3,403 matches
-
de cele secundare (Muybridge, Michelangelo, Crucișătorul Potemkin etc.). Dinamic, complex, neliniar, conceptul de influenșă este periculos, ne avertizează Umberto Eco, în contextul analizei influenței exercitată de Borges asupra lui însuși. Eco propune un "model" al conceptului de influență, o diagramă triunghiulară, pentru a arăta că influența lui A (unde A poate fi un autor, dar și un pictor) asupra lui B (alt autor, respectiv pictor) trece neapărat printr-un X, plasat în vârful triunghiului: X A -- B Acest X este identificat
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
căzut pe capul unui bulgar. La propriu. Și nu singur, ci acompaniat de un bolovan. După cum vedeți, primăria din Angers a pus deja un semn de avertisment. Filmează te rog aici - îi spune operatorului să îndrepte obiectivul spre un semn triunghiular pe care este desenat un chinez căzând în cap, recognoscibil după ochii alungiți caricatural și după pălăriuța circulară, cu țugui. Dacă înțeleg bine, este vorba de indicatorul rutier Atenție, cad chinezi! Dar mai multe amănunte o să aflăm de la acești simpatici
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
speciei, luptă vitejește, însă pierderile lor sunt uriașe. nouă deasupra: în semn de rămas bun, stolul de vrăbiuțe-soldat formează pe cer imaginea prințesei inimii tale, îți dă șansa să o vezi aproape aievea pe luo na, după care ia formă triunghiulară, mai face un looping și pe aici îi e drumul, tu cobori încet de pe pisc, zărești la poalele muntelui cărarea dragostei tale și pe aici îți e drumul. am știut am simțit, am știut, după castane căzute și pajiști îngălbenite
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lor au aceeași dantelă maronie. Eu nu îmi ridic privirea spre ei, nici ei nu mă bagă în seamă. Stăm fiecare cu noroiul pe ghete sau pantofi ca la expoziție. Unii vorbesc despre weekend, concediu și pensie. Alții despre feliile triunghiulare de salam de Sibiu. În mintea mea nu încape decât Dickens. Asfaltul este prea moale pentru un astfel de noiembrie. Mă uit doar la manșetele pantalonilor cu noroiul lipit hărți de el și la punga mea umflată cu Carrefour albastru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
siguranță în plus nu strică niciodată, chiar dacă prin subsolul acelei aripi nu pătrundea cineva decât o dată pe an, cu ocazia vreunui inventar. La ultima ușă se opriră. Vasile desfăcu mecanismul ingenios de închidere cu un soi de cheie cu cap triunghiular, meșterită manual. Intrară în acea cameră și iată că aici becul era la locul său, lumina lui dezvăluind ochilor curioși ai șoferului comoara ce consta în mai bine de o jumătate de tonă de fier. La loc ferit de orice
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în care își ținea lucrurile. Și ăsta avea sudate două urechi solide care erau prinse între ele cu același dispozitiv artizanal pe undeva având și el un anume specific național care nu se descuia decât cu cheia aceea cu capăt triunghiular. Cotrobăi prin dulap și începu iarăși să arunce cu sudalme, îndârjit: "Băga-mi-aș picioarele în creierii mei dă papagal bou, care sunt io! Ce dreacu' oi fi făcut cu sticlele alea două dă la ofertă nu știu. Că dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nici nu-i plecase bine schimbul, când Petrică, cu mâini tremurânde, deșurubă dopul primei sticle și trase un gât zdravăn. După un minut, bâțâiala mâinilor se diminuă remarcabil și, după ce aruncase în jur câteva priviri rapide, portarul scoase o cheie triunghiulară care, minune!, se potrivea perfect la sistemul de închidere al dulapului lui nea Vasile. Deschise relaxat ușa și luă zâmbind cele două sticle borțoșele pe care le căutase celălalt portar trăgând atâtea ponoase de pe urma lor. Orice s-ar fi zis
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
