5,364 matches
-
ospitalitatea arătată, intrai în vorbă cu mama. Povestirăm de una alta și, deodată, o luai prin surprindere: -Cu cine-ai avut alaltăieri convorbirea de taină, de ți-ai schimbat gândurile vrând să revii acasă? -De unde-ai aflat de telefon?! tresări biata. Ca să vezi?! Nici cu fetele nu mi-e rușine! Mă spionează! Bine le faci când le iei la refec! Și eu, de bună credință, le apăr de rafalele cu care le răcorești uneori! Ca să vezi?! își prelungea falsa nedumerire
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
scursă din carnea rumenă. Înghiți în sec, întorcând privirea către bărbatul tânăr care ducea leneș la buze o halbă aburită cu bere. Nu-l mai văzuse prin zonă. Când asistenta apăru pe terasă și se așeză la masa lui, Vasilica tresări. Nu o putea suferi pe femeia aceea. - Nebuno, îi strigase asistenta cu câțiva ani în urmă, când venise să-i vaccineze copila, nenorocești băiatul! Vasilica se săturase să se tot scoale noaptea udă și să fie pusă de bătrână să
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
mea soție. Ești tot ce am mai scump pe lume. CAP. 11 Nu a fost ușor! Criști recunoștea că viața îl supune unui capitol deosebit. Nu a dorit atunci la început când inima lui obosită și tracasata a început să tresară la vederea acelei tinere, să dea curs unei relații serioase. Dorise o aventură scurtă. Și-a spus: nu poate fi altceva decât o mică pauză, apoi revin la normal. Am nevoie de puțină schimbare să înviorez și să dau culoare
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1469092779.html [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
acestea, asemenea stări, nu întotdeauna sunt fără ieșire. O ilustrare o găsim și în poemul Frigul din noi, în care, deși tăcerea devine o mare apăsare și poeta dorește ca „în flacăra tăcerii să mă pierd în timp ce întunericul la geam tresare, totuși, în final, trăiește paradoxul simțind oblăduirea blândă cu care respiră „Fermecătoarea, pașnica tăcere„. În alte pagini ale cărții ne întâmpină și versuri în care efluviile trăirilor îmbracă haina bucuriei de a trăi cu voluptate, versuri încărcate de optimism, așa cum
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
cătun.// (Splendoarea Carpaților) Secvențe ale naturii sunt surprinse și în Imensitate, Munții Caraiman, Noiembrie dezvăluind farmecul și bucuriile simple care ne înconjoară. Suna prin crengi c-un freamăt lung/ Septembrie pierdut în zare/ Prin negura răcelii vechi/ Cu bucuria ce tresare.// (Septembrie) O dragoste deosebită se simte în creația sa pentru graiul moștenit din bătrâni și păstrat cu sfințenie și în vremuri tulburi. Ca demn urmaș al îndrăgitului poet Alexei Mateevici, în poemul Limba noastră cea română poeta reușește să dea
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
aceeași vârstă nu se mai uită la ea: „bărbații de vârsta mea se uită după fetele tinere, cu fuste scurte și cu buricul gol, asta este la modă acum”, își continuă ea gândul. Se anunță stația unde trebuia să coboare. Tresări. Se apropie de ușă pentru a coborî. În fața ei se afla un bărbat înalt care stătea cu fața spre ușă. - Coborâți la prima stație, vă rog? Bărbatul s-a dat într-o parte, a privit-o atent în ochi și
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_inceput_de_primavara_i_vasilica_ilie_1331915511.html [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
sub singura cruce / albă / de poeme” (Semenului meu amirosind a Cer). De fapt, Maria Doina Leonte consideră întreaga planetă drept “Altarul de sub singurul cer” unde “Scriptura tace cu file neîntoarse / Fereastra nu se mai deschide spre fântână / În rama ei tresar / același cireș / și o toamnă târzie / Cine îmi va aminti viitorul?”. Întreg ciclul prezentat este remarcabil și merită toată atenția. Veronica Pavel Lerner cu ilustratorul Mădălin George Cobuz, în tandem, realizează un grupaj interesant, sincretic, împletind imaginea cu versul: “pictează
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
idealitate. Delia Stăniloiu - ne-a obișnuit cu poeme de marcă și ne spune pe șleau că urăște perfecțiunea. Ea se autodefinește: “Eu sunt: Eu sunt / o stea îndepărtată / din galaxia / de pe Ning / pe care / n-o vezi niciodată / m-aprind / tresar / și-apoi / mă sting. Delia Stăniloiu străbate lumea la pași de cuvinte. Uneori este o filă albă, sub pașii de cuvinte ai altuia. Autoarea cultivă poezie cu rimă întâmplătoare, fără reguli stricte de prozodie. Cu toate acestea, reușește să obțină
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
dor rămas nevătămat Fiorul dintre noi va întreține. Tu mă privești cu ochi străini și goi; Misterul la tăcere mă îndeamnă, Grăit-a, iar, tăcerea dintre noi, A despletit o ramură de toamnă... UN VIS Mă duce gândul peste ape Tresar sub picături de rouă, Și lacrime încep să-ți sape În suflet... A-nceput să plouă. Și plouă raze de credință Plouă din cerul tău senin.. Se naște-n soare o dorință La care păsările vin. Un nor s-a
