283 matches
-
alergând pe lângă case. Pasul meu răsună-n noapte scârțâind prin neaua albă, Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor... Ochii triști privesc spre stele și din lacrimi îmi fac salbă, Când aminte își aduc dulcea clipă de amor... Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea, Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri, Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt îmbrățișarea Și cuprinși de vraja lunii, noi pornim spre nicăieri.... Doar iubirea ni-i busolă în această lume rece, Iarna
SENTIMENTE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383501_a_384830]
-
Suissa, publicat în Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017. Abigail stătea în camera albă și-l aștepta pe Tom. Își făcu o listă cu hotărâri importante: nu fii agitată, vorbeste calm, vorbeste cursiv, nu-l lasă să-ți vadă tremuratul mâinilor, arată-i că-ți pare rău de ce ai făcut, nu-i vorbi de copilă și nu-l lasă să-ți vadă disperarea. Apoi scotoci prin buzunar și scoase altă lista: flori, lapte, tequila și prezervative. Decise că nu era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
care apoi s-a transformat în coșmar. Citește mai mult Abigail stătea în camera albă și-l aștepta pe Tom. Își făcu o listă cu hotărâri importante: nu fii agitată, vorbeste calm, vorbeste cursiv, nu-l lasă să-ți vadă tremuratul mâinilor, arată-i că-ți pare rău de ce ai făcut, nu-i vorbi de copilă și nu-l lasă să-ți vadă disperarea. Apoi scotoci prin buzunar și scoase altă lista: flori, lapte, tequila și prezervative. Decise că nu era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
vorbea, îi aranja hăinuțele de firmă. Ai dreptate doamnă, nu a făcut nici un rău cățelul dumneavoastră, dar noi, mieii, ce rău v-am făcut? Spuse mielul în timp ce, cu ultimele picături de sânge, viața se scurgea din trupul lui.Un ușor tremurat, un fior al morți și ultimul miel e mort. Suntem ipocriți, facem fel de fel de organizații de ocrotire a păienjenilor, muștelor, câinilor, dar în același timp încurajăm omorârea animalelor în masă. Putem găsi justificări și eu pot. Cred că
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
e bărbatul în vârstă cu care ea stătea de vorbă. Femeia avea fața crispată și îl privea fără a schița nici un gest. Inspectorul îi privea neajutorat, căutând cu disperare ajutor. În ochii lui se citea o întrebare nerostită, în timp ce un tremurat nervos îi cuprindea trupul. Nu-i nimic, rosti Ileana duios, e muntele. Liniște-te și revino-ți! Totul este în regulă! Se apropie de el și îl ajută să se ridice. Îl cuprinse apoi în brațe și îl mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îi apăru cu strălucirea unei statui de fildeș. Simți cum o flacără i se aprindea În piept, iar răsuflarea Îi devenea tot mai grăbită. Cu o altă mișcare, femeia se răsucise, scoțând la iveală pântecul Încă acoperit de văl. Un tremurat al pupilelor arăta că somnul Îi era pe sfârșite. Ochii de cristal clipiră de două ori; apoi, după un sfios gest de teamă la vederea bărbatului aplecat deasupra ei, pe buze Îi apăru un zâmbet misterios și Îndepărtat, ca acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Era un cântec intonat cu o voce joasă și aspră, o voce de fată. Cea care cânta, oricine va fi fost, era foarte aproape. Acum un an Amory poate c-ar fi izbucnit În râs sau l-ar fi apucat tremuratul. Acum, agitat cum era, s-a mulțumit să Încremenească și să asculte, iar cuvintele Îi pătrundeau Încet În conștiință: „Les sanglots longs Des violons De l’automne Blessent mon coeur D’une langueur Monotone.“ Un fulger a despicat cerul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aburii fantastici ai tuturor verzelor călite pe care le gătise în scurta și neîmplinita ei viață, îmbrățișată de orice muzică ar fi vrut să asculte, de orice muzică ar fi vrut să acompanieze cu ritmul inimii ei plăpânde și cu tremuratul coapselor ferme. Horațiu era aproape de leșin. Simțea că această sublimă despuiere este ireversibilă, că atunci când dansul va lua sfârșit, va lua sfârșit și ceva mult mai important din viața lui. Mariana murea încet. Își dădu jos slipul și rămase pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
