12,312 matches
-
Din punctul meu de vedere, seara Galei a fost lungă, ternă, cu trei momente care au sculat în picioare Sala mare a Naționalului: premiile pentru întreaga activitate acordate lui Victor Rebengiuc, Jean Constantin și Miriam Răducanu. Sentimentul de neîmplinire, de tristețe, de alarmă interioară vine din incoerența nominalizărilor, care se reflectă în mod logic și imediat în palmaresul Galei. Au fost voci care au comentat "curajul" și "inovațiile" operate de juriu. Sînt surprinsă și caut să localizez zona de manifestare a
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
zgomotul aplauzelor dintr-un loc din care sala este o enormă necunoscută? El știe, la fel de bine cu actorii, ce a ieșit sau nu într-o seară. El este martorul real și tăcut al stării fiecăruia, al bucuriei unei reușite, al tristeții unei neîmpliniri, al exuberanțelor de tot felul, al oboselii nemachiate, al epuizărilor de care noi habar nici nu avem. El știe exact cum se intră în fabulos, cu ce preț este plătit timpul petrecut acolo și cum se părăsește ficțiunea
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
din poemele Cristinei, aduse la redacție de prieteni care nu se împacă deloc cu răpirea ei dintre vii, căci nu-i lipsea nimic, spun aceștia, avea totul, avea iubire, avea talent, era frumoasă, și veselă și sfâșiată de o inspirată tristețe, citindu-i poemele mi-a venit în minte muzica, cvartetul Moartea și fata de Schubert, straniul lor dialog, al energiilor egale, ale vieții și morții. Cristina recunoștea undeva că există, în ipostaza întoarcerii, sufletul într-un veșnic acum: Există acum
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
o ediție revăzută și adăugită, dovedește încă o dată gustul pentru noutatea și caracterul aparte al scrisului său. Tragedii prezentate drept comedii lasă să se întrevadă identitatea unui mare autor. Prezentăm mai jos în avanpremieră cîteva pagini din volumul La capătul tristeții și mâniei - o selecție a 60 de poeme, care vor apărea în traducerea Floricăi Madritsch Marin. Deasupra patului meu atârna imaginea unui înger păzitor. Un copil trecea peste un pod îngust sub care curgea năvalnic o apă. Îngerul păzitor înalt
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
acest volum. Mărturisesc însă că nu am citit romanul cu pricina. Punctul forte al volumului lui Alex. Ștefănescu îl constituie excelentul eseu final Confesiunea unui fost cititor, în prezent critic literar. Pe un ton în care comicul se combină cu tristețea și nostalgia, criticul își deplînge actualul statut care îl obligă să își piardă vremea cu tot felul de activități futile și face o foarte eficientă pledoarie pentru lectura cărților cu adevărat valoroase. Un text antologic din toate punctele de vedere
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
amintim, prin analogie, ceea ce spunea W. Churchill despre democrație). Pe de altă parte, criteriul citărilor a putut fi și el ameliorat, prin rafinări care iau în considerare calitatea acestora; cercetarea în domeniul scientometriei este consacrată în primul rând acestei probleme. Tristețea multor (a celor mai mulți?) autori din domeniul științei își are sursa în prezența lor foarte modestă (dacă nu inexistentă) în ștafeta citărilor, deci implicit în "S.C.I.". Practic, ei au fost excluși din competiția valorilor. Le rămâne să se consoleze cu "valoarea
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
-ndreaptă către iarnă zarea.// Dau un regat pe-o frunză de copac,/ pe-un vânt domol care sărută marea./ Nu mai visez! A început plecarea./ Câte-un popas din când în când mai fac." Și, desigur, monologul cu propriile-i tristeți, bacoviene în răstimpuri: În văi, batiste-nsângerate/ Ploaia încearcă să le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă vântul cum le bate", lucid, în monotonia clipei: "Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi,/ pofta nebună de-
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în ceți.// Melancolii, păreri de rău, tristeți." Lamento-ul aparține unui iubitor al vieții, care i-a gustat și i-ar mai gusta farmecele, dacă firele de nisip din clepsidră, tot mai puține, n-ar curge cu atât mai repede: "Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
am auz să mai ascult alt grai/ decât al meu, al bietei mele hume.// Călătorii, vecinătăți de lume." Charles d'Orléans și-ar fi privit cu mândrie succesorul la tronul rondelului. Pentru scenă, i-ar fi trecut sceptrul, mantia și tristețea exilului... Dinu Ianculescu, Un gând, un chip știut, un vis, un timp..., Editura Vinea, București, 2002, 75 pag.