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1410246612.html [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
Amurgul a lăsat scântei... O lacrimă acum dispare Tremurătoare-n ochii mei. Și plouă cu speranța verii, Și tună-n lumea ta de foc... Se lasă mantia tăcerii - Un vis în umbre-și face loc. Mă duce gândul peste ape Tresar sub picături de rouă, Și lacrime încep să-ți sape În suflet...A-nceput să plouă. PACE Pace-n inimi să se nască Să nu fie vreun război; Sufletul se-adăpostească În ai vremii nuferi moi. Pace-n gânduri să
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1410246612.html [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
da înpoi, deoarece pentru ea nu este cale de întoarcere din drumul căsniciei. Deseori își amintea de cuvintele mamei sale: „Draga mea, căsnicia este precum autostrada. Un drum cu sens unic și de aceea niciodată să nu dai înapoi”. Niciodată? Tresări la gândul acesta. Învățase de mică să accepte viața cu bune și rele, fiind conștientă că aceasta trebuie urmată așa cum a fost trasată de către destin. Știa că va trebui să lupte pentru menținerea armoniei și a echilibrului ei sufletesc, dar
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1461152889.html [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
acasă”, dar aici avea familia pe care o iubea și la care nici în ruptul capului nu ar fi putut să renunțe. Astfel a ajuns să trăiască în două lumi diferite. Privea tăcută, gânditoare... „Oare, când s-a produs ruptura?” Tresări surprinsă. „A existat vreodată cu adevărat? Ruptură? Am lăsat să se destrame o relație pe care mă bazam?” Întrebări peste întrebări... „Voi afla vreodată răspuns la ele?” ...Și cu aceste gânduri, fusese trezită de aceeași muzică, care se răspândea în
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1461152889.html [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
etala frumusețea culorilor. Ea, Doina nu putea dormi. Se trezi devreme. Ieși în curte, să răcorească plămânii și creirul. Nu era nici un copil în curte. Intră în casă. În camera lor, cei trei stăteau cuminți, urmărind ceva la televizor. Petrică, tresări la intrarea mamei. se umple plămânii cu aerul curat al dimineții. În vecini, câinele lătra disperat. Doina încercă câteva mișcări de relaxare, apoi intră în bucătăria curată, umplu ligheanul cu apă rece. Brr! Ar fi cazul să-mi încălzesc deja
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488141547.html [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
nopții, primii zori vor fi martorii renașterii ființei: „umbra nopții/ șuieră descătușată/ strânge/ ultimele zvâcniri/ pentru aduceri aminte/ sub mantia ei/ aerul alb/ prevestește/ încolțirea ierbii/ ... ” (Vae soli). Coloana de sprijin a întregului volum este timpul, „ochiul” impasibil care nu tresare la suferința și dispariția omului. Senzațiile de rostogolire și destrămare întrețin și accentuează stările de teamă și tristețe. Melancolia pală nu duce spre prăpastia disperării. Lumina apără de puterea întunericului, de abisul nevăzutului. Poeta este conștientă că, fără o deschidere
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
păianjenilor. Of, of, ce mai prăpăd era în calea lor! Nu îndrăzneau să îi înfrunte nici furnicuțele, nici albinuțele, nici lăcustele, preferând să fugă din calea șirului distrugător de melci. Viorel îl recunoscu în fruntea melcilor pe grasul Limax și tresări de spaimă. - Dacă Limax i-a făcut vreun rău lui Hărnicel... - Cine e Hărnicel, întrebă un glas firav lângă el?â Viorel privi nedumerit spre păianjenul cel mic și verde, care îi urmase din cealaltă parte de livadă. Toată lumea îl
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
după care, așezat pe o piatră rece, începu să cânte la vioară o baladă tristă cum era sufletul lui. În sunetele ascuțite ale viorii sale, i se păru că aude ceva. Se opri și ascultă cu atenție. - Viorel, tu ești? Tresări, nevenindu-i să creadă că era vocea dragului său prieten dispărut. - Hărnicel, unde ești? - Aici, în cutia de conserve. Viorel se repezi în vârful mormanului de gunoi, rostogolind pe iarbă cutia ruginită din care se auzeau strigătele lui Hărnicel. Ce
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
-n nisip, Treceai și tu pe-acolo câteodată, Și strecurai o șoaptă pe-al meu chip. La țărm corbia își doarme somnul, Precum un cetaceu ucis la mal, Și-aștept privind ca orizontul, Să mă inunde-n flux, și să tresar. Iar valul ce mă bate-acum în coastă Mi-aduce-aminte că oceanul n-a murit, Pierdută-i veșnic tinerețea noastră, Precum epava ce la țărmuri a pierit. Dar din adâncuri, scufundatul far Va lumina din nou, abisuri străbătând Voi amintiri... fregate albe
