431 matches
-
tuturor de cetățeanul Tibor Netza din satul Lăpușel, Maramureș, pe când fuma o țigară pe acoperișul casei sale, lângă câteva țigle sparte de grindină, pe care avea de gând să le Înlocuiască În aceeași zi. Câteva case mai Încolo, prin vocea tremurată a preotului, un mort Își lua iertăciunile de la toți cei dragi. De la mansardă coborau, destinși și Împăcați cu sine, Eleonora și negustorul de antene. 41. Ce e clar În lumea asta? Nimic, Își răspundea tot el. Blocul avea de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se ridică cortina, scena complet goală, cu excepția unui cer banal de vară, usturător de albastru și un soare perfect rotund, de culoarea lămâii stoarse, desenat în stânga lui. La confluența între cer și peretele scenei, este trasă o linie strâmbă și tremurată ce pare să despartă la modul metafizic "cerul albastru deasupra noastră" de nevolnicia celor ce vor năvăli pe scenă cu poveștile lor netrebnice și stupide. Rezoneur-ul ar putea să stea foarte bine și pe scenă, în văzul tuturor, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu au grijă de el cum trebuie, Didița-i idioată iar Dorița e un copil mare! Cum zici ’neta, așa o să facem! Apoi Victor a mers singur În casă la bunicu’ Ghiorghi și când sa Întors a spus cu o voce tremurată: Mânzule, să te spele Maria pe picioare și să te Îmbrace bine că mâine plecăm la târg! Vrei? Da, tăticuțule! Cu două ore mai devreme de apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-i acolo, știi? Iar copilul, care cunoștea foarte bine poza Vioriței, pe care Victor o avea mereu În buzunarul de la piept și pe care În clipele sale de tandrețe, dor și aducere aminte i-o arăta vorbindu-i cu voce tremurată, spuse: Îi mamica me! Involuntar rostise vechiul „mamica me” și tot involuntar din cămara cu amintiri gri-cenușii ale unei anumite zile negre scoase la lumina percepției și trăirilor sale cea mai strălucitoare icoană și cea mai dragă lui, cea care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Victor, spuse: Doriță, Didiță! Arătați-mi cum se citește scrisoarea! Atunci a izbucnit cu obidă Ochenoaia: Toantele astea! N-au vrut și n-au putut niciuna să Învețe! Dorița știa doar să-și scrie numele cu litere mari de tipar, tremurate și nesigure, iar Didița nici nu știa să se semneze. Dacă mă lăsa Babaia pe mine să Învăț, ehai, ajungeam și eu om mare, da așa!, spuse Ochenoaia amplificându-și supărarea. Peste o săptămână, Va a fost trezit mai de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ales pe Victor Îl vedea spunându-i: Mă, dacă nu știi și mă faci de râs, moartea-i cât capra pă tine! Atâta ți-am dat să faci, să Înveți, dacă nu știi ...te belesc!, Valerică Începu, cu un glas tremurat și cu un gând ascuns, dorea ca fetele să-l privească un pic mai frumos, dacă nu și cu un anumit interes: După numărul de posesori și de obiecte posedate există patru grupe: Grupa nr. „Un posesor și un singur
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fost silit să-mi dau toată silința să prind sensul prelegerii tale. Oricum, Îți mulțumesc pentru străduința ta” - a răspuns Gruia. În cele din urmă, a luat mâinile Mariei Într ale lui și, sărutându-i-le, a vorbit, cu glas tremurat: ― Îți mulțumesc, iubito, pentru un asemenea dar. Numai tu puteai să mă faci peste măsură de fericit. Vă iubesc pe amândoi din toată inima! După aceste cuvinte, pe chipul lui Gruia - fără voia lui - a fluturat o umbră de tristețe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i iasă din piept, iar obrajii - până În albul ochilor - ardeau ca para... ― Mă gândesc, Însă, că nu ar fi rău să găsești un mod civilizat de a-l cunoaște și mami. ― Cum, tati? - a reușit să Întrebe Despina, cu glas tremurat. ― Când vă veți cunoaște mai bine, să-l poftești la noi... ― Să lăsăm timpul să discearnă. Ce zici, tati? Să-i spun că am vorbit cu tine despre el? ― Cred că una din condițiile ce se pun Între doi tineri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vrei, îi mai spuse. Dar gestionarul nu dori să mai facă nici o verificare mai înainte de a semna. Cu mâna stângă, el apucă tocul oferit de Stelian și, aplecându-se peste tejghea, îsi așternu încet numele pe hârtie, cu un scris tremurat și pocit, de om căruia numai la scris nu-i stătuse în viața lui mintea. Auzind de rezultatul inventarului, secretarul Girolteanu sări de pe scaun cu ochii sclipind de satisfacție și își aprinse o țigară, din care începu să pufăie grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