urmăream visând, în lectura care-mi aparținea, citatul: “...o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide și mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum numai fețele de mare rasă știu să se încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în centru, cea mai importantă nu pentru că era femeie, o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide, mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum fețele de mare rasă știu să încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un norișor de forma unei calești. Spre deosebire de vecinul său, un stratocumulus impozant, acesta era un cirrus prea firav pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul 6. La capătul călătoriei sale de ani-lumină, căutătura soarelui Înțepă una dintre pleoapele Împăratului, iar aceasta tresări și bătu În retragere, odată cu geamăna ei, oprind visul care se proiecta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trotuare tocite din vestul Vienei. Luând În considerare indiciile sale, doamnele din zonă trebuie să-l fi ajutat și ele. Pe calea patului, cartografiase ceea ce urma să fie propriul său teren de joacă - o porțiune mai mult sau mai puțin triunghiulară ca formă, Întinzându-se de la gară și Începutul străzii Burggasse până la Neubaugasse, la trei clădiri de casa mea acolo unde se afla ceea ce va deveni În curând Shanghai Bar. Acesta cuprindea vreo douăzeci de cvartale, plus biserica și, cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că nu-s obligată să mă justific. Nu, nu era obligată - căci, pentru mine, răspunsul era, oricum, cât se poate de clar: Fiindcă tu nu știi să navighezi în voltă și habar n-ai ce-i aia o velă mare triunghiulară, fiindcă tu n-ai avut niciodată haine de seară și n-ai fost niciodată la o serată mondenă... Da, dom’le, dacă aș fi și eu vreun zdrahon de goi blond cu costum de călărie roz și cu cizme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
materialelor de construcție erau diferite. De exemplu, țiglele galbene erau folosite pentru clădirile imperiale. De asemenea, importanța și semnificația clădirii era reflectată prin formele diferite ale acoperișurilor. Cele mai importante aveau acoperișuri ascuțite, iar cele mai puțin importante, acoperișuri simple, triunghiulare. Meșterii chinezi au răsucit marginile acoperișurilor, nu doar pentru a arăta mai estetic, dar și pentru a reține ploaia și a controla cantitatea de lumină care cădea pe clădire. În interior, pereții, care nu susțineau acoperișul, ci aveau doar rolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sunt din ceramică, dar și din bronz, fier, aur și argint, cea mai valoroasă descoperire fiind haina din jad, toate așezate în mormânt într-o ordine clară. Haina este confecționată din plăci de jad de forme diferite, dreptunghiulare, pătrate, trapezoidale, triunghiulare și stelate. Toate colțurile plăcilor de jad au găuri pentru a introduce fire din aur cu ajutorul cărora au fost legate între ele. Haina are cinci părți: pentru cap, partea superioară a corpului, pantaloni, pentru mâini și picioare. Fiecare parte are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aș fi putut urca pe umărul lui și i-aș fi explorat tîmplele cu lăbuțele, n-am nici o Îndoială că peste asta aș fi dat : cute În formă de semilună deasupra urechilor, indicînd „distructivitate”, secondate și Întărite de două umflături triunghiulare, sugerînd „secretomanie”. Însă toate acestea aveam să le aflu abia În viitor. Acum, se cuvine să așez dedesubtul pozei cu Norman la birou un balonaș care să scrie PRIMA FIINȚĂ OMENEASCĂ PE CARE A IUBIT-O F. CAPITOLUL 5 Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
adânciturile mari din capotă și din acoperiș. Se uita cu ochi mari la un avion de pasageri plină cu turiști cum se ridica spre cer la vest, cu fața-i pământie schimonosită ca a unui copil visător. Adânciturile lungi și triunghiulare din caroserie se formaseră la moartea unei creaturi necunoscute, identitatea ei evanescentă fiind abstractizată în termenii geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele ale oamenilor celebri și puternici? Până și această primă moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