PORTRET CU AROMĂ VECHE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Portret_cu_aroma_veche.html [Corola-blog/BlogPost/364520_a_365849]
-
octombrie 2012 Toate Articolele Autorului atunci când se scutură magnoliile) mi-ai atins buzele cu o petală catifelată apoi ai desenat arabescuri pe obrazul meu umed am zâmbit sub mângâiere; primăvara plângea suav cu petale de mătase udă sânul stâng îmi tresărea în așteptare m-ai sărutat mușcat acoperindu-mi țipătul surprins cu o altă petală desprinsă din floarea care se odihnea mirată în palma ta vin inserări de vise și lumi ultima noastră primăvară s-a sinucis cu gingășie înroșindu-și
(NU ŞTIU DE CE SUNT TRISTĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_nu_stiu_de_ce_sunt_trista_nuta_istrate_gangan_1349132196.html [Corola-blog/BlogPost/359027_a_360356]
-
să clatine din ce în ce mai adânc din cap și a rostit, în cele din urmă, cu un oftat din adâncul pieptului, oh, oh, benim kizim, prea dragă cerului ești pentru a te lăsa prea mult pe acest pământ!... Nici un mușchi n-a tresărit pe obrazul femeii la auzul acestor vorbe și nici măcar pentru o clipă n-a contenit din zâmbet. Ca și cum toate cuvintele ar fi fost pronunțate în altă limbă, necunoscută. Ce, ce, ce-a spus?... s-a interesat numaidecât Anica, fiindcă uitase
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
parcă citindu-mi gândurile, Cucaras. Vinovăția ăsteia nu pare atât de evidentă ... În clipa aceea, un tunet se făcuse auzit îndărătul nostru, fusesem în asemenea măsură captivat de relatarea bătrânului căpitan, încât zgomotul puternic, survenit pe neașteptate, mă determinase să tresar puternic. După încetarea modulațiilor sale prelungi, un vânt prăfos măturase plaja, aruncând în apa mării mai multe obiecte ușoare de pe țărm. Câțiva oameni se repeziseră cu țipete să-și strângă lucrurile risipite, zorindu-și copiii să renunțe la joacă. Mă
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
încăpere ce se afla în clarobscur, au făcut din nou dragoste. Rashid a mângâiat-o pe păr, apoi pe piept și, într-o licărire de nebunie, i-a șoptit în ureche, cuprinzându-i lobul cu buzele: „Rashia... Rashia...”. Fata a tresărit la auzul acestui nume, dar nu a răspuns nimic. Brusc, într-o izbucnire de furie, șahul s-a ridicat în picioare și a tunat: „Este o nebunie mult prea mare! Ca să scap, voi da ordin să fiți ucise amândouă! Chiar
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1480734635.html [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
existența... ...pur și simplu... și-ntr-o clipă de tăcere, (dintre două respirații) fii gândul ce unește cerul cu pământul...dar... să nu m-atingi cu umbra ta! CE SIMPLU...AI PLECAT Ce simplu ai plecat de lângă mine! N-ai tresărit privindu-mi chipul afundat în noapte? În palida-mi odihnă, auzeam o lină melodie plutind sub geana râului de dor. Mă uit blând în amintire, ce simplu ai plecat de lângă mine, netulburat de groaznica-mi singurătate și de vidul care
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1451836587.html [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
ei, ca un adevărat jurnal poetic de dragoste, cuprinzând toată gamă de sentimente: bucurii, supărări, momente pasionale, revolte, temeri, mărturisiri, împăcări” Versurile ei parcă stabilesc o complicitate cu cititorii. Au valoarea sincerității și a unei gratii de necontestat: De câte ori am tresărit La fiece mișcare, Crezând că poate vei veni O, dulce alinare. De câte ori am plâns Văzând că noaptea vine Și lampă singură s-a stins, Iubite, fără tine. (Lampă) Dacă nu ar fi avut decât meritul de a fi muză lui
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1422187485.html [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
meu rătăcit în ecou. ce cald îți e trupul învelit într-o undă ce umezi ți-s ochii împietriți în priviri întind mâna să -ți ating chipul ecranul de sticlă te ascunde într-o clipă strâng pumnii goi și mi tresare o aripă de gând să zbor și să alung depărtarea din noi. De anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: extras din chipul unor cuvinte / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1851, Anul VI, 25 ianuarie 2016. Drepturi
EXTRAS DIN CHIPUL UNOR CUVINTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1453721590.html [Corola-blog/BlogPost/384082_a_385411]
-
-Am nevoie de ajutorul dvs., nu cunosc pe nimeni altcineva. -Sigur că da, spune-mi, despre ce e vorba? Te văd abătută, ai pățit ceva, mâinile femeii prinseră în palma lor mâna gazdei, gestul era unul de încurajare. Olga a tresărit, simțurile au intrat în alertă. -Soțul m-a bătut și am hotărât să divorțez. Am nevoie de un serviciu, să pot trăi eu și copiii. Îi tremura vocea, în colțul ochilor lacrimile și-au făcut apariția instantaneu, ca boabele de
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1473137537.html [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]