73 matches
-
Gilles Holst și Bernardus Dominicus Hubertus Tellegen, 1926), care au remediat unele deficiențe ale triodelor. Triodele au fost mult folosite în aparatele electronice casnice, ca radiouri, televizoare și sisteme audio, unde, începând din 1960, au fost înlocuite de tranzistori. Astăzi triodele se mai folosesc în locuri unde elementele bazate pe semiconductori au rezultate mai slabe, cum ar fi în etajele de mare putere ale emițătoarelor, la încălzirea prin microunde și la înregistrările sonore de înaltă fidelitate. Triodele au un catod încălzit
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
înlocuite de tranzistori. Astăzi triodele se mai folosesc în locuri unde elementele bazate pe semiconductori au rezultate mai slabe, cum ar fi în etajele de mare putere ale emițătoarelor, la încălzirea prin microunde și la înregistrările sonore de înaltă fidelitate. Triodele au un catod încălzit electric de un filament. În urma încălzirii catodul emite electroni prin emisie termionică. Electronii sunt atrași de anod, aflat la un potențial pozitiv față de catod. Între catod și anod este plasată grila, formată dintr-o plasă prin
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
ei. Ca urmare, grila joacă rolul de element de comandă al fluxului de electroni prin tub. Electrozii sunt închiși ermetic într-un balon de sticlă vidat, unde presiunea remanentă este foarte mică, de ordinul 10 atm. Schema electrică a unei triode este prezentată în figura alăturată. Deoarece filamentul se poate arde, tubul are o durată de viață limitată. Ca urmare, el este construit ca piesă care poate fi înlocuită, electrozii fiind legați la piciorușe care ies din balon și pot fi
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
poate arde, tubul are o durată de viață limitată. Ca urmare, el este construit ca piesă care poate fi înlocuită, electrozii fiind legați la piciorușe care ies din balon și pot fi inserate într-un soclu. Durata de viață a triodelor de mică putere este de circa 2000 de ore, iar a celor de mare putere de circa 10 000 de ore. Triodele de putere mică au o construcție concentrică, cu grila și anodul ca niște cilindri circulari sau ovali care
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
legați la piciorușe care ies din balon și pot fi inserate într-un soclu. Durata de viață a triodelor de mică putere este de circa 2000 de ore, iar a celor de mare putere de circa 10 000 de ore. Triodele de putere mică au o construcție concentrică, cu grila și anodul ca niște cilindri circulari sau ovali care înconjoară catodul. Catodul este un tub metalic aflat în centru. Prin interiorul lui trece filamentul, format dintr-o spirală de wolfram cu
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
ceramică și sunt susținuți de sârmele de conexiune la piciorușe. Pe o porțiune din partea interioară a balonului se realizează o oglindă prin evaporarea unei mici cantități de bariu, cu rolul de absorbant ("getter") a urmelor de gaz din balon. La triodele de putere mare catodul este „cu încălzire directă”, adică filamentul este chiar catodul, deoarece la puteri mari un catod cu încălzire indirectă nu rezistă. Se folosește un filament de wolfram acoperit cu thoriu. Temperatura de lucru este mai înaltă decât
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
balonul prin straturi de cuarț, deoarece anozii se pot încălzi la temperaturi peste 900 șC. Altă soluție este realizarea anozilor din blocuri de cupru cu aripioare care ies în afara balonului și sunt răcite cu aer sau cu apă. Funcționarea unei triode este foarte asemănătoare cu a unui cu canal negativ. În triodă electronii sunt emiși de catod. Datorită vidului din balon ei se pot mișca liberi. Având o sarcină electrică negativă ei sunt atrași de anod, care este legat la un
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
temperaturi peste 900 șC. Altă soluție este realizarea anozilor din blocuri de cupru cu aripioare care ies în afara balonului și sunt răcite cu aer sau cu apă. Funcționarea unei triode este foarte asemănătoare cu a unui cu canal negativ. În triodă electronii sunt emiși de catod. Datorită vidului din balon ei se pot mișca liberi. Având o sarcină electrică negativă ei sunt atrași de anod, care este legat la un potențial pozitiv și „curg” spre acesta prin spațiile grilei. Grila, fiind
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
rezistor de sarcină "R", variațiile de curent vor determina variații de tensiune pe rezistor, mult mai mari decât variațiile tensiunii semnalului aplicat pe grilă, rezultând o amplificare în tensiune ("V"). La o diferență de tensiune zero între grilă și catod trioda este "deschisă", permițând trecerea curentului. Pentru a opri curentul grila trebuie să aibă un potențial ("tensiune de prag") mai negativ decât catodul, actual câțiva volți fiind suficienți, dar la începuturi era nevoie de tensiuni mai mari, chiar peste 100 V.
