66 matches
-
8-9). La finalul acestei prime secțiuni, Șăineanu conchide: "În rezumat, semasiologia, oricare ar fi diviziunea linguisticei, ocupă un loc intermediar între studiul cuvântului izolat și al cuvântului în propozițiune și formează că o punte de trecere de la quadrivium fizico-psihic la trivium psihico-fizic al domnului Hașdeu" (ibid., p. 9). 3.3.3. În studiul despre cartea lui Șăineanu, Încercare asupra semasiologiei limbei române, Rudolf Windisch se oprește puțin asupra clasificării hasdeiene pe care a descoperit-o, după cum am văzut deja, la începutul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
locului semasiologiei, așa cum fuseseră propuse de Hașdeu, cu convingerea nestrămutata de a prezenta cel mai nou stadiu al cunoașterii în domeniu (cf. Șăineanu, 1887, p. 5)" (Windisch, 1991/2006, p. 229). Tot după Șăineanu, Windisch prezintă apoi quadrivium-ul și trivium-ul subdisciplinelor lingvistice, așa cum le vedea Hașdeu (pe care îl consideră "un filolog mai puțin cunoscut, dar important și meritoriu"), însă se abține să critice această taxonomie, deși este de părere că Șăineanu ar fi trebuit să o corecteze sau
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
patru că la Schleicher, ci în șapte doctrine, câri se asociază între ele în două grupuri: un quadrivium fisico-psichic, compus din fonologie, morfologie, lexiologie și onomatologie, unde elementul fișic s-ar putea pretinde că predomnește asupra celui psichic; și un trivium psichico-fisic, anume semasiologia, sintaxa și noematologia, unde elementul psichic se emancipează și se ridică din ce in ce mai pe sus de cel fișic. Ultimul membru din fiecare grup este totodată un termen de transițiune cătră o altă ramură a Științei limbei. Prin onomatologie
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
fie ritual de instrucție sau ceremonie de curățire, preschimbîndu-se în divertisment facil. Cu toate acestea, de Bury ia apărarea artelor liberale, în care vede mijloace obligatorii de rafinare a spiritului. Din acest motiv, quadrivium-ul (muzica, aritmetica, geometria, astronomia) și trivium-ul (gramatica, retorica și dialetica) sunt înfățișate în lumini faste, nu de aceeași îngăduință avînd parte dreptul canonic, în care autorul intuiește ingerința samavolnică a spiritului uman în întocmirea unor legi despre care se pretinde că sunt de origine divină
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
speciei, ca atîtea discipline fatal subiective, sau e chiar codul în care Dumnezeu, țesînd limbajul intim al universului, ni l-a pus la îndemînă sub forma ecuațiilor? Ca loc de întîlnire a elementelor străine, matematica e apogeul trivialității (în latină trivium = răspîntie), adică punct de încrucișare a sensibilului cu inteligibilul. Cartea lui Mario Livio, un spirit făcînd parte din categoria pasionaților care și-au convertit blazarea în cărți de popularizare, e chiar istoria răspunsurilor pe care marile spirite au încercat să
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
mai nimerită a exprima chinurile amorului decît aseptica limbă liturgică - latina -, a cărei placiditate scorțoasă, pe cît de potrivită în surprinderea distincțiilor teologice, pe atît de inadecvată era în sesizarea voluptăților ilicite. Pe scurt, Bembo face trecerea de la altar la trivium, la răscrucea drumurilor, unde oamenii își mărturisesc necazurile, cardinalul îmbrățișînd limba vernaculară. Tot ce-i vernacular e trivial în sens nobil, ca limbă vorbită la colțul străzilor sau în răspîntia drumurilor. A confunda tenta vulgară a unei limbi (argoul plebei
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
că un bloc autonom, independent de credință. Opera lui Aristotel existând independent de revelația creștină. Ea păstrează cu credința un raport exterior, nu infuzat, credința devenind totuși ghidul rațiunii (singură alăturare posibilă de marxism, ca filosofie unică). Materiile de învătământ: trivium, quadrivium... Omul evului mediu, a cărui mentalitate își trimite rădăcinile în Orient, - omul sentimental, la care revelația anulează efortul cunoașterii. La finele secolului VI, Sf. Augustin triumfă. ~n secolul VII se impun Isidor din Sevilia, venerabilul Bede, în Anglia. Urmează
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]
-
