316 matches
-
demonstrat de ce. De fapt, i-ar plăcea să fie fantezia secretă a tuturor femeilor de pe pământ. Zâmbește la gândul ăsta. Ce haos ar fi. Câte crime pasionale. N-aș mai putea să ies din casă. Viața mea ar fi extrem de trepidantă. M-aș ascunde încontinuu de câte-un bărbat gelos, care ar umbla după mine cu pistolul încărcat. Ca să mă omoare. De fapt ar fi nasol. Aș fi hăituit zi și noapte. Evident că ar exista femei care ar înțelege că
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
17 ani, inginer și arhitect la Universitatea din Lemberg, n-ar fi mers apoi la Viena timp de trei ani ca să studieze matematica, n-ar fi învățat polona, germana, greaca, latina, engleza și franceza, n-ar fi citit în ritm trepidant. Și cînd te gîndești că, inițial, doar o boală de piept incipientă l-a îndrumat spre Peninsulă! Șocul italian echivalează la el cu o renaștere, iar limba italiană le va umbri pe cele deja cunoscute. Inginerul arhitect află că, pe
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
a fost tovarăș, ci frate, frate adevărat pentru că altul nu aveam". Instalat la conducerea sindicatului, Istrati și-a dat osteneala să reia tot ceea ce începuse Ștefan Gheorghiu și, venind cu puteri mai proaspete, a izbutit să impună un ritm mai trepidant în activitatea sindicatelor. Avea și mai multă fantezie, era mai îndrăzneț în inițiative și, pînă la un punct, un revoluționar mai fanatic.ť Nu era totuși Ťmai fanaticť, mai degrabă, poate, mai visător. Și, în mod cert, incapabil să se
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
făcând laba în buzunarul mănușii de baseball? Dacă se lasă cu cafteală? Dacă-s microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața trepidantă și minunată de totală decădere pe care-am duce-o pe-o cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
au fost traduse), nici un critic n-ar putea să le deosebească de adevăratele scrieri ale lui Flannery. Știrea acestei escrocherii diabolice m-a cutremurat; nu e numai furia, ușor de înțeles, pentru dauna economică și morală: simt și o atracție trepidantă pentru aceste falsuri, pentru această ramificare a mea, germinată în pământul unei alte civilizații. Îmi imaginez un bătrân japonez în chimono, trecând peste un podeț arcuit: este eul meu nipon care născocește o poveste de-a mea și ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe deasupra noastră, dar de data asta trebuie să fi fost un raid din cale-afară de important, fiindcă erau vreo mie de avioane, toate aliniate în formație. Era o zi însorită, frumoasa. Deodată în atmosferă s-a auzit un zgomot puternic, trepidant, ca un mârâit, de ziceai că vibrează tot cerul, într-un vacarm scos de-un singur motor imens. Toată lumea din parc s-a oprit locului și a privit în sus, ducând mâna streașina la ochi. Am început să plâng. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Ce face...?“. Ce face lumina? Poartă povara singurătății. Ce face urma pantofului pe trotuar? Doarme lipită de noapte. Ce fac portocalele? Zâmbesc. Ce face marea? Își târăște genunchii zdreliți. Și așa mai departe. Ce face poezia asediată de această activitate trepidantă? Iese pe furiș, în vârful picioarelor, din cartea tinerei autoare, și dispare undeva, în noapte. Mantia alba a lui Heliade Istoricii literari au evocat, zâmbind subțire, mantia albă cu care se înfășura Ion Heliade Rădulescu înainte de a apărea în fața mulțimii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de secundă Magnolia a amețit, ochii s-au închis, în timp ce sângele i-a plecat de la inimă cu o viteză mai mare ca de obicei, năvălind în obraji, după care i-a cuprins întregul corp, învăluindu-l într-o mantie firavă, trepidantă și proaspătă ca o mireasmă. Si-a dat seama că a suferit o transformare și când ochii i s-au deschis se scăldau cu dragoste în zalele de aur ale tânărului adonis. De bucurie că Magnolia a acceptat să mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
universal: "N-am scris niciodată (jurnal), nu mi se par atît de importante și esențiale senzațiile mele cotidiene". Jurnalele lui Kierkegaard și Kafka ar arăta "o insuficiență creativă". Pornirea antidiaristică a prozatorului nostru acceptă doar două excepții, într-o frază trepidantă, fără încheiere: "Tolstoi, Dostoievski, sunt de acord, ei pot să facă ce vor, ei, cu opera lor, pot să meargă și la curve, pot să-și permită orice, să scrie și jurnale, dar cînd tu ești steril, cînd nu produci
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
