1,017 matches
-
a încheia această secțiune, să notăm că ipoteza cea mai credibilă privind originile aranjamentului (H. Stahl) este că acesta e o formă reminiscentă a unor organizări politice anterioare comunei primitive, în interpretarea lui Stahl (1998, vol. I, p. 5) , organizărilor tribale arhaice sau poate chiar unei formațiuni protostatale. Acest aspect este încă o deosebire față de composesorate, care rezultă din asocieri ale proprietăților individuale (Caramelea, 1944). Informațiile istorice arată că Vrancea a fost locuită fără întrerupere încă din neolitic, fiind organizată într-
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
permis exploatarea sa independentă, adică de către fiecare gospodărie în parte. Argumentul pe care îl avansez la acest punct poate fi explicitat astfel: aranjamentul nu provine dintr-o formă de organizare anterioară oarecare, ci chiar din forma originală . Aceasta este cea tribală, colectivistă, spre deosebire de forma actuală care este civilă și individualistă. Consider că întreaga istorie socială umană este cea a evoluției dinspre forme colectiviste de organizare, adaptate circumstanțelor în care resursele sunt raportate la minimul necesar supraviețuirii. Sunt rare evoluțiile către organizări
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
că aceasta era comuna primitivă. Spre deosebire de ultima parte a ipotezei sale, explicația pe care o propun mai sus nu presupune că indivizii erau egali și lipsiți de dorințe individualiste, ci doar că nivelul scăzut al productivității îi obliga să trăiască tribal și colec tivist, neputând găsi protecție și stabilitate decât în număr. Ei nu aveau însă preferințe egalitariste, iar preferințele colectiviste s-au schimbat imediat ce creșterea productivității a permis-o. Consecvent, proprietatea a urmat noile preferințe, devenind predominant privată. Un mare
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
scopului comun, iar principiul de coordonare socială devine unul ierarhic sau corporativ. Aceasta este un reflex social indus evolutiv, bazat pe modelul arhaic de supraviețuire, colectivist, la care se face aici referire. Acest argument îmi permite să speculez că aranjamentul tribal a fost puternic instituționalizat în aranjamentul economic și politic al obștilor anterior tranziției societății Țărilor Române la nivelul individualist și civil. Dependența sa de cale a fost atât de puternică, încât, ulterior, privatizarea a avut loc doar parțial și succesiv
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
problemele continuă. Interpretarea lui Stahl (1998, vol. I, p. 157) privind aceste evoluții este că starea de confederare a celor 14 sate tradiționale ale Vrancei nu poate fi altceva decât o fază din procesul social de dizolvare a unei organizații tribale. În Vrancea, epoca dintre 1755 și 1840 reprezintă o fază întârziată de teritorializare parțială către colectivități sătești a unei organizații de origini tribale, Vrancea păstrându-și, de fapt, stăpânirea întregii averi colective și dând satelor doar fragmente din patrimoniul total
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
ale Vrancei nu poate fi altceva decât o fază din procesul social de dizolvare a unei organizații tribale. În Vrancea, epoca dintre 1755 și 1840 reprezintă o fază întârziată de teritorializare parțială către colectivități sătești a unei organizații de origini tribale, Vrancea păstrându-și, de fapt, stăpânirea întregii averi colective și dând satelor doar fragmente din patrimoniul total, fragmente din ce în ce mai mari, desigur, cu caracter din ce în ce mai statornic, totuși sub forma unor simple drepturi de uz, oricând revocabile de către colectivitatea satelor. Cu alte
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
ajunge să auzim strigându-ni-se de la tribună: „contrariul cetățeanului este omul“? * Proștii au dobândit conștiința unei superiorități inextri cabile - aroganța, rânjetul și disprețul poartă în spate întâietăți cu mult mai palpabile și carnale, nonșalanțe de un infantilism atroce, injurios, tribal: sunt din ce în ce mai mulți, mai solidari, o pepinieră gigantică de miraculoase instincte și complexe, inedite, sofisticate, operă a unei strategii subconștiente cu infinite nuanțe, toate pretinzându-și „drepturile“ și mobilizându-se în cea mai „democratică“ academie a prostiei, a proștilor. Faptul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
-i numi, pur și simplu, mineri este un abuz. Pentru că intervenția lor publică, voluptatea gestului autoritar și bucuria sanguinară îi deposedează de orice rol în convenția socială. Ei decad din toate definițiile acceptate și rămîn simpli agenți ai unei civilizații tribale și bieți figuranți într-o demonstrație grotescă și subumană. Desprins, însă, de fondul său tragic, acest spectacol are o anumită putere de fascinație, chiar dacă ea se manifestă în registrul de jos, în acela al instinctelor. Există în el o forță
