172 matches
-
de trup de căprioara Prin panda mea de foc, anahoret - Dar ce Tamisa, Dunăre, sau Loara, Să spele dânsul ochilor, puștii, Când pe peronul vieții, într-o gară, Petrecem numai trenuri de copii? CÂNTECUL CLOVNULUI Copiii noștri, clovni atât de triști, Privind cu ochi de sticlă, prin vitrine, Pe cei ce îi fac mâine să suspine, Ca să ai azi, din ce să mai exiști - Atâtea șisturi, gaze, cristaline Izvoare și omături de artiști, Se cer incendiate de psaltiști, Să fie bine
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
am alergat printre căpițele cu fan Suiau furnicile pe genele noastre Ni se împleteau mâinile cu mugurii Și ne spălăm cu roua și lacrimi albastre. O vară întreaga am mirosit a fan proaspăt cosit și a flori. Nu mai eram triști și muritori! [2] MEMORY A whole summer we ran through the haystacks The ants would climb on our eyelashes Our hands woven with buds And we would wash ourselves with dew and blue tears. An entire summer we smelled like
POEME BILINGVE (I) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350756_a_352085]
-
printre suspine, se întreba mereu, De ce oare pe acest pământ a fost lăsat Ca omul să fie atât de blestemat ? Gustul amar al despărțirii de strămoșeasca glie, Se oglindește astăzi în cântul trist de ciocârlie. Și munții și pădurea sunt triști de-a mea plecare Și lunci, câmpii și dealuri și ape curgătoare... Gustul amar al despărțirii mi-l amintesc mereu Și-n greaua încercare mă rog lui Dumnezeu, Să-mi dea puterea și tăria născută din popor Să-mi pot
GUSTUL AMAR AL DESPĂRŢIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350861_a_352190]
-
pragul iernii Cenușa geme-n umbre de vecernii Doar noi, iubind mereu vom învia. Limassol, Cipru 22 noiembrie 2012 Și înc-o toamnă trece... Se stinge-n cețuri dese înc-o toamnă Cu noi striviți sub ruginiu de frunze... Ne lași mai triști și-nsigurați iar, doamnă, Porți vântu-n plete, bruma ți-e pe buze. Ne lași tăcuți trudind pe brațul iernii Cu promoroacă-n suflet și pe gene Privi-vom iar cum se adapă cerbii Cum luneca-vor sănii prin troiene Cum se
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
vite duse pe bandă la abator, ca deportații în camerele de gazare naziste, condamnații nevinovați care și la ultima suflare încă sperau să le vină apă de baie pe țeavă ... ! Mamă sfântă Românie, Cui te las și cui ne lași? Triști români și românași Fără vlagă și mândrie, Turmă de naivi și lași Izgoniți în pribegie ... ! Căci și voi poate simțiți cu lacrimi în ochi și amară durere în inimă marea amenințare cu pieirea, apropiindu-se moartea care ne învăluie tot
NAŢIONALIŞTI, CURÂND VEŢI AUZI SEMNALUL DEŞTEPTĂRII ! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351672_a_353001]
-
existențială, “o herghelie de visuri / sufletul leagă” - reiese din aceeași poezie. Nu numai poeta e tristă, parcă întreg universul e trist, cu tot ce-i aparține: “RMN pentru suflet: Merg vântul învăluie soarele alunecă pe tâmple / oameni pe străzi grăbiți triști / între mine și mine aer sub fluturi / câteva raze înnoadă gândul / merg împart zâmbete priviri calde / flori iluzii cuvinte dragoste / durerile le păstrez și neiubirile / împart muzica luna soarele / cu ce-a rămas din mine plutesc... / cerul aproape... / irișii mov
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
meu din zori AȘTEPTAREA Te-am așteptat atât de mult, visând numai la tine Deși nici nu știam că tu exiști Doar mă-ntrebam mereu ce e cu mine Când te simțeam că te-oglindesti în ochii mei atât de triști TELEFONUL Mi-e-atât de dor de tine, nu știu ce să mai cred Mă simt atât de singur, mi-e greu și nu mai pot Te sun și nu-mi răspunzi, nu pot să înțeleg La telefon e-aceeași voce seacă de robot
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > UITARE 2, POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 554 din 07 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Titina Nica ȚENE Uitare 2 Bolnavi și triști ne sunt bătrânii au mai trecut peste o toamnă iar de la viață nu așteaptă decât un frig cumplit la iarnă. Au vrut ca să trăiască bine, nu mai au mult până la noapte, dar s-au îmbogățit aleșii iar ei în viață
UITARE 2, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355954_a_357283]
-