idee a pedagogiei unității în cunoaștere s-a afirmat, după epoca lui Plinius cel Bătrân, cu o vigoare deosebită, mai ales în momentele revolutive ale cunoașterii. În învățământul medieval s-a dorit o încercare de unitate a literelor și științelor (trivium și quadrivium). Universitatea s-a conturat ca o comunitate de profesori și studenți (Universitas magistrorum et scholarium), dar și a disciplinelor cunoașterii (Universitas scientarium). Renașterea se va afirma cu putere ca o pedagogie a totalității. Pentru Comenius, această pedagogie a
Modalit??i de realizare a integr?rii curriculare ?n activitatea didactic? cu elevii hipoacuzici by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84348_a_85673]
-
rând), la orientarea sexuală, ca atribut prima facie al identității lor "totale". Acest lucru m-a intrigat, la momentul respectiv, în asemenea măsură, încât, de timpuriu, am încercat să "ies", cum zicem noi, românii, pe cât posibil, "basma curată" din acest trivium. Însă nu am "luat atitudine" imediat. Mi-am făcut, cuminte, "temele", în special în primul an, când încă achiziționam credite pentru titlul de Master's of Arts, pas necesar în obținerea doctoratului. Cu alte cuvinte, am frecventat cursuri de specialitate
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Rougemont, Denis de, Iubirea și Occidentul, traducere, note și indici de Ileana Cândea-Marinescu, prefață de Virgil Cândea, Editura Univers, București, 1987. 72. Roznoveanu, Mirela, Civilizația romanului. Arhitecturi epice, Editura Cartea Românească, București, 1991. 73. Russell, J. Stephen, Chaucer and the Trivium: The Mindsong of the Canterbury Tales, Gainesville University Press of Florida, 1998. 74. Russo, Luigi, Letture critiche del Decameron, Editori Laterza, RomaBari, 1973. 75. Sanctis, Francesco De, Boccaccio's Human Comedy, in Critical Perspectives on the Decameron, translated by Joan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sunt admiși, indiferent de originea sau de statutul lor personal, cu condiția să aibă dorința de a se instrui și de a accede la un grad academic. Programul este construit pe cele șapte arte liberale și presupune un prim ciclu, trivium: gramatica, retorica și dialectica (sau logica) și un al doilea ciclu, quadrivium: aritmetica, geometria, astronomia și muzica. În general, o universitate avea patru facultăți: Artele, Teologia, Dreptul și Medicina. Acest învățământ alimentează noi valori: forța inteligenței, prestigiul educației, importanța cunoașterii
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
medeic înainte ca el să fie contaminat de conștiința istorică a crimei, de negarea lui „a fi”, autorul se întoarce spre izvoare, acolo unde „a nu fi” echivalează cu „a fi de un alt rang”, dând altă semnificație logică acelui trivium de la începuturile gândirii occidentale, prin sensul explicit heraclitean al gândirii existențiale, deoarece „a fi și a nu fi înseamnă și nu înseamnă același lucru, fiindcă fiecare drum are contrariul său”. Sub semnul logicii contrariilor stau și parabolele narative din Întoarcerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
dar are și rolul de mediator între cuvânt, scris sau vorbit, și acțiune. Platon considera oratorii drept posesori ai unei înțelepciuni false, Aristotel va acorda un loc important retoricii în propriul său canon filosofic, situație care se regăsește și în trivium-ul medieval, modernitatea va contribui la separarea discursului filosofic și retoric. Cu totul alta este situația retoricii în postmodernism, iar scopul practicării unor scheme retorice în textele filosofilor postmoderni va fi evidențiat mai departe prin raportare la cele ale lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
religioase ale secolului al IV-lea. Intervenția împăraților în aceste conflicte a pus, între altele, problema relațiilor dintre Biserică și Stat. Arte liberale. Ansamblu de materii care constituie învățămîntul clasic în Evul Mediu, adică șapte "arte" repartizate în două grupe: trivium, alcătuit din gramatică, retorică și dialectică; quadrivium, alcătuit din aritmetică, geometrie, astronomie și muzică. Articole organice. Dispoziții adăugate Concordatului din 1801 și votate fără acordul Papei la 8 aprilie 1802 (18 germinal anul X). Bonaparte modifica spiritul Concordatului într-un
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în prim-plan însușirea celor șapte „arte liberale”. Marele erudit considera ca părți decisive în instrucție și educație, gramatica, retorica și dialectica, pe de-o parte, și, pe de alta, aritmetica, muzica, geometria, