386 matches
-
cînd nu ai nimic de scris la îndemînă, "mici evenimente mentale" de care te bucuri cu atît mai mult cu cît le poți proteja gratuitatea, asupra plictisului, emoțiilor, telefonului, înregistrează, ca într-un catalog sui-generis mișcările capricioase ale clipelor și tribulațiile dezordonate ale ființei copleșite de rutină, de plictiselile zilnice, de teama că nu se va întîmpla nimic. Pînă aici nimic ieșit din comun; din cele spuse s-ar putea deduce că avem de-a face cu un text hibrid, ceva
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
un reper al identității noastre de neam, inclusiv în contextul unei dezirabile "integrări europene". Patriotismul ar fi, în concepția d-sale, o solidaritate în temeiul unor principii inalienabile, un ethos colectiv decurgînd din aplicarea lor, care se uzează, vai, prin tribulațiile cotidiene în creștere: "patriotismul nu e o formă de a ne iubi unii pe alții, ci de a iubi, împreună, același lucru. Dar, din pricina mizeriilor zilnice, care ne uzau, ne stresau, noi ne întorceam, vizibil, la "filosofia" egoistă a supraviețuirii
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
precum Yeats („umbra măreață” din Cântecul 312) până la studiile despre poezia unor Pound sau Stephen Crane, ca să nu mai vorbim de Shakespeare; dar s-a spus ca a fost influențat și de poeți ca Auden și Hopkins. Căci Berryman, dincolo de tribulațiile existențiale și literare, rămâne poetul unei sinucideri anunțate, cu o poftă de viață exprimată atât de vital în poemele sale. Faptul că a reușit în 1972 s-o și facă nu este decât un fapt banal în analele poliției din
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
dintr-o hologramă a întregului”, cum scrie chiar prozatorul, produse de o atitudine de „contemplare activă” a lumii și devenirii ei. Utilizând trăirile, pentru a se face înțeles, dar repudiind exercițiul epic mimetic, Gheorghe Schwartz se îndepărtează și de consemnarea tribulațiilor propriului eu, dar și de conceptul unei proze deschise plenar și exclusiv spre referențialitate. Agnus Dei reprezintă finalizarea celui mai ambițios ciclu epic al literaturii române contemporane, un proiect epic în care istoria e, deopotrivă, topos și element structurant, iar
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
hotărît dinainte. Dispărînd declanșatorul divin, intriga dramelor se mută în planul patimilor. Cînd nu mai mori sub apăsarea unei puteri de sus, te prăbușești sub tensiunea unor forțe dinlăuntru. Așa se naște universul subiectului cu tot cortegiul de otrăvuri și tribulații. Metafizica lasă locul psihologiei sterile. Personajele intră în găoacea solipsistă a analizei de sine. Rezultatul imediat în plan teatral e schimbarea tonului de bază: de la durerea unor ființe care se surpă fiindcă nu au încotro se trece la frămîntarea deșteaptă
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
de pagini un filosof a cărui miză e de-a înțelege de ce un om trece de partea răului, în vreme ce altul, pus în aceeași situație, trece de partea binelui. Punct și de la capăt este un roman de analiză psihologică, în care tribulațiile dau carne interioară personajelor. Scris excelent, romanul este un model de prelucrare literară a ororilor din regimul comunist.