a fost visul ucis... Țară plină dar golită De sfinți, îngeri, dumnezei, Azi ești cea mai ocolită, Smulsă-n veci din matca ei. Țară dreaptă dar strâmbată De farsori și ticăloși, Bată-te pe prunci să-i bată Cât de triști, cât de frumoși! Țară bună dar câinită Până-n măduvă de plozi, Cum de te-ai lăsat ciuntită De nebuni și de nerozi? Țară vitregă și dragă, Trupul ți l-au descarnat, Țară ruptă și beteagă, Brațul drept ți-au amputat
ŢARĂ-N ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354880_a_356209]
-
întristez... - M-ai întrista dacă nu ai povesti despre ce este vorba, iubito. Nu realizezi că acum mă intrigă afirmația ta cu privire la prietenia lui Fănel? a întrebat-o el , „deplin justificat” după propria-i opinie, cu ochii țintă, cercetători și triști, pe fața ei. - Ei bine, treci și prepară o cafeluță, aprindem câte o țigară și am să-ți povestesc, încăpățânatul meu drag, a rostit ea împăciuitor, mișcându-și fundul in ritmul rostirii ultimelor cuvinte, ca o copilă alintată. Valentin tocmai
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
mama mea, un prieten și alți cunoscuți ai mei, care sunt morți. Era ca un fel de galerie care ma strigau. Mă simțeam erou. Dar m-am uitat la cei 5 copii ai mei și i-am văzut așa de triști. Duhul mi-a arătat din nou imaginea de pe pământ. Erau cei 5 copii ai mei și în spatele lor 2 sicrie - eu și soția mea. Atunci am TRĂIT durerea copiilor mei... L-am văzut pe micuțul meu de 4 ani cu
O ALTA VIZIUNE ASUPRA MORTII de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356815_a_358144]
-
Acasă > Versuri > Farmec > CELOR TRIȘTI Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Când lacrima cuibar își face-n gene Și sufletul se-acoperă de brume, Ca vieții-i arde uneori de glume Durează doar o clipă
CELOR TRIŞTI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356880_a_358209]
-
SUFLET IV Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 296 din 23 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului http://www.trilulilu.ro/ionela 1961/e498bb57b56427 Zburător Furtuni mi se zbat în piept, ființa întreagă mă doare și ochii-mi sunt triști de nesomn... Mă biciuie doruri amare! Și ploaia mă ceartă din zori. Cu lacrimi de-aloe te plâng! Mă-ncearcă iubirea din sori, mă arde în creier un gând... Aș vrea să mă prind, de zăbrele să-mi rup colivia
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET IV de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356922_a_358251]
-
frunză Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză! Ce triste sunt toate și gri și stinghere De nici nu mai știi cum e gustul de miere! Și-albina tot cată nectarul în floare Cum cată lumina frumosul în zare! Ce triști sunt și ochii și inima-i tristă În lumea în care Domnul nu mai există! În lumea de clone și de surogate, Ce tristă e viața, ce triste sunt toate! Referință Bibliografică: Ce tristă e lumea în care trăiești! / Ioana
CE TRISTĂ E LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356696_a_358025]
-
însă iubirea zidește în spirit un glob de aur luminos și încălzitor până ce numai nesăbuința îl topește. Ce nefericiți am fi să nu-l iubim pe Florin Piersic, ce singuri am fi să nu o iubim pe Medeea Marinescu! Ce triști am fi să nu ne mângâie teatrul! De ce-ar mai fi colierele cu pietre rare, dacă n-ar fi salbele spirituale ale iubirii umane?! 27 mai, 2014! Medeea, actrița cu vârstă fără ani, numai cu roadele lor, a jucat
MEDEEA MARINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357471_a_358800]
-
o ajută să treacă și prin momentele mai neguroase. Astfel încât, chiar dacă: „Azi cerul nu-i albastru,/ dar am soare-n suflet/ numai cât mă gândesc că exiști// Nici hainele nu le mai simt pe mine,/ nici copacii nu mai sunt triști/ Trupul se-nalță și mă mir/ că tălpile se mai ating de pământ// Sunt numai trăire, depărtată de gând” („Azi cerul nu-i albastru”). Aproape stăpân pe univers te face iubirea, astfel că: „tot universul intră-n mine și la
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
văzându-mă cufundată în gânduri, m-a întrebat: ─La ce te gândești Pușa? ─Ei... la nimic!... Cum la nimic, când eu am auzit „bubuitura”? Ce „bubuitură”? - am întrebat eu tresărind. ─A căderii tale... pe gânduri! L-am privit cu ochi triștii și, luându-mi inima în dinți, i-am povestit... Am început cu concediul anului trecut, exact așa cum a fost, și cu acea „noutate” dureroasă ce am aflat-o de la buna mea prietenă și vecină. Și el − cum nici nu mă
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