se elibereze. Hong-Kong ca suprapersonaj Prima reușită a romanului constă în evocarea unui Hong-Kong pitoresc, fascinant, care acaparează ca veritabil suprapersonaj. Amestec pestriț de etnii și culturi, de civilizații și ierarhii sociale, orașul își dezvăluie trei chipuri: primul, cosmopolit și trepidant, al doilea desfigurat de ocupația japoneză, cel de-al treilea indecis, vindecându-și lent rănile ca să-și afle iarăși strălucirea și culorile pierdute. Dintr-o asemenea perspectivă, romanul oferă un nou topos al prozei de război, îmbogățind astfel geografia exotică
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
nimeni știută cu o văduvă planturoasă cu care, la răstimpuri, renegociază termenii litigioși. Sugestia e transparentă, dar rămâne sugestie (Clauzele contractului). Chiar și așa, schițate grosolan în câteva propoziții, primele cinci piese ale Medgidiei reușesc să transmită destul din atmosfera trepidantă a unui roman în toată puterea cuvântului. E clar că prilejuri de conflict se vor ivi, fie și numai din abundența personajelor într-un spațiu atât de restrâns. Ca să nu mai pun la socoteală tehnica bine orchestrată a contrapunctului. O
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
Tudorel Urian Au trecut aproape douăzeci de ani de la căderea regimului comunist. Amintirile încep să se estompeze, zgomotul mediatic și ritmul trepidant al vieții în contemporaneitate lasă prea puțin timp pentru rememorări și analize. Generația celor născuți în anul revoluției este astăzi în băncile facultăților. Este pe cale să se formeze o primă generație de intelectuali care nu a avut în niciun fel
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
declarat că știința și tehnologia se vor dezvolta într-un ritm atât de rapid, încât cei mai mulți oameni nu vor putea să "digere" acest aflux de informații și vor fi tentați să se "deconecteze" de la acest ritm de viață mult prea trepidant. Multe dintre previziunile sale, referitoare la rapiditatea transmiterii de informații, acceptarea mariajelor homosexuale și accelerarea ritmului de producere a catastrofelor ecologice, s-au adeverit în anii care au urmat. Pentru următoarele patru decenii, Alvin Toffler afirmă că un număr tot
Vezi predicţiile lui Alvin Toffler pentru următorii 40 de ani () [Corola-journal/Journalistic/71076_a_72401]
-
o surprind privind în sus. Toată viața mi-am dorit să o fac să înalțe astfel privirea, spre ceva demn de admirație. Și iată că reușesc acum, cu ajutorul americanilor. În Manhattan totul funcționează, populația este mereu activă, viața are ceva trepidant. Metroul cu trei căi de dus și trei de întors, adevărată autostradă subterană, limuzinele, frumoase și maiestuoase (n-am văzut niciun automobil de mic litraj), mașinile utilitare, autobuzele cu etaj, trenurile suspendate, ambarcațiile de pe East River și de pe Hudson, avioanele
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
Daniel Cristea-Enache Cu proiectul Despre omul din scrisori, deschis prin analiza epistolarului eminescian, Dan C. Mihăilescu intră abrupt într-un paradox. Cărticica lui s-a născut dintr-o profundă antipatie față de e-mailuri, "trepidante, reci și sleite", încercând să ne smulgă din "imperiul nenorocit al acestor file, insert, delete, send, fwd". În stilul său atât de plastic, criticul ajunge să echivaleze neutrele messages și attachments cu niște "clămpăniri de fălci de rechin". Botul înfricoșător
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
să se amendeze fără cruțare, bunăoară recunoscîndu-se cu lejeritate inferior lui Eugen Ionescu: "Am trăit puțin. Cvasi-inexistent. Am luat însă hotărîri care n-au rămas numai hotărîri. Nu sunt pentru asta mai puțin un leneș. N-am trăit cu o trepidantă voioșie sau cu o măcinătoare tristețe ca, de pildă, acest veșnic îndurerat, torturat prieten, Eugen". Singurătatea sub semnul căreia se percepe diaristul se inseriază în singurătățile analoage: "Și, cu toate acestea, nu sunt singur. Mai bine zis, singurătatea mea nu
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
ordine al poeziei lui Adam Puslojiš. Mare admirator al lui Nichita Stănescu, a cărui inimă, în vederile d-sale, "sîrbea", avînd și alți apropiați din toposul nostru, are cultul tradițional al prietenilor, acea filia pe care atît de precipitata, de trepidanta viață modernă riscă a o neglija. O căldură sufletească "de modă veche" îl face pe bard să-i convoace pe cei apropiați, să-i acuze venial și să-i scuze prompt pentru eventualele absențe: "Chiar astăzi / mi-am adunat / la
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