asta. Nefertiti o susține cu delicatețe și fermitate în timp ce Alindora îi întinde un carton și un stilou cu care Dora scrie cele cerute cu încetineală dar fără dificultate. Cuvintele par un filigran format din litere fine și elegante deși puțin tremurate. Perfect ! Este mai mult... Cuvintele înfloresc un zâmbet pe buzele Alindorei. În salon a intrat, cu pași ușori, Victor. Întâlnirea privirilor lor incendiază atmosfera aseptică de spital. Dora, întinsă din nou pe spate, nu poate privi decât plafonul alb, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un plic de clișee radiografice pe care este scris, cu litere mari și bine vizibile, numele lui Justin și adresa Spitalului pentru tinerii cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia. Alindora tresare. Este același oraș cu cel scris cu litere tremurate, dar fine și elegante, de Dora Matei atunci când ea i-a făcut testul. PERIPLUL DOREI A trecut un an de când Dora, repusă încetul cu încetul pe picioare, se găsește acasă. Victor o copleșește cu îngrijiri și atenții. "Prea mult ! Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scuti de cheltuieli pentru costum și papuci. "Țarcul" era o zonă împrejmuită pe spațiul verde din fața blocului; vreo șapte metri pătrați, în care nea Onuț înghesuise o masă și două băncuțe. Pe împrejmuirea din sârmă împletită scrisese, cu o caligrafie tremurată, No 11! De ce poartă "țarcul" numărul 11, nea Onuț?... Dar nu e numărul 11, deștepților!... Vreau să spun celor care au glagorie că o iau razna dacă intră aici mai mult decât zece oameni... Nu vreau să fie înghesuială, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și muguri, fie flori de o frumusețe rară printre care fumuri subțiri și înalte se întrezăreau și răspântii finuțe, tremurate. Existau și livezi, smocuri uscate, arse de soare, cu o coloristică specială, mai ales împletită cu plantele verzi. Se remarcă însă sărăcia caselor în ruine. Lângă ele pereți abrupți și înalți sunt fie nisipoși fie acoperiți cu ierburi, însă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi tăie răsuflarea. "Și iată, v-ați întors, ați revenit, iar eu v-am recunoscut de cum ați intrat; iertați-mă, vă rog, dacă puteți, eu, numai eu sunt vinovată". Se întorsese spre mine acum, îmi vorbea într-o engleză temătoare, tremurată. Aș fi vrut să o pot lua în brațe, sau cel puțin să îi pot spune asta. Plicul trecu, descriind un cerc somptuos în aer, în mâna lui Reiko, pecetluitor al unei mari taine. Se înfăptuise greșeala de neimaginat, se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
amurg din 1970, pline de imaginile somnului și morții Plutoniei eminesciene. Întrebându-se ce este poezia, Dan Laurențiu ar putea răspunde cu strofa lui Eminescu: ŤCe e poezia? Înger palid cu priviri curate,/ Voluptuos joc cu icoane și de glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.ť Ca și la Eminescu, intervalul dintre amurg și zori nu e decât tărâmul obscur al tranziției spre puritatea ființei, somn și vrajă deopotrivă, smulgere din lumesc." (pag. 1061) E de
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
fantezii jucăușe: "prinzi între degete un punct negru / cât un purice de țară / și / încet încet / tragi de el până când devine o linie // una groasă / cât o omidă din care ies zeci de raze subțiri subțiri / alta prelungă și puțin tremurată / ca ramura din salcia / ruptă de copilul vecinilor / ca să și-o pună coardă la arc / o linie unduitoare / lăsată parcă de șarpele ce trece / după fiecare ploaie / prin grădina reavănă ș...ț" Robert Șerban vede mai mult decât simte, ceea ce
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
o coadă de curioși la ușa mea! Toc! Toc! Toc! Ciocănesc la ușa. - Bună ziua, doctore! Se uită chiorâș la mine... cei mai deciși sunt jenați, așa, pe moment... sunt complici. Au suflet de casapi... Îi fascinez fundamental. Bărbații au glasul tremurat, se înfioară, bălmăjesc, femeile în schimb juisează! de-a dreptul!... tinerele cel mai rău! Mă și văd parcă în cârlig, spintecat, jugănit. Iute! Iute! zic ele! Tăiați-i limba! Scoateți-i ochii! Se ondulează toate, îmi vin pe genunchi, mă
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