apasă sufletul: Offf! Dacă ar ști o fată când se mărită cum ar fi viața ei, ar rămâne fată bărână ori s-ar duce la mânăstire adaugă ea și oftează din nou adânc. Ochii ei albaștri, înlăcrimați și impresionant de triști, parcă erau stinși, nu se mai ghicea în ei energie, nu mai avea putere și dorință să se arunce în valurile vieții, să le înfrunte, să le domine. Depresia o doborâse puțin câte puțin cu fiecare zi care trecea, parcă
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360561_a_361890]
-
apasă sufletul: Offf! Dacă ar ști o fată când se mărită cum ar fi viața ei, ar rămâne fată bărână ori s-ar duce la mânăstire adaugă ea și oftează din nou adânc. Ochii ei albaștri, înlăcrimați și impresionant de triști, parcă erau stinși, nu se mai ghicea în ei energie, nu mai avea putere și dorință să se arunce în valurile vieții, să le înfrunte, să le domine. Depresia o doborâse puțin câte puțin cu fiecare zi care trecea, parcă
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360562_a_361891]
-
Articolele Autorului Zorba Mergea agale, fără gânduri, cu mâinile în buzunare, parcă pierdut într-o lume la rândul ei aproape de pierdere. Avea timp : era șomer, nevasta îl părăsise, copiii plecaseră spre alte zări, mai promțătoare, munceau mult, erau obosiți si triști. Câinele murise. Banca îi luase casa. Mergea agale, întors în sine-însuși, văzând fără să vadă, ascultând fără să audă. Trecând pe lângă cei doi cântăreți, s-a oprit brusc, ca fulgerat de o idee care năvălea din adâncuri și, apropiindu-se
ZORBA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360735_a_362064]
-
meu îl curmă Și, alege-mă pe mine să fiu eu cea din urmă! Cu toate că... Iisuse, nu sunt decât un ciob, Dar, semenilor mei, vreau să le fiu eu, rob. Sunt copii ne-ngrijiți, sunt bolnavi ce se sting, Ochi triști din care lacrimi, noapte și zi tot curg. Sunt femei necăjite sau fără de putere, Sunt bătrâni singurei, ce-așteaptă mângâiere. Sunt prunci ai nimănui, sunt copii în spital, Sunt disperați ce-așteptă de la Tine, semnal. Se cere muncă multă, din
CINA CEA DE TAINĂ DE GEORGETA NEDELCU de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360752_a_362081]
-
să mă-nvârt; Cât să țină și ulciorul..., Nu-i făcut tot din pământ?! Și în barbă-i cad arginți Printre genele albite; Ochii lui sunt ca la sfinți, Au priviri nedefinite: Ori prea blânzi, senini ca cerul, Sau sunt triști și-nnourați; N-aș putea găsi misterul?... Că-s mereu înlăcrimați. Mâna-ntinde, mă atinge, Și oftează din rărunchi; Un copil - pare cum plânge, Și se lasă în genunchi. Își mai strânge o nojiță La opinca desfăcută; - Te-am lăsat, dragă
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
20 de ani de adversarii politici, dar și de „figuri” ale micimii intelectual-culturale, Adrian Păunescu a fost mai mult contestat decât apreciat la adevărata lui valoare. Vorbeam cu actorii Cristina Deleanu și Eugen Cristea despre regeasca dramă a marelui dispărut: triști, îmi mărturiseau că generosul suflet al Maestrului a plecat discret din fața mârșăviei denigratorilor săi. Inima sensibilă a unui poet care și-a iubit până la disperare poporul cât să mai reziste în fața atacurilor furibunde din toate părțile?... Credincios până la moarte idealurilor
ADRIAN PĂUNESCU, REGEASCA DRAMĂ ÎN FAŢA NOULUI CONFLICT MONDIAL de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340371_a_341700]
-
Pentru pământ și-o salbă. În visul meu curat Eu m-am iubit cu-n prinț, Atât de chipeș, și înalt Nu cred că a fost un vis. Adoarme iar, încă un vis -Hai noapte alungă-nsingurarea. Privește înapoi cu ochii triști Si vede-n muntele din zare marea. Un ochi spumos de lună Îndrumă pașii ei Spre locul, ca o grotă, Și sare-n jos de ei. IV Destinul este-o poartă De dincolo de noi, Ne crește, ne încearcă Sau curmă
MIREASA DIN GROTA de PETRU JIPA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340519_a_341848]
-
aproape de colaps... - Sunt total nedumerit de ceea ce aud. Să mai există în societatea noastră cerească - asemenea mentalități - a căror culoare nici măcar nu pot să o definesc? - Viața, tovarășe... domnule ... Dumnezeu... ne tocește pe toți... Ce copiii eram, și ce figuranți, triști, și cu lăncile vânând mori, am ajuns... poate, puteți face chiar dv. personal, ceva... Toată lumea medicală, este pe pământ... Toată industria farmaceuitcă, este pe pământ... Și toată morala, este tot pe pământ... Aici, uitați-vă și dv... Numai noi doi
ABSENT NEMOTIVAT. Teatru absurd, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339262_a_340591]