82 matches
-
Nenițescu, tânărul socialist C. Z. Buzdugan, Corneliu Budu (Badea Pletea), N. Mihăescu-Nigrim, Radu D. Rosetti, Al. Obedenaru, I. Dragomirescu-Ranu, Ilie Ighel-Deleanu, Dem. Moldoveanu, precum și Lucreția Suciu-Rudow, Elena Niculiță-Voronca, Smaranda Andronescu-Gâdea (Smara). G. Coșbuc este prezent, în câteva rânduri, cu versuri (Triolete, Mi-a zis mama, Filosofia șchiopului și o Anacreontică). Unele schițe, cu un lirism bine dozat, aparțin lui Panait Mușoiu, iar altele, de observație socială, lui I.A. Bassarabescu. Proză, având punctul de plecare în faptul divers cotidian, scriu N.G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289357_a_290686]
-
București, 1960, Povestiri, București, 1963; Malek Haddad, Ultima impresie, București, 1961; Vera Ketlinskaia, Altfel nu face să trăiești, București, 1962 (în colaborare cu Vladimir Cogan); Theun de Vries, Fata cu părul roșu, București, 1962 (în colaborare cu H.R. Radian); Elsa Triolet, Sufletul.Vârsta de Nylon, București, 1964; Boris Polevoi, Pe țărmul sălbatic, București 1964 (în colaborare cu M. Cardaș); Henri Perruchot, Viața lui Cezanne, București, 1967; Maurice Druon, Regii blestemați, I-III, București, 1971; M. Droit, Ostașii din Pădurea Neagră, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
Vâlcea), Șerban Cioculescu (Turnu Severin). Proză publică V.Al. Munteanu (Reîntoarcerea la Platon), Alexandru Baciu (Sfârșit de vacanță), Dan Athanasiu (Ispita). Recenzii semnează Sorana Gurian (la Pânza de păianjen de Cella Serghi, Soarele negru de Ticu Archip, Cuceritorul de Elsa Triolet), Camil Baltazar (la Sorana Gurian, Întâmplări între amurg și noapte), Ion Caraion (la Liviu Bratoloveanu, Oameni la pândă, Ion Marin Sadoveanu, Sfârșit de veac în București). Viorica Răileanu scrie despre Duiliu Zamfirescu, iar Lascăr Sebastian face, aproape număr de număr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287194_a_288523]
-
Zamoro ne este înfățișat mult prea simplist. Acea stretta cu cor din preludiul operei, Dio della guerra, este totuși 129 una din cele mai mișcătoare pagini scrise vreodată de Verdi, propulsata și de o abila plasare a unei forme de triolet în linia melodica. În aria Alzirei, Da Gusman, șu fragil barcă, prima dintre ariile narative care vor culmina în Îl Trovatore , fiecare detaliu este subliniat cu o rară economie de mijloace. La debutul actului ÎI, există un alt artificiu constând
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
e dominant în „fantazii”, precum Moartea Narcisului, o capodoperă a lui A., Scrisoare și Ex-voto... Câteva poezii (Pastel, Fantazie), și ironice, și elegiace, prefigurează maniera lui A. Mirea sau lirica plictisului provincial. În Fantazii, versificația devine mai suplă, apar distihul, trioletul, cvintetul și octava și chiar o formă astrofică, iar lexicul cunoaște o infuzie de neologisme. Un capitol important al activității lui literare îl constituie colaborarea cu alți scriitori, ce reprezenta o soluție la inhibițiile proprii, provocate și de aspirația spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
cu care are unele afinități, a declarat din capul locului că asemenea producții nu merită altceva decât o ridicare de umeri. Apoi, mulțumită lui Anouilh, lui Queneau, lui Paulhan, urmați de Serge Doubrovsky, P.A. Touchard, Jacques Lemarchand, chiar și Elsa Triolet, s-a înțeles că Ionescu aducea în dramaturgia franceză o primenire salutară. „Anti-teatrul” ionescian reprezenta implicit, uneori explicit, o agresiune contra stilului franțuzesc al comediei, briliantă, grațioasă, ambiguă, care, de la Marivaux sau Beaumarchais a mers subțiindu se, până la un Alfred
