâna pe o pasăre gata-gata să zboare. Înainte de cafea îl întrebase din ochi pe Asvadur. Cumnatul său îi răspunsese cu un zâmbet încurajator. După cafea o ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sensibilitatea îi dezvolta mii de ochi întorși înăuntru. Chiar în somn urmărea ceea ce se petrece acolo ca o veghe răzbind prin întuneric. Doctorul, credea Maxențiu, știa puțin lucru, nu cunoștea decât procesele mari, evidente, ale boalei. El însă știa orice tremurare de fibră, știa legătura prin care acea fibră va duce rezonanța spre alte centre și de acolo la sfânta sfintelor - plămânul - acolo unde totul converge pentru rău și pentru bine. Orice vibrație avea acolo ecouri mici, iar uneori gâlgâieli de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nasc. Îndată văd cum, la Poruncă, acestea două se despart și le cunosc distinct și încă-mi par mai blînde, mai curate. Temperatura trupului scade o gradație. Se aude un oftat general. Căci ziua întîia s-a sfîrșit. O nouă tremurare naște timpul. De-o parte Eonii neclintiți așa cum au fost ei aleși: în veșnice urcări sau căderi înghețate. Iar pe de alta, secundele prind să se scurgă. Și-alăturîndu-se, nasc istorie. Le văd sau le revăd, nu știu; însă de-acuma
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]