când am văzut pentru oară o reproducere după Primăvara lui Boticelli și aproape Îmi dăduseră lacrimile. Eram cuprins acum de același sentiment ca atunci. Simțisem o empatie, o afinitate atât de copleșitoare Încât a trebuit să-mi opresc cu mâna tremuratul bărbiei. „Ceva s-a schimbat“, mi-am spus tulburat și mi-am Îndepărtat privirile de la fața lui Akemi, privind afară, pe geamul taxiului. În depărtare se zărea hotelul zgârie-nori, la unele ferestre era aprinsă lumina, altele erau cufundate În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ele sau că le acceptam. De Îndată ce nu mai aveai putere să te miști, golanii Îți spărgeau dinții și te forțau să le faci sex oral, Îți spărgeau din senin capul cu o sticlă de whisky, nu te mai opreai din tremurat din cauza frigului și a foamei și nu-ți mai puteai controla vezica, Îți țiuiau urechile și Începeai să auzi voci Încontinuu. Toate acestea par Înspăimântătoare numai când te gândești la ele, când ți le imaginezi. Teama de a nu sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de țigări. Era început. Luă o țigară. Lângă pachet o brichetă de colecție. Trase câteva fumuri cu sete. Dintr-o dată gândul îi zbură undeva: „Dacă băiatul ăsta era însurat și o să vină soția lui?! Ce va spune ea? O apucă tremuratul. Cum a putut să fie chiar atât de proastă și să pună botul?” Mai aprinse o țigară. Își făcu semnul crucii: „Doamne apără și păzește!” De când a terminat clasa a opta e prima dată când se ruga la Dumnezeu și
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
Primul ei contact a fost unul de natură să-i ofere un somn liniștitor și dulce. Demult n-a mai dormit așa. S-a auzit apa de la toaletă. S-a trezit patronul, își zise. Parcă o apucă un fel de tremurat. „Ce va fi va fi! Doar n-o să-mi taie capul!” Tânărul a intrat în bucătărie ștergându-și fața cu un prosop albastru pe care Mădălina observă o corabie cu pânzele ridicate. - Bună dimineața! Dar deja e ziua de-a
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
niște haine uscate, că altfel nu mai ajungeam sănătos acasă. Bătea un vânt tăios de trecea și prin hainele uscate, darmite prin cele îmbibate cu apă. Oricum, nu am mai reușit să mă ocup cu pescuitul în continuare, ci cu tremuratul de frig și încălzitul cu vinul adus pentru delectare pe malul Dunării, în timpul partidei de pescuit, așa cum obișnuiesc mai toți pescarii de prin părțile noastre. Pe perioada copilăriei mele nu am mai avut ocazia să experimentez nici pescuitul și nici
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
italiene !- le spunea el încet, conspirativ. Lire italiene, da,da, era tixită cu lire italiene...șiaruncai pușca, fraților, cât colo, pusei chipiul pe masă, scosei batista din buzunar să mă șterg de sudoare că transpirasem tot. Mă luase așa un tremurat la gândul că tot bănetul ăla o să fie al meu. Ia , uite, Doamne, cum iese norocul în fața omului,mă guduram eu pe lângă valiză, și mă gândeam ca prostul ce să fac eu cu atâta bănet. Prima dată mi-a venit
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
locul, domnule Praporică? Azi trec cioclii, te buzunăresc și te duc la morga, te-amestecă cu toți morții și te fac cenușă, praf și pulbere...” O lacrimă, apoi alta, căzură, lunecară pe obrajii lui încinși, după care îl apucă un tremurat, ce era cu el, îl trăsese curentul, privi spre Cișmigiu și își aminti de pădurea lui de acasă, cumpărată proaspăt de la Eliza Câmpineanu, ce bine ar fi fost acolo în răcoarea ei, pentru ea dăduse mahmudelele rămase de la bătrână-său
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
scrisorii o făcuse să pornească la galop, ci numele localității, Prundul Bârgăului, declanșase ceva în minte și amintirile năvăliră ca și cum o apă rupsese stăvilarul ce o ținea într-o matcă ce nu îi era de-ajuns. Poștașului nu îi scăpă tremuratul mâinii, care curios din fire, nu își încălecase bicicleta, aștepta ca cel din fața lui să-i confirme bănuiala, ca să o spună mai departe. Că neconfirmată, nu prea putea să o facă, era doar secret profesional, iar el știa să-l
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
niște haine uscate, că altfel nu mai ajungeam sănătos acasă. Bătea un vânt tăios de trecea și prin hainele uscate, darmite prin cele îmbibate cu apă. Oricum, nu am mai reușit să mă ocup cu pescuitul în continuare, ci cu tremuratul de frig și încălzitul cu vinul adus pentru delectare pe malul Dunării, în timpul partidei de pescuit, așa cum obișnuiesc mai toți pescarii de prin părțile noastre. Pe perioada copilăriei mele nu am mai avut ocazia să experimentez nici pescuitul și nici