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
laureat al premiului internațional al păcii (România), Dagon Taïa (Birmania), vicepreședinte al comitetului birman pentru pace, Jose Ortis Monteiro, vicepreședinte al asociației cinematografice din Brazilia, Mauricio Birgin din Argentina, secretar general al Comitetului național al păcii, Louis Aragon cu Elsa Triolet. Au vorbit Baltazar Castro făcând o lungă expunere a literaturii actuale în America de Sud. A spus între altele: "Ne lăudăm cu vin și cu Pablo Neruda". Am vorbit eu. "Unul dintre marii noștri violoniști cu renume mondial, George Enescu, a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din jurul lacurilor, în vilele naționalizate, rezervate acum înalților membri de partid. Îi frecventau pe responsabilii relațiilor cu străinătatea, domeniu cât se poate de politic, se întâlneau cu scriitorii realist-socialiști, cu poeții lăudători ai regimului. În 1955, Louis Aragon și Elsa Triolet au făcut o călătorie triumfală la București. Mă aflam în mulțimea adunată în jurul estradei ridicate în fața Universității. Dacă mă gândesc bine, îmi amintesc că-mi plăcuseră poemele lui Aragon, citite în Cahiers du Rhône („Ochii Elsei“ și altele) și că
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
științei și gândirii filozofice.“ („Moment drag inimilor noastre“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 7 ianuarie 1989) BALOTĂ Nicolae „Azi, când poetul a pierdut-o pe aceea pe care a cântat-o fără încetare, pe tovarășa sa de viață Elsa Triolet, el n-a rămas singur. Poet total și militant al cauzei comuniste, el este înconjurat de căldura umană către care a aspirat întotdeauna, pe care a contribuit prin opera și prin viața sa toată să o sporească. E uimitoare mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Istoria teatrului universal), București, 2000; Eseuri de literatură străină, Cluj-Napoca, 1976; Scriitori scandinavi și alte eseuri, Cluj-Napoca, 1980; Federico García Lorca. Rapsodul, București, 1981; Istoria culturii și civilizației, I-IV, București, 1984-1995; ed. 2, I-XI, București, 1998-2003. Traduceri: Elsa Triolet, Cuceritorul, București, 1946; Selma Lagerlöf, Cartea legendelor, București, 1946; Renata Vigano, Vine barza!, București, 1955 (în colaborare cu Florin Chirițescu); J. Pereira Gomes, Esteiros, București, 1956; Jules Verne, Mathias Sandorf, București, 1957; Leonardo da Vinci, Scrieri literare, introd. trad., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
de Cicerone Theodorescu, Călătorii de Sanda Movilă ori Libertatea de a trage cu pușca de Geo Dumitrescu. Sunt prezentați în medalioane poeți ca Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu sau Sașa Pană. V. Cristian scrie despre Louis Aragon, Micaela Catargi despre Elsa Triolet, Octav Șuluțiu despre volumul de Poeme tradus de Margareta Sterian din Walt Whitman. Cât privește proza, caracterul informativ al comentariilor vizând punerea în temă a cititorilor asupra apariției unor noi voci literare este la fel de evident ca și în cazul poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285403_a_286732]
-
în juriu („Să nu văd fuste la noi”). Prima femeie admisă va fi Colette în 1945, devenită chiar președinta juriului în 1949. Sylvie Ducas nu pierde ocazia unei remarci răută- cioase, când afirmă că juriul acordă în 1944 premiul Elsei Triolet, soția lui Aragon, ca să facă uitată slaba rezistență a membrilor în perioada Ocupației. Premiul Femina a fost înființat în 1904, ca reacție la „bărbăția” de la Goncourt, prima lui președintă fiind compatrioata noastră Anna de Noailles.