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
din aia „kiss my ass“. Invitație pupincuristă. Asta nici nu merită citit. Sau un bou cu numărul „SEX“. Toți imbecilii visează să aibă mașină numai ca să-și pună numărul ăsta. Sau, mai grav, 13-SEX. Mai cu imaginație. Rudimente de gândire tribală. E un număr care ar trebui scos la licitație. Cu ocazia asta, i-am strâge pe toți imbecilii la un loc. Și nu mai spun ce le-am face. Ce șansă extraordinară să strângi atâția idioți într-o aceeași încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ritm de mii de hectare pe an. Culmea ironiei e că nici vitelor nu le place anizanta, zice Stridie. Așa că și vacile mănâncă tot rarele smocuri de ierburi indigene. Ce-a mai rămas din ele. Cartea Monei se numește Artizanatul tribal pentru amatori. Când o deschid, din ea își iau zborul alte pene roz și albastre. Acum, mai nou, visul vieții mele e să găsesc un copac drept-drept, mă-nțelegeți - zice Mona, cu o pană roz prinsă în codițe - și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acum? Și Helen zice: — Ce-aș mai coase gura peștelui! Când aud scăpăratul brichetei lui Stridie, mă întorc și-l întreb: Chiar nu se poate abține? Încerc să mănânc, zic. Dar Stridie a luat cartea Monei despre meșteșugurile primitive, Artizanatul tribal pentru amatori, și o ține deschisă deasupra brichetei, iar paginile tremură în flacără. Crapă geamul și strecoară cartea prin el, iar flăcările izbucnesc în vânt înainte s-o lase să cadă. Anizanta adoră focul. — Cărțile pot fi foarte malefice, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale. Ca nimeni altul, el a știut să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
toate frumusețile plaiurilor africane, la râsete și la iubire. Băiatul se uită la coș. — E adevărat, Mma? Mma Ramotswe îi zâmbi. Sper că da, îi răspunse ea. Hașiș în limba setswana. „Motoare rapide“ (engl.). Denumire generică dată mai multor populații tribale din Zimbabwe și vestul Mozambicuului. Denumirea a trei triburi din Africa de Sud și Zimbabwe. Mzilikazi (în traducere românească “Poteca de sânge“ sau “Calea cea mare“ (1790-1868), rege sud-african, fondatorul regatului Matabele pe teritoriul de azi al statului Zimbabwe. Lobengula Kumalo (m.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lovească zidurile vii (și morții! și morții!) cu tija de percuție a sclerometrului Schmidt. Se mai aplicară (inutil pentru noi!) metodele de amprentare a betonului ale lui Poldi și Waitzmann. Betonul de compresiune, Skramtaev, strigă din toți rărunchii cu sălbăticie tribală, aruncându-și spre lespedea gri a cerului, victoria Sa: Re 0,16 Hb2 + 6Hb Ca răspuns, constructorii verificară mastodontul de beton prin retroîmprăștierea radiațiilor gama I ≥ I'' + I " Electronii, animați astfel de energia cinetică, ionizară plăcut aerul cu parfumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în inimă, înalță-te, sângele leagă cel mai trainic intențiile." Promisiunea lozului în plic, trei colți și o limbă despicată. 45. Pe hol, un singur felinar stropit cu var și excremente de muște. În jurul luminii, fluturii prinși într-un dans tribal invocau ploaie. Zborul deșira flacăra ca pe un pulover putred, geometria intențiilor intersecta obsesiile licuricilor. Mirosul de gaz lampant tămâia înserarea până dincolo de fereastră. La demisol, medicul de gardă, euharistic, împărțea vise necoapte, pilulele de diazepam înmugureau iluzii în luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care noi civilizații am pierdut-o deja. Pentru mine era important să arăt că acești aborigeni (lat. ab origine = de la început) nu sunt ceea ce în general înțelegem printr-un "popor primitiv", ci ființe umane care posedă cultura lor proprie, "cultura tribală". Din fericire, în 2009 și Australia a adoptat Declarația privind drepturile populațiilor indigene aprobată de Adunarea generală a ONU în 2007: un drept la autodeterminare al celor nativi, nu atât pentru a putea crea propriile legi, cât mai ales pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și convenții, criterii, reguli, norme, indicații de tip etic. Aceste orientări de conduită ce au fost observate pe parcursul a milenii trebuia deci, se poate spune, să pătrundă în umanitate de-a lungul generațiilor. Evident, aceste valori și criterii în culturile tribale primitive (ca și în cele actuale) nu erau scrise, nu erau norme formulate sub formă de fraze. Ele au fost transmise pe cale orală, ca etică a familiei, clanului sau tribului, prin relatări, parabole, asemănări și tradiții. Dar nu fusese întâmplător