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
grila trebuie să aibă un potențial ("tensiune de prag") mai negativ decât catodul, actual câțiva volți fiind suficienți, dar la începuturi era nevoie de tensiuni mai mari, chiar peste 100 V. Deoarece sub tensiunea de prag curentul nu circulă prin triodă, tensiunea de grilă trebuie să fie mai mare ca cea de prag. Într-un etaj de amplificare (v. fig. alăturată) tensiunea negativă a grilei față de catod se obține prin rezistențe adecvate plasate în circuitul grilei, respectiv al catodului. Curentul de
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
determina ca potențialul grilei să fie cel al masei (practic potențialul polului negativ al sursei de alimentare), iar valoarea rezistenței rezistorului de grilă "Rc" nu contează (ea poate fi foarte mare), în timp ce rezistorul de la catod "Rk" parcurs de curentul prin triodă va determina la catod un potențial mai pozitiv decât al masei. Diferența de potențial dorită între catod-grilă se obține dimensionând rezistorul "Rk". Condensatorii "C" separă componenta continuă dintre etaje, permițând trecerea componentei alternative, iar condensatorul "Ck" (cu capacitate mare) „șuntează
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
pierderilor dintr-un circuit oscilant, în lipsa compensării oscilația fiind amortizată. De obicei circuitul oscilant este format din bobine și condensatori. Din circuit se extrage o mică parte din energia oscilației, care formează semnalul de comandă al unui element activ, aici trioda. Trioda amplifică acest semnal și restituie circuitului oscilant partea extrasă, compensând și pierderile circuitului. Pentru a funcționa, semnalul amplificat trebuie să fie în fază cu tensiunile din circuitul oscilant ("reacție pozitivă"). În figura alăturată este un exemplu de de tip
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
dintr-un circuit oscilant, în lipsa compensării oscilația fiind amortizată. De obicei circuitul oscilant este format din bobine și condensatori. Din circuit se extrage o mică parte din energia oscilației, care formează semnalul de comandă al unui element activ, aici trioda. Trioda amplifică acest semnal și restituie circuitului oscilant partea extrasă, compensând și pierderile circuitului. Pentru a funcționa, semnalul amplificat trebuie să fie în fază cu tensiunile din circuitul oscilant ("reacție pozitivă"). În figura alăturată este un exemplu de de tip . Circuitul
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
bobina "L" și de condensatorii "C", "C" și "C", în serie. Condensatorul variabil "C" permite reglarea frecvenței oscilatorului, iar condensatorii "C" și " C" formează un divizor de tensiune care stabilește nivelul semnalului extras, aplicat pe catod. Semnalul este amplificat de triodă, tensiunea anodică variază conform semnalului și alimentează circuitul oscilant, întreținând oscilația lui. Un exemplu de funcționare a triodelor în comutație sunt circuitele logice, cum ar fi calculatoarelor din prima generație. În figura alăturată este prezentată schema unui bistabil Eccles-Jordan de
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
iar condensatorii "C" și " C" formează un divizor de tensiune care stabilește nivelul semnalului extras, aplicat pe catod. Semnalul este amplificat de triodă, tensiunea anodică variază conform semnalului și alimentează circuitul oscilant, întreținând oscilația lui. Un exemplu de funcționare a triodelor în comutație sunt circuitele logice, cum ar fi calculatoarelor din prima generație. În figura alăturată este prezentată schema unui bistabil Eccles-Jordan de tip SR ("Set-Reset"). În montajul respectiv întotdeauna una dintre triode este în stare de conducție, iar cealaltă este
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
întreținând oscilația lui. Un exemplu de funcționare a triodelor în comutație sunt circuitele logice, cum ar fi calculatoarelor din prima generație. În figura alăturată este prezentată schema unui bistabil Eccles-Jordan de tip SR ("Set-Reset"). În montajul respectiv întotdeauna una dintre triode este în stare de conducție, iar cealaltă este blocată. Pentru a putea fi blocate, grilele triodelor trebuie să poată fi polarizate puternic negativ față de catozi. Pentru a evita o sursă separată de alimentare a grilelor, tensiunea la catozi este ridicată