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
Știri În urmă cu 129 de ani, premieră piesei „D’ale Carnavalului” de I.L.Caragiale a scandalizat publicul, pentru că înfățișa prea multa imoralitate prin aducerea pe scenă a drojdiei mahalalei. Timpurile s-au schimbat, dar moravurile și tribulațiile erotice dintr-o „lume de mahala boema" au dăinuit. Imposibil de epuizat, Caragiale revine în fața publicului pe 3 martie, sub baghetă regizorului Toma Enache. Premieră comediei „D’ale Carnavalului” are loc luni, 3 martie, ora 19.30, la Teatrul Nottara
PREMIERA „D’ale Carnavalului” de I.L.Caragiale [Corola-blog/BlogPost/98806_a_100098]
-
copii. Dar, așa cum notează cotidianul berlinez TAGESZEITUNG în articolul comemorativ, franchețea cu care "reprezentantul unei generații, poate ultima, care s-a născut cu pretenția de a percepe lumea ca un întreg", vlăstarul unei familii cosmopolite și aristocratice, și-a consemnat tribulațiile erotice în multe din scrierile sale, nu a încîntat deloc mediile intelectuale germane. În Franța, crede ziarul berlinez, situația ar fi fost alta. Așa se face că în lista succeselor lui Nicolaus Sombart nu figurează nici un premiu literar. Nicolaus Sombart
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
pentru personaje. Criticul cultural va identifica aici, fără îndoială, drama (morală, psihologică) a societății (totalitare și/sau consumiste) în ansamblul ei. Se poate vorbi, fără îndoială, despre așa ceva, dar sentimentul meu e că romanul investighează - în notă solemnă - mai curînd tribulațiile unui anumit model tipologic, pe fundalul schimbător al istoriei. Acest "model" cuprinde, în sens foarte larg, profilul scriitorului autentic (scriitorul in aeternum să spunem, acea entitate transpersonală, sensibilă necondiționat la tragediile colective pe care și le asumă, printr-un fel
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
întîmplări, rezonanța ei sufletească. Mai mult, prozatorul nu excelează în detalii, ci în scrutarea răsunetului lor interior. Tocmai de aceea, în mod paradoxal, la Proust descrierea detaliată nu cere lux de amănunte. El nu încarcă fraza cu informații, ci cu tribulațiile iscate pe marginea lor. Altfel spus, scriitorul nu înmulțește detaliile, ci le dilată. Așa se face că scrisul lui e prozastic fără să fie prozaic. Lectura unei astfel de proze neprozaice are un efect terapeutic: te lecuiește de obsesia pierderii
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
calendele grecești ca un indezirabil ce eram (unul din volumele mele a făcut un stagiu de așteptare de opt ani)? Mă regăsesc în această postură în excelentele pagini memorialistice ale lui Constantin Mateescu, care au meritul de a zugrăvi veridic tribulațiile scriitorului român nedispus a sluji propaganda totalitară și a-i adula pe puternicii zilei. Legat, în stil feudal, de o glie neprielnică, n-am scăpat nici de atenția băieților cu ochi albaștri, care, în vigilența lor copios retribuită, m-au
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
visat, a unei mări care reflectează coloarele cerești (...)." (Cap. X; Cap. XII). Pornit de la Iași cu o misiune extrem de concretă și de dificilă, scriitorul pare să fi uitat de ce a venit la Constantinopol și, din fericire, nu amintește nimic de tribulațiile sale politico-administrative, greoaie și penibile, întinse pe luni de zile. El doar explorează legenda. în legendă, timpul se oprește. Nu știm cîte săptămăni sau luni au trecut între sosire și plecare; Constantinopolul s-a transformat într-un spațiu-timp sustras geografiei
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
statistică și pragurile de discontinuitate, trei neplăceri pe care un teolog le-ar trece în seama Sfîntului Duh, în vreme ce Kant le-ar adjudeca de partea lucrului în sine. Un volum ce place tocmai prin perplexitățile omului de știință, ale cărui tribulații ajung să semene leit cu cele ale lui Hume și Vaihinger.
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
în scenă a actului narativ. Un text ilustrativ în acest sens este cel intitulat „Vrăjitoarea”, plasat spre finalul cărții. Textul este un fel de Matrioșka narativă și se constituie dintr-o succesiune de mici istorii pe tema iubirii și a tribulațiilor sale, relatate de mai mulți naratori, care joacă pe rând mai multe roluri, precum în „Decameronul” lui Boccaccio, la care, de altfel, un personaj face referire în mod explicit. Savoarea narațiunii îi aparține însă poetului convertit în prozator, dar trecut
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
tinerilor din gruparea „Iconar“. Acum însă, la începutul anilor ’20, vederile lui Brăileanu capătă tente politice. Obsesia de marxismul care se infiltrează în viața publică prin vectori de presă îl împinge la căutarea unui partid în care să-și regăsească tribulațiile. Motivația îi este sporită de atentatul din 8 decembrie 1920, cînd bomba pusă în Senatul României de un grup de trei bolșevici (Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau), duce la moartea președintelui instituției, a ministrului Justiției și a doi
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