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
și privea înlăcrimat de fericire către portretele celor despre care am mai vorbit. Înconjurat de butoaie cu tot felul de vinuri despre care el știa că sunt expresia fidelă a sângelui sfânt. *** Consiliul Seniorilor Supraveghetori nu-și mai putea controla tremuratul genunchilor. Aripile negre fâlfâiau amenințător, iar vocea șefului avea răceala spațiului interplanetar. - Bă! Una v-am spus și praful s-a ales! Îl pierdurăm și pe bietul Azazel! Și doar era băiat bun! Dar a dat de tâmpiții ăia și
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
niște haine uscate, că altfel nu mai ajungeam sănătos acasă. Bătea un vânt tăios de trecea și prin hainele uscate, darmite prin cele îmbibate cu apă. Oricum, nu am mai reușit să mă ocup cu pescuitul în continuare, ci cu tremuratul de frig și încălzitul cu vinul adus pentru delectare pe malul Dunării, în timpul partidei de pescuit, așa cum obișnuiesc mai toți pescarii de prin părțile noastre. Pe perioada copilăriei mele nu am mai avut ocazia să experimentez nici pescuitul și nici
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
ta spagă? nu mi-ai găsit nimic și acum îmi spui că... ăsta e diagnostic de medic? n-am bani de spagă și nici nu voi să dau, e criză! - omule, nu e vorba de asta! m-a luat un tremurat, mi s-au tăiat picioarele; (primul gând: m-am decis prea târziu să mă las de fumat) o să-mi spună că am cancer, sau ce naiba am, sau n-am. unul s-a aplecat să mă asculte cu urechea în dreptul inimii
AM FOST IERI LA DOCTOR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366923_a_368252]
-
scurt de tot. Pielea îi era subțire, aproape transparentă, dar un trandafiriu foarte diluat îi înviora vag paloarea obrajilor. Când l-am cunoscut, suferea deja de Parkinson. Trebuia să-și țină o mână cu cealaltă pentru a-i mai potoli tremuratul. Era tot numai fragilitate și părea în orice moment și clipă, că se va frânge în cel mai scurt timp. Privirea îi era de o nesfârșită candoare și de o blândețe binefăcătoare. Numai infinită milă și iubire înțelegătoare. În fața lui
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > ASCUNZIȘURI Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ASCUNZIȘURI M-ascund în tremuratul frunzelor Și-n prima șoaptă a vîntului, M-ascund după un fir de iarbă,ce-mi răsari în cale Să nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare. M-a țintuit vicleana de aducere aminte Cînd se-nchisese rană
ASCUNZISURI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367679_a_369008]
-
POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 210 din 29 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Arma sinelui După o povestire rabinică Pe treptele de cuvinte ale babilonului mielul a urcat în cer cu-n tremurat de verbe sub blană, ca o arsură de fier, și i-a spus lui Dumnezeu: -Creatorule, ai fost nedrept cu destinul meu! Mi-e teamă că pier, că nu mi-ai dat nici-o armă să mă apăr de dușmani, nu
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367151_a_368480]
-
toate tipurile...în toate zonele bune. Singura fobie o constituia...Complexul studențesc! Îi ura din suflet pe toți “sărăntocii...și țărănoii” care veniseră la Timișoara să se facă „domni”. Așa de puternic trăia acest sentiment...că se albea...îl apuca tremuratul...voma...dacă trebuia să schimbe urgent ceva valută...și n-avea unde altundeva decât în Complex. Într-una dintre turele mai aerisite, cu control, la vamă...îi mărturisi unuia dintre șefi „durerea sa”. Se gândi șeful mai bine și adună
HEI, COŞAR, COŞAR...COŞAR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367193_a_368522]
-
bun. Nimic. Îmi zic că o fi vreo depresie, deși sunt cel mai optimist om din univers. Orele trec greu, ca un tren care se lasă așteptat și nu mai vine. Simptomele persistă și îmi acompaniază, parcă sinistru, singurătatea. Un tremurat dinspre picioare spre cap mă apucă dintr-o dată. Mă pun în pat. Îmi aprind o țigară. Trag trei fumuri, privindu-le cum se înalță către tavan. Durerea se întețește. Nu mă mai pot ține pe picioare, chiar îmi amintesc că
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]