petic de hârtie: un sfert de coală A4, câteva cuvinte bătute la mașină, toate virând spre dreapta. Le scria singur? Le dicta? Cert e că de fiecare dată cuvintele sunt scrise la mașină, doar semnătura e olografă, E. Sábato, ușor tremurată. Îi cerusem permisiunea de a-i publica în volum - într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat - eseurile. Îmi răspundea să iau legătura cu profesorul Alexandru Georgescu, cel care-i cunoștea bine opera: să nu ne suprapunem, zicea el
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
fost ales de un juriu scriitorul tânăr al anului 2012. Ne-au atras atenția paginile de corespondență care conțin câteva epistole emoționante primite de poeta Minerva Chira de la Constanța Buzea, în fapt adevărate compoziții lirice: „Crăciun luminat/ și-un text tremurat,/ păsărele și iepuri/ care ronțăie coajă/ și fructe și muguri/ An Nou 2011/ mai bun,/ Sănătate și pupici/ Mănuși și ciorapi/ de lână și tolbă/ plină cu daruri, iubirea noastră/ nevestejită și/ Florile dalbe,/ le simți mirosul?/ Dumnezeu cu/ noi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
apucă unul dintre ultimele plicuri și din el desfăcu scrisoarea abia sosită de la Paris. Îi scria Alice Cantacuzino. Nu-mi citi nimic din ea, dar desfăcând-o, îmi arătă în spațiul marginal interior, un cuvânt scris de altă mână, ușor tremurat: Domnița. Era ultimul mesaj de la Maria Cantacuzino-Enescu. Așa începea atunci, pentru mine, povestea Tescanilor. Am revenit cât mai des și cu folos în cei cinsprezece ani cât a mai trăit prețioasa amfitrioană. București, în 6 August 1933 (Vila Brazilor) Scumpă
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
iubea toată lumea, În comparație cu neuropatologul Ovidiu Vuia, cu inteligență și condei Laser, ce spulbera pe mulți, pe mine când mă legăna când mă dădea de pământ. Ion Caraion era de asemenea o prezență distinsă. Îi păstrez scrisorile, scria frumos, ordonat dar tremurat, Îl dobora ciroza contractată În minele de plumb de la Baia Sprie din timpul detenției politice. La urmă a venit Titu Popescu, doctor În estetică, jurnalist si scriitor de-adevărat. A fost de o mare finețe și niciodată nu m-a
CURENTUL DE LA PAMFIL ŞEICARU LA ŞTEFAN STRĂJERI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Journalistic/99_a_395]
-
-o găsesc în ierburi, Poate-o găsesc în tine Numai gândul Peste lume e o apă, Peste apă e un munte, De uitare nu te scapă Nici o cale, nici o punte; Poți să strângi, ca-ntr-o lumină, Oști de aripi tremurate, Apa albă le dezbină Și le misuie pe toate; Poți s-aduni, ca-ntr-o căldare, Bani de aur sub o vatră, Muntele de așteptare Îi preface iar în piatră; Nesilit te ștergi din tine, Obosit și-ntors în pace, Din
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
publicistică brașoveană cinstită și excepțională în viața cetății sau ,". În redacția vechiului ziar ,Bună ziua, Brașov", tinerilor și harnicilor redactori și reporteri, le-am povestit cum, când eram elev aici, intern la Liceul ,Dr. Ioan Meșota", auzeam zi de zi vocea tremurată a unui moșneag ungur, care striga pe străzi, seară de seară: BRASSAI LAPOK. Sper că am scris corect. Vocea bătrânului vânzător de ziare mă obseda. Am aflat că acest ziar apare și astăzi, după cum a informat, cu simpatie, o redactoare
Orașul Koroanei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11186_a_12511]
-
cinematograf la jumătatea filmului. Mă uit la ea cu speranță, mă bazez pe nervii ei de femeie, dar își privește din nou, mută, vârfurile pantofilor. După vreun sfert de oră, vorbește din nou, de data asta cu voce mică și tremurată: - Bine. Uite cum facem. Când ne întoarcem acasă, ne despărțim. OK? - OK, îi răspunde el, fără să întoarcă capul. Ea reîncepe să plângă, de data asta încetișor, neputincios, dezarmat. El se uită pe geam. Aș vrea să-nțeleg ce se
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului AM SĂ-ȚI TORN DUREREA MEA De năuc-am să te caut Pe sub nopțile pustii, Să îți torn în sânge-amarul Așteptărilor târzii. Și cu plânsul meu în hohot Să te umplu tremurat, Să colind năucă-n tine Într-un bocet ne-ncetat. Să te fac să-mi guști durerea Freamătului trist din glas, Să îți storc din nepăsare O privire și un glas. Cu privirea mea în lacrimi Să te-acopăr și sub
AM SĂ-ȚI TORN DUREREA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384368_a_385697]