foarte diferit de culoarea pielii, cu niște ochi cu nuanțe schimbătoare, uneori verzi, alteori cenușii, diafani, ca niște cristaluri care au prins viață, cu obrajii rozalii și cu un nas care, Într-un fel ciudat, de-a dreptul absurd, părea triunghiular. Erau trăsături ale cuiva născut Într-un climat rece, Adam știa asta chiar și pe-atunci. A alungat gândul ăsta și s-a apucat să mănânce. Nu, nici vorbă, Karl nu era tatăl lui! În zilele acelea dintâi, Adam rămânea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Se întoarce, mă anunță doctorul peste umăr, adresându-i-se și lui Scout, care cine știe unde era; ținea arma îndreptată în față. Se întoarce. M-am uitat pe direcția indicată de doctor și l-am văzut, l-am văzut - o înotătoare triunghiulară, înaltă și dură brăzdând albastrul apei, întorcându-se într-un cerc larg spre Orpheus. O umbră lungă și întunecată pe sub valuri. Înotătoarea se ridică mai sus din apă, lăsând în urmă un V de spumă albă când rechinul prinse viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-a păstrat în minte intact: în cadrul ușii se ivise un înger ciudat, cu ochi mulți, mulți. Ce ochi mulți ai, îngere. Ca la Țuculescu. N-ai putea face și pentru Rusalin ceva? Mi-a arătat o cheie cu capătul triunghiular. În triunghi era un ochi. S-a dus. Scoală-te, m-a trezit Tano, lăsîndu-și laba, moale, pe pieptul meu. Hai și te scoală, scriitoreasa mea iubită. Nu-i locul nostru aici. E timpul să punem punct stării de necesitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
avea să-i aducă somnul. Și mirosul îi penetra tot mai adânc întreaga ființă, dintr-odată și-a amintit până și tabloul de la capul patului, unde era străbunicul tânăr, înalt, bățos, în costum negru, alături de o mireasă tânără și subțire, triunghiulară datorită fustei așezată pe jupoane, cea de-a treia soție a lui, ce nu putea fi decât străbunica. Oglinzile. Femeile S-a sculat greoi, cu acea durere imposibilă scormonindu-i spatele ca un pumnal, și s-a îndreptat către baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce e depus solemn peste imaginea sa reflectată în cristalul biroului. Îl deschide mecanic și-l răsfoiește absent. Recunoaște deodată fotografia străbunicului, aceeași cu cea din tabloul de la căpătâiul patului; în costum negru de ginerică, cu străbunica tânără, subțire și triunghiulară cu rochia ei pe jupoane, în dreapta lui. Îi zâmbește din poză triumfal din dinții lați și retușați, supărător de albi; o mână îi atârnă nenatural pe lângă corp, cealaltă răsfrântă peste umerii strangulați ai străbunicii. Își amintea perfect că străbunicul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
făcut un semn discret din mână. Și aici drumul meu se termină... M-am întors acasă și i-am invitat pe toți prietenii pe care i-am cunoscut de-a lungul acestui periplu întortocheat și echivoc. Am rânduit o masă triunghiulară, pentru ca echilibrul să fie perfect, cu douăzeci de scaune și o bancă în formă de L, pe care să stea domnii Philip. Am plasat banca într-unul din colțurile mesei, pentru ca Sinele Mare și cu Sinele Mic să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca un hublou, se concretizează sub ochii mei și-și conturează tot mai clar marginile. El crește în dimensiuni și se apropie lent, obturând tot orizontul. Și prin structura fluidă și luminoasă a ferestrei încep să disting forma mesei mele triunghiulare de praznic, cu cele douăzeci și unu de scaune, pe care se agită frenetic oglinzile ca niște evantaie... Rămasă singură în fața cupelor goale, ochii mi s-au uscat, și-au pierdut strălucirea. Pieptul mi s-a răsucit înăuntru, într-o scobitură. Deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și bormașina asta tot cu patru. Dinu cercetează scula cu atenție și constată că este nou-nouță. Nici vorbă. Poate două milioane. Trei, ca să-ți dau și burghie. Nu, am spus nu. Uită-te, pun și fierăstrăul ăsta la bătaie, plus pila triunghiulară, pentru ascuțit. Haldan parcă avea febră. Ochii îi scînteiau și avea un tremur ușor. Îți dau și sacoșa asta de rafie să le pui pe toate. Nu, am zis nu și gata. Dacă vrei să dai șase milioane și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bine la testele impuse de programă. Oricum, erau printre primii la învățătură și se bucurau că li s-a permis să învețe la școala cea mai apropiată de casa lor, deoarece, între timp, dispăruseră fără urmă ciorile barate cu tot cu panourile triunghiulare pe care erau desenate și expuse la vedere pe la toate intrările. Ajungeau acasă cu mult înaintea lui John, timp în care continuau să-și îndeplinească obligația de a transporta la domiciliu tulpinile de bumbac trebuincioase pentru prepararea hranei, la venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]