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau a celor puternici. E adevărat că credința într-un Dumnezeu unic nu conține un program social actual, însă consecințele sale sunt decisive: detronează puterile divinizate ale lumii în favoarea unicului Dumnezeu adevărat. Acest aspect este și mai important pentru societățile tribale: credința într-un Dumnezeu unic semnifică refuzul radical al puterii supranaturale a forțelor naturii, amenințătoare sau favorabilă în eterna reîntoarcere cosmică a morții și devenirii. Dar este la fel de important și în epoca noastră secularizată, aparent atee, unde au fost și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cultivă disponibilitatea de a înfrunta provocările vieții de zi cu zi, care își găsesc în relațiile din familie suportul motivațional privind dezvoltarea personală. Karl Popper (1993, p. 198) făcea distincția între o societate închisă și una deschisă, precizând: „societatea magică, tribală sau colectivistă va mai fi numită societate închisă, iar societatea în care indivizii se confruntă cu decizii personale, societate deschisă”. În societatea închisă, predomină legăturile de rudenie, conviețuire, participarea la eforturile comune și solidaritatea în înfruntarea unor primejdii, participarea la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de fapt pe noi deschide calea unei strategii a evitării, de la care așteptăm să ne cruțe totodată de momentul adevărului în confruntarea cu propria noastră moarte." (Ric�ur). Deosebirile de limbaj și de perspectivă sunt frapante: câtă diferență între omul tribal și cel modern în raport cu moartea și doliul! Primul nu discrimina între rudă și membrul obișnuit al tribului, pe câtă vreme posesorul identității moderne instituie un zid ferm între simplii "concetățeni" și "ființa cea mai dragă". Doliul în lumea modernă se relevă a
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
fac experiențe pe extratereștri. De la muzica cu inflexiuni arabe, la atmosfera slum-urilor situate într-un ținut cu aspect deșertic totul face trimitere la frontul de operațiuni din Irak și Afganistan. Cu populația de culoare, în majoritate nigerieni, trăind la nivel tribal și agitând arme de foc și macete, practicând vesel riturile voo-doo plonjăm în sălbăticia unor astfel de populații radicalizate de război. În Wikus se află însă cheia acestui film, și inevitabil situația lui amintește de nuvela lui Kafka, Metamorfoza. Gregor
Alienații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6788_a_8113]
-
a fost nevoie de 12 ani pentru ca să se pronunțe această sentință. Ea putea fi pronunțată într-un an de zile, pe baza evidenței. Nu era nici măcar vreo mare filosofie acolo. Atunci dl. Becali a executat un fel de dans războinic tribal în jurul meu, într-o cofetărie cu o scrumieră, după care m-a amenințat cu moartea în văzul a zeci de oameni. Eu nu mă bucur că dl. Becali a primit sentința asta, nici nu mă întristez. În schimb, s-a
Ce spune CT Popescu despre condamnarea lui Gigi Becali by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79172_a_80497]
-
Angelo Mitchievici Una din minunatele povestiri ale lui Julio Cortazar, Autostrada sudului, se desfășura în jurul unui ambuteiaj de proporții care constituia pretextul unor relații efemere în amalgamul tribal de mărci de mașini și șoferi. Aparent durabile, relațiile se desfăceau ușor, ireversibil odată ce traficul era reluat împingându-i pe unii departe de ceilalți ca pe niște resturi purtate de valuri. Povestirea rămânea suspendată într-o întrebare pe care am
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
există și varianta oii negre pe punctul de a fi albită tot prin intervenția inspirată a unui profesor cu vocație ca în Minți periculoase (1995) al lui John Smith. Acolo presiunea mediului era decelabilă în reflexul mentalitar și în cultura tribală a gangului, iar profesoara Louanne (Michelle Pfeiffer) găsea în poezia lui Bob Dylan transformată în muzică - Mr. Tambourine Man - punctul de inflexiune cu underground-ul, poezia ca orfism cultural servind îmblânzirii civilizaționale a mediilor periferice anarhice. Eșecul în film nu era
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
o dată și pe nepusă masă, cuvintele acestea sună uriaș, straniu și bombastic. Ele au exact alura acelor adevăruri pe care ideologia drepturilor omului a știut să le compromită atît de bine încît am ajuns să credem că numai o conștiință tribală și înapoiată mai poate pronunța astăzi cuvinte ca libertate, națiune, tradiție sau biserică. Culți și posedînd o pană literară de calitate, Ovidiu Hurduzeu și Mircea Platon nu se sfiesc să vorbească tocmai de valorile pe care societatea deschisă le respinge
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]