O excepție franceză: premiile literare () [Corola-journal/Journalistic/3126_a_4451]
-
într-un număr de la jumătatea lui octombrie. Autorul, Delfeil de Ton, dă și un alt exemplu de fidelitate ignorantă: doamna Filippetti, ministresa Culturii, a inaugurat o placă memorială pe fosta casă de vacanță a lui Louis Aragon și a Elsei Triolet de la Saint-Arnoulten- Yvelines, placă pe care stă scris un elogiu motivat de „angajamentul social și politic foarte puternic al lui Aragon”. Simpatica doamnă Filippetti nu are, s-ar zice, idee de natura acestui angajament al poetului care a cântat deopotrivă
Urme neșterse ale trecutului () [Corola-journal/Journalistic/4217_a_5542]
-
anumitor parametri, precum formule ritmice, configurații melodico-armonice, intensitate sonoră, salturi intervalice spectaculoase, creează diferențe în planul sugestiei). Pascal Bentoiu apelează aici la întreaga "avuție" spirituală acumulată în decursul anilor. "Duhul" jorian e sesizabil încă din primul lied, Oglinda, unde cromatismele, trioletele, ritmurile eterogene, uneori sincopate, ca și salturile intervalice depășind octava, în special în partitura sopranei, se rezolvă pe un sunet acut ori supraacut tinzând, cu disperare aș zice, spre lumină. Dacă succesiunea ideilor poetice urmează un traseu similar treptelor cunoașterii
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
discipol preferat a fost Pascal Bentoiu), continuă să planeze și în Dulce așteptare. Atmosfera dramatică se intensifică, iar muzica primește accente romantice (în deosebi în pasajele pianului). Liedul Monada îi permite, tot pianului, să-și etaleze - într-un perlaj de triolete ascendente și descendente sau în arpegieri de largă respirație -, forța beethoveniană și fluiditatea de nuanță impresionistă, în contrast cu gravitatea vocii. Un pandant al acestui lied mi se pare a fi cel de-al 5-lea, intitulat Lava de ghiață, al cărui
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
întîlnire a d-sale, cu Tzvetan Todorov, cînd acesta și-a prezentat o carte intitulată L'Homme depayse. Luînd cuvîntul la reuniunea în chestiune, prozatorul român menționează atît complicitatea la comunism a unor scriitori francezi, R. Rolland, Barbusse, Aragon, Elsa Triolet, Sartre ("fiecare anticomunist este un cîine"), Tristan Tzara, "tovarăși de drum", dispuși a nega existența Gulagului, cît și responsabilitatea, inclusiv penală, a cîrmuitorilor statelor din Est și a acoliților acestora. În replica sa, cu toate că declarîndu-se "foarte tușat", T. Todorov a
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
lor în mrejele comunismului sovietic, care-i transforma repede, în cel mai bun caz, în agenți de influență. Se știe cum Rolland, Aragon și alții au fost "convinși" și pe ce căi întortocheate să-i iubească pe sovietici. Ochii Elsei Triolet sau farmecele doamnei Rolland au făcut vîlvă în epocă: faptul că cele două doamne și soții erau agente sovietice s-a aflat abia după război. Gide a rezistat mai bine tentațiilor, dar și el a fost manipulat, cel puțin la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
de notare a înălțimii sunetului au fost preluate din principiile scrierii literale europene (unghiulare și curbate), notația duratelor în muzică este inspirată, după părerea mea, de forma grafică a literelor ebraice. întotdeauna am văzut litera ebraică Shin ca pe strămoșul trioletului, pe Resh ca "mumă" inversată a optimii și formă identică a pauzei de optime, pe Het ca două optimi, pe Lamed ca optimi repartizate pe două portative diferite și ca pauză de pătrime. Dacă mergem mai departe, punctele ce indică
Elemente pentru o grafologie muzicală by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15563_a_16888]
-