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
fi calculatoarelor din prima generație. În figura alăturată este prezentată schema unui bistabil Eccles-Jordan de tip SR ("Set-Reset"). În montajul respectiv întotdeauna una dintre triode este în stare de conducție, iar cealaltă este blocată. Pentru a putea fi blocate, grilele triodelor trebuie să poată fi polarizate puternic negativ față de catozi. Pentru a evita o sursă separată de alimentare a grilelor, tensiunea la catozi este ridicată cu ajutorul rezistenței R. Datorită simetriei montajului, tensiunea la catozi este constantă, indiferent care dintre triode conduce
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
grilele triodelor trebuie să poată fi polarizate puternic negativ față de catozi. Pentru a evita o sursă separată de alimentare a grilelor, tensiunea la catozi este ridicată cu ajutorul rezistenței R. Datorită simetriei montajului, tensiunea la catozi este constantă, indiferent care dintre triode conduce. Condensatorul C asigură menținerea tensiunii la catozi în regimurile tranzitorii care apar la bascularea bistabilului. Dacă în starea inițială trioda T este în conducție iar trioda T este blocată, tensiunea la "ieșirea normală" formula 1 va fi „jos”. Ca urmare
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
tensiunea la catozi este ridicată cu ajutorul rezistenței R. Datorită simetriei montajului, tensiunea la catozi este constantă, indiferent care dintre triode conduce. Condensatorul C asigură menținerea tensiunii la catozi în regimurile tranzitorii care apar la bascularea bistabilului. Dacă în starea inițială trioda T este în conducție iar trioda T este blocată, tensiunea la "ieșirea normală" formula 1 va fi „jos”. Ca urmare prin divizorul de tensiune format din R și R pe grila T este aplicată o tensiune mai joasă, care menține T
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
rezistenței R. Datorită simetriei montajului, tensiunea la catozi este constantă, indiferent care dintre triode conduce. Condensatorul C asigură menținerea tensiunii la catozi în regimurile tranzitorii care apar la bascularea bistabilului. Dacă în starea inițială trioda T este în conducție iar trioda T este blocată, tensiunea la "ieșirea normală" formula 1 va fi „jos”. Ca urmare prin divizorul de tensiune format din R și R pe grila T este aplicată o tensiune mai joasă, care menține T blocată. Deci tensiunea la "ieșirea complementară
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
trecut în cealaltă stare a sa, iar tensiunile de la ieșirile formula 1 și formula 2 au comutat. Pentru a aduce bistabilul în starea inițială se aplică un puls negativ la intrarea formula 9 ("reset"), care determină în mod similar bascularea circuitului. În documentația triodelor se dă caracteristica de curent anodic ("I") în funcție de tensiunea anodică ("V"), având tensiunea de grilă ("V") drept parametru. Cunoscând această caracteristică proiectantul unui circuit poate alege punctul de funcționare al triodei respective. În exemplul din figura alăturată, pentru o tensiune
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
care determină în mod similar bascularea circuitului. În documentația triodelor se dă caracteristica de curent anodic ("I") în funcție de tensiunea anodică ("V"), având tensiunea de grilă ("V") drept parametru. Cunoscând această caracteristică proiectantul unui circuit poate alege punctul de funcționare al triodei respective. În exemplul din figura alăturată, pentru o tensiune anodică de "V" = 200 V și o tensiune de grilă de "V" = -1 V, curentul anodic va fi "I" = 2,2 mA (pe curba galbenă din grafic). Într-un amplificator de
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
din figura alăturată, pentru o tensiune anodică de "V" = 200 V și o tensiune de grilă de "V" = -1 V, curentul anodic va fi "I" = 2,2 mA (pe curba galbenă din grafic). Într-un amplificator de clasă „A” cu trioda respectivă (v. schema de amplificator de mai sus), pentru un rezistor de sarcină "Rp" = 10 kΩ căderea de tensiune pe rezistor va fi: Dacă tensiunea pe grilă se schimbă între -1,5 V și -0,5 V (o diferență de
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]