intersectează investigațiile într-o radiografie a vieții unei țări, surprinsă în toate nenorocirile ei: corupția și cinismul clasei politice, dramele "amărăștenilor" din mahalele ori sate, masacrele ordonate chiar de oamenii puterii și lupta gherilelor. Se naște treptat un roman postmodern trepidant, ritmul alert are drept concurență neloială o cascadă a poantelor și a situațiilor de un comic împins încet-încet spre absurd. Inserțiile de nume reale, de momente ale conflictelor ce au frământat Mexicul de multă vreme, dau narațiunii o densitate extraordinară
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
plăcută și galopantă, grație unei tehnici a suspansului care sporește tensiunea. Să recunoaștem, suspansul în filozofie e o însușire rarisimă la autorii breslei, iar Onfray o stăpînește. Mai mult, autorul are ușurință gazetărească, O contraistorie a filosofieilui atrăgînd prin ritmul trepidant al episoadelor. Autorul e un cîrtitor superior de vînă pamfletară, a cărui îndrăzneală stă cu precădere în ton. Un spadasin al cuvintelor pe care îl citești cu curiozitate, ca pe un stilist încordat care se mișcă repede, cu răsuflarea tăiată
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
al lui Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea, e cartea unui estet. E foarte multă artă în ea (practic, de la un capăt la altul numai artă), dar fără ca asta să incomodeze calitățile narative. Ce e de întâmplat, se întâmplă oricum, faptele sunt adeseori trepidante, protagoniștii iubesc și suferă câinește, se întâlnesc deodată după ani și ani de recluziune și se simt grozav împreună. Doar că resorturile celor mai lumești gesturi ale lor nu par să fie din lumea noastră. S-a spus, cu îndreptățire
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
ca gazetar de război, la oficioasele „Evenimentul zilei” și „Curentul”, ale lui Pamfil Șeicaru. Pe scurt, romanul din 1941 a fost complet scos din circulația publică, el reapărând de-abia în 1991, într-o ediție care, poate din cauza împrejurărilor politice trepidante de atunci, poate din cauza numelui editorului, a trecut complet neobservată. Trecerea scriitorului la cele veșnice, survenită în 1992, a contribuit și ea la eșecul tentativei de repunere în circulație a romanului, în ciuda faptului că reeditarea din 1991 a fost una
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
e îndeajuns de limpede. („- Ce este Zen? e întrebat un maestru al acestei căi? - E viața de toate zilele, răspunde el.”) Viața de toate zilele, desigur, dar nu cea vizibilă cu ochiul liber. Nici literară. Horribile dictu. Ci aceea completă, trepidantă. Va dezvolta, patru sute de pagini mai încolo, această nuanță: „Cel care-mi citește jurnalul nu intră în viața mea, și nu (doar) pentru că orice text scris mistifică viața. Dar pentru că sensul jurnalului meu nu e de a-mi dezbrăca inima
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
se adresează unui public relativ restrâns; sunt cei pentru care sensibilitatea expresiei marcată ideatic este superioară satisfacției de a savura plăcerile sonore ale momentului; oricât de fascinante, de spectaculoase ar fi aceste sonorități ce înveșmântează linia melodică sprijinită de pregnanța trepidantă a ritmului. Spectaculoase se dovedesc a fi sonoritățile ce îmbracă melodica pieselor compozitorului, dirijorului, orchestratorului franco-român Vladimir Cosma. A revenit în țară, pe scena Ateneului, după aproape o jumătate de secol. Susținut în compania Orchestrei Filarmonicii bucureștene, a Corului academic
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
lucrări camerale ale primei jumătăți a secolului trecut; pianul exultă caracterul percutant al emisiei sonore ce întâlnește bogăția coloritului timbral al instrumentelor de percuție; o sporită precizie ritmică din partea acestora ar fi întărit structura mare a lucrării, marcată de caracterul trepidant, stimulator al mișcării, al ritmului. În realizarea trio-ului „Contraste” pentru pian, vioară și clarinet am remarcat în mod special stăpânirea abilă a sonorităților, aspecte pe care le etalează tânărul clarinetist Adrian Duminică, membru al Orchestrei Naționale Radio. Remarcabil moment
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
asemenea destin crește și mai mult. Partea a patra este și cea mai bine realizată artistic. Revenind, la decenii distanță, asupra luptelor dramatice din Apuseni, condeiul memorialistului capătă ritm și o dinamică alertă a frazării. Narațiunea, sacadată ca și mersul trepidant al bătăliilor, captivează și convinge prin autenticitate. Anticalofilismul lui Moldovan este de altă calitate decât cel al lui Lăcusteanu. Ar fi ceva de spus și despre ediție, în ciuda faptului că, de regulă, despre o reproducere anastatică nu se (poate) spune
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]