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
lor contează, în exercițiul mărturisirii îndelungat ei se vor alege, trăind în rigorile vieții și făcându-i acesteia față, în învinși întru poezie și în învingători. Acest text care vă poartă astăzi semnătura, mâine îl voi primi, întocmai, de la altcineva: Tristețea nopților/ adormite-n amintirea zilelor/ sfârșite-n asfințit de soare./ Nostalgia clipelor/ trăite în măsura sutelor de ani./ Uitarea pierdută/ printre vechi iluzii risipite/ de neuitarea timpului fugar./ Bucuria viselor/ înmugurind în împliniri./ Speranța altor vise viitoare./ Amăgirea ca o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
-n asfințit de soare./ Nostalgia clipelor/ trăite în măsura sutelor de ani./ Uitarea pierdută/ printre vechi iluzii risipite/ de neuitarea timpului fugar./ Bucuria viselor/ înmugurind în împliniri./ Speranța altor vise viitoare./ Amăgirea ca o monedă de schimb./ Dragostea ce naște/ tristețe, nostalgie, uitare, bucurie,/ speranță și-amăgire"... (Elena Grăjdeanu, Câmpina).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
loc peste dînsul. Cu umorul lui funciar, de o subțirime cultivată, el depăna istorii felurite, povestindu-le cu vorbă rară și scăzută, condimentîndu-le cu ironii și cu rîsul lui de zurgălău. Din cînd în cînd se lăsa o pînză de tristețe. Își amintea ceva, care-l tulbura, dar repede se încuraja: Lasă, că îndată vine, vine primăvara. Renaștem". Îl ascultam pe înțeleptul artist și mă minunam de cîte resurse nebănuite are parte ființa atît de fragilă și de puternică, care este
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
pare, o singură scrisoare de la Panait Istrati, pe care a citit-o "cu uimire, cu disperare". Scrisoarea a ars în timpul războiului, "dar o știu, cred, aproape pe dinafară. În tot cazul, sfîrșitul era cam așa: «Nu vreau să-ți dau tristețea morții mele. Nu mai am mult de trăit și e păcat să stricăm ce a fost»". Nu se știe cîte scrisori îi va fi scris Panait Istrati. Se vede însă că, după plecarea ei la Viena (15 martie 1931), Istrati
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
cei incapabili. Efectul său vine din afară, nu din conținutul sufletesc al individului ce-o îndură. Este, după cum scria Amiel, "o umilință și înjosire de care mi-e mai multă teamă decît de singurătate ce nu e decît plictiseală și tristețe". Cît privește modestia, fie că e autentică, fie că e mimată ("cea mai decentă dintre minciuni", o aprecia cu scepticism Chamfort), ea nu alcătuiește o calitate intrinsecă a scriitorului. A declara că apreciezi "în primul rînd"la un scriitor modestia
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
ceva. Trebuia tot timpul să caut, iar, dacă nu găseam, tot nu recunoșteam, ci... Tăcere! Și iar căutam! Un fel de a bâjbâi după himere prin lume, prin istorie, prin timp. Inuman cu mine Însumi! De-aici și grija și tristețea! Și ambele strânse cocoloș Într-un fel de morală. Eu mă temeam de ochii lumii, ea nu. Eu complicam tot, despicam firul În patru, În șase... Ea simplifica orice și-mi părea fericită și puternică. Așa arăta când flăcări jucăușe
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
selecției. La școala de teatru din Malmö ne-am confruntat în permanență cu această dificultate. Cu vreo zece ani în urmă, concursul de admitere consta într-o selecție bazată pe scurte scene sau monoloage "reușite" (de câte ori n-am descoperit cu tristețe că scena aceea "reușită" era de fapt pentru tânărul candidat expresia actorului care vroia el să devină). Acest tip de selecție îi face pe candidați să arate în ce măsură sunt ei actori, actori gata formați. Or, într-o școală trebuie să
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
sunt cei veșnic nemulțumiți de toți și de toate; ceilalți, mult mai puțini, chiar foarte puțini, sunt cei care lucrează, uneori în presa literară, uneori în presa cotidiană, la radio și televiziune - bine ai venit, Elena Vlădăreanu, la amarul și tristețea noastră! -, și trebuie musai să scrie despre premii, fără ca aceștia să aibă vreo obligație pentru cineva, vreodată). Câți dintre numeroșii, importanții scriitori, care participă la nenumăratele festivaluri, colocvii, târguri, zile ale..., din toate județele țării, de la Satu Mare la Constanța, de la
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