chiar a aspirat (inutil, căci soțul ei nu era de acord) să treacă la catolicism. Spre deosebire, Nae Ionescu afirmă categoric chiar în acea prelegere: „Eu n-am absolut nimic în comun cu punctul de vedere magic și cu toate tribulațiile francmasoneriei, teozofiei etc., n-am nici o legătură de simpatie cu acest punct de vedere.“ Exagerările cu privire la împrumuturile din cartea autoarei engleze ating culmea atunci când Marta Petreu discută prelegerea a XVII-a, Mistica, fapt de viață. Ea susține, nici mai mult
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cu proaspătă acuitate apartenența sa la substanța cosmică ("Agerimea spinului de aramă sîngele copilului a cunoscut-o întîi. / Atunci te-ai înrudit cu trandafirul" - Trandafirul și clepsidra), necunoscînd încă Răul care nu e o substanță, în gîndirea augustiniană, neștiutor de tribulațiile viitorului ("Nimic nu-ți îngăduia să întrevezi planurile crugului, ce punea vremea la cale" - ibidem), străin de speculațiile ce alterează trăirea, produse de "somnambulii etherului". Cu toate că o vîrstă a absolutului, copilăria sfîrșește prin a fi sfîșiată de amarul unei revelații
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
într-o mică garsonieră din strada Ion Ghica, nr. 3. Avea să muncească până la vârsta de 79 de ani (în 1952 îl găsim la Fabrica de sticlă de la Pădurea Neagră din Bihor, în 1956 la Scăieni), iar în urma tuturor acestor tribulații se va alege cu o pensie mizerabilă: "A fost inginer și a lucrat până la șaptezeci și nouă de ani, în 1956, la fabrică, nu într-un birou. (La Scăieni, în ultimul timp, când am întrebat de el în hala cuptoarelor
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
de o tradiție înapoiată căreia, se spune, în scurt timp îi vom pune cruce. Și cu cît pomenim mai des de aceste păcate ale gîndirii contemporane, cu atît fizica își vede mai netulburată de drum, fără să-i pese de tribulațiile pe care filozofii le deapănă pe marginea ei. Că pozitivismul a fost depășit de mult și că criteriile lui sînt valori defuncte cărora nimeni nu le mai acordă încredere o tot spunem de decenii bune, atîta doar că pozitiviștii ridică
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
care mi-au rămas. Am recitit, în schimb, cu o jubilație interioară de care nu mă mai credeam în stare, noua ediție a cărții-jucărie a lui Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului, apărută la Polirom. Tribulațiile celor doi călugări benedictini purtători de bască, prin cenușa imperiului de litere ce-și are centrul în Moldova secolului al șaptesprezecelea, poate fi citită chiar mai cu folos decât acum douăzeci de ani. Groșan a scris o superbă parabolă a
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
fiindcă sînt dezastruos de stîngaci), relațiile cu menajul Bibescu ar putea fi practic interesante". Se simte împovărat de "prea mari complicații", de o emotivitate infantilă, dispusă a supradimensiona obstacolele: "Și eu sufăr ca un copil, de atîtea fleacuri fără sens". Tribulațiile cotidiene pe care le receptează cu acuitate îi reduc energia, inducîndu-i o stare de inapetență: " Tot felul de mizerii, enervări, amărăciuni. înot cu greu prin ele, fără energie, fără chef de a rezista, cu dezgust, cu silă". Inadaptabil, Sebastian resimte
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
Baraka: poza alb-negru, boțită și pătată, din adâncul unei imposibile copilării." (pag. 569) Nu este o figură de stil: cred sincer că scrierea Orbitorului a început, subconștient, o dată cu manuscrisul Nostalgiei. E momentul în care poetul Mircea Cărtărescu își încheie orgolioasele tribulații de meloman și de beatnik (derivat din mișcarea beat și sovieticul satelit sputnik) pentru a se angaja organic și furibund în scris, când mecanica artificiilor postmoderniste sublimează într-o antropologie de natură cuantică. Iată de ce mi se pare frivolă asocierea
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
Mircea Mihăieș Timp de câteva săptămâni, tribulațiile jucătorului de la AS Roma, Cristian Chivu, au ținut paginile întâi ale ziarelor. La prima vedere, lucrurile păreau simple: fotbalistul căuta un club capabil să satisfacă cerințele financiare la care-și imagina că are dreptul. Atenția presei și-a suporterilor a
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
Într-adevăr, Dan C. Mihăilescu susține, la sfîrșitul paragrafului biografic (bazat pe informații bogate, procurate, credem, de la familia scriitorului), că "a acordat un spațiu exagerat sinuoasei evoluții biografice a lui S. [...] cu gîndul de a demonstra, implicit, importanța covîrșitoare a tribulațiilor existențiale asupra creației literare în cazul de față", "caz similar, de altfel, cu atîtea altele din cadrul generației intelectuale interbelice, unde spiritul versatil și diletantismul (fie și în sensul superior acordat uneori termenului de către M. Eliade) au făcut multe victime" și
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
și cunoscuții se tot săvârșesc, conștiința propriului sfârșit devine tot mai acută. Un junghi, o durere obscură, o indispoziție îi suscită spaime și previziuni sumbre: "Oricât de indiferent mi-ar fi destinul meu pământesc, oricât aș fi de detașat de tribulațiile mele fizico-terestre, indiferența și detașarea dispar în momentul când sentimentul de frică, de neputință, de spaimă le înlocuiește, acoperindu-mă de sudoare la gândul unor noi suferințe. Coșmar. Panică. Debusolare." Credința se dovedește un suport destul de precar în fața spectacolului decăderii
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]