Avînd uzul formulei, francezii nu au ezitat să i-o aplice lui Vasile Alecsandri, după succesul acestuia cu poezia consacrată "gintei latine" (1879). Un anume Hipollyte Guillibert dedica "aux Roumains et a leur poete national, le sénateur V. Alecsandri" cîteva triolete 1. Nimeni nu explica însă ce ar însemna o astfel de formulă, aplicată în mod curent celui supranumit și "bardul de la Mircești". Abia tîrziu, în 1906, Ioan Slavici se încumetă, timid, să o facă, în articolul Ce e național în
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
Constantin Țoiu Interesant este că, în antisemitismul său, Celine s-a folosit de recomandarea Elsei Triolet, soția lui Louis Aragon, ca să plece la Moscova, unde îi apăruse traducerea romanului Călătorie până la capătul nopții, care se bucurase de succes. Ca și André Gide , stângist, și Panait Istrati al nostru, Celine se întorsese dezamăgit. Cât timp a durat
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
Liste noire»). Au fost scriitori care au avut «o artă a compromisului»: Jean Giono, Sacha Guitri, Colette, Jean Cocteau, Sartre etc. Lista scriitorilor care, după ’45, au fost de stânga sau comuniști este prea lungă, dar amintim: Sartre, Aragon, Elsa Triolet, André Gide, Malraux, Simone de Beauvoir, Hemingway, Brecht, Dos Passos etc. Este cunoscută cartea: La fin de l’innocence de Stefan Koch. Privitor la «politiquement correct» și la subiectele tabu din Occident, vă recomand cartea lui Jean Sévillia Pour en
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
Que la fête commence. În preajma lui Palais-Royal Napoleon a bifat prima lui cucerire feminină - o prostituată. Puțin mai încolo, pe rue des Moulins, Drieu la Rochelle l-a dus pe Aragon la un bordel, pentru ca viitorul soț de sub papucul Elsei Triolet să cunoască prima experiență sexuală. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Palais-Royal a fost unul din centrele de difuzare (mai mult sau mai puțin clandestină) a literaturii pornografice (parte din aceste texte pot fi găsite, astăzi, în
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
opusă dogmaticilor, dar fără aceștia excitația „participării” nu se mai legitima, nici autoamăgirile, nici sensul, demult devalorizat, al „reflexelor condiționate” geografic și istoric. La vârsta senectuții, Lili Brick fusese invitată de cumnatul ei Louis Aragon, după moartea surorii ei, Elsa Triolet, să-și petreacă ultimii ani de viață alături de poet, la Paris. Viața În Uniunea Sovietică În anii ’70 nu era feerică nici măcar pentru fosta amantă a lui Maiakovski, dar linia telefonică trepidase, brusc, de juvenila revoltă a bătrânei de la Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dintr-un film al lui Balázs Béla, de prin ’47, Undeva, în Europa, cu niște copii rătăciți prin război și care dau de ceva mâncare, parcă într-un castel, și vor să-l spânzure pe majordom - îmi sună ca un triolet mozartian). Nu mă auzea și mă aduse în starea aceea neagră când stabileam pariuri existențiale: „Dacă nu se întoarce cu fața spre mine, îmi va fi tot mai rău și voi muri aici”. Așa a fost. La prânz - controlându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nota a patra a temei fatidice este coborâtoare, semnificând faptul că destinul este cel care domină, în partea a treia, Allegro, notele ajung la unison sol-sol-sol sol, pentru ca în Scherzo învingerea destinului să fie simbolizată de înălțarea notei finale peste triolet, sol-sol-sol si, iar apoi trioletul devine el însuși suitor: la-si-do re. Un motiv central este mereu reluat de Franz Schubert în compozițiile sale ca, de pildă, în fascinantul trio, Nocturna, sau în extraordinarul Cvintet în do pentru două violoncele. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]