fată mai mereu singură sub pielea umflînd/ rochiile ei de material ieftin/ din doi în doi ani umflîndu-se foarte tare/ mult după al patrulea copil/ care am fost eu// mama era acolo mereu/ puțin, puțin mai mare/ cu înflorita-i tristețe scotocind după mărunțiș/ aducîndu-mi doctorii și bomboane/ cheltuindu-se picătură cu picătură/ în intersecțiile lipicioase ale orașului/ unde părinții ei o măritaseră/ pe la 16 ani// mama rîdea mult și-mi spunea/ cum e cu prostiile, cum e cu țîncii din
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
său de sensibilitate. Le înfățișează nu numai în gingășia și grația lor ce presupun o natură vulnerabilă, ci o reliefează pe aceasta din urmă, explică (plastic) ceea ce era implicit. În clipele de relativ echilibru, criza în cauză apare sub chipul tristeții difuze, al spleen-ului baudelairian trecut prin fantezismul unui Apollinaire sau Cocteau: „Îți trimit un ecuson, cel mai gingaș și mai trist./ E barat cu bulion/ Și-n triunghiul de deasupra/ Are-un melc cu crucifix/ Care ține pe un
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
speranțe, fără apă,/ Cum pe corăbii Gordon Pym/ Halucinînd vechi etichete/ Pe butoiașele cu spirt.// O, Leonid Dimov, e seară/ Și eu beau singur într-un birt” (Scrisoare). Suferința se reduce printr-o sugestie inaugurală, prin prospețimea sa: „Dar uneori tristețea ne încearcă/ Primejdios cum miezul unor nuferi/ Lopata de pe-o margine de barcă./ O, prospețimea de-a putea să suferi!” (Cîntec). Versul final e apt a proba joncțiunea imaginarului aprins cu filonul moral adînc al acestui poet atît de
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
galeșe indirectități, prin aluzii ai căror agenți devin obiectele de bucătărie: „O, melancolia/ Acelor zile:/ Palidul scaun Vasile/ Iubea pe masa Maria!// Și-n ce bulion/ Își îneca infidela/ Strecurătoare Angela/ Amorul ei pentru ligheanul Napoleon!// Iar sticla Dumitru/ Satisfăcea/ Tristețea-i de-un litru/ C-o patimă grea.// Astfel, întrucît,/ Își băga către seară/ O sforicică pe gît/ Nemaiscoțînd-o-n afară...” (Epigramă). Din acest animism derivă un delicat joc de-a dragostea al poetului cu lucrurile, substitute ale partenerei violent estetizate
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
ție ți se confesează și fata de măritat, și guraliva pețitoare, și cei cinci pretendenți, aferați, importanți, ridicoli, slabi, și slugile aiurite, îngălate și nepăsătoare. Că ești, ca în “Sonata Kreutzer”, un martor pasiv, călător în trenul poveștilor, bucuriilor și tristeților unor personaje aproape necunoscute, tulburate însă de întîmplări și situații ce nu-ți mai rămîn străine. Am revăzut spectacolul de două ori, iar cîteva scene chiar de trei ori. E voluptate în joc și multă precizie. De fiecare dată. Nu
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
Panteleimonovna, mătușa fetei de măritat), Ana Ioana Macaria (Duniaska). Doar Răzvan Vasilescu și Doru Ana nu au jucat și în “Unchiul Vanea”. Și aici, și în celălalt spectacol, regizorul a dublat veștmîntul comediei cu o țesătură de dramatism, de sfîșietoare tristețe. Nesfîrșită cît viața și cît moartea la un loc. Și salvează montarea de la varianta unui vodevil prăfuit. Este nevoie de comedii, de regizori inspirați, care să-i conducă pe actori spre spiritualitatea replicilor, care să salveze căderea în derizoriul ieftin
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
E foarte greu să-i faci pe oameni să rîdă din tot sufletul, dar fără stridențe. Această montare a reușit. A reușit să revigoreze mijloacele ce păreau epuizate ale unor actori implicați, a reușit să îmbine hohotul de rîs cu tristețea profundă și iremediabilă, a reușit să creeze dimensiunea responsabilității sau iresponsabilității unei decizii pe care cineva se hotărăște să o ia la un moment dat și nu o mai respectă. Pur și simplu. Cine, cui dă socoteală? Spectacolul este construit
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
contrapunct acest final al lui Yuriy Kordonskiy...O realitate pe care avea să o introducă în spectacol, cîndva, pe nesimțite, ca o tînguire vizionară, o romanță rusească tulburătoare, un comentariu al sunetelor ce anticipează șirul de frustrări, de refuzuri, de tristeți care se instalează pe scenă odată cu izgonirea celor patru pretendenți perdanți... “ Birjar, nu-ți goni caii! N-am unde să mă mai grăbesc Și astăzi pe cine să iubesc? Birjar, nu-ți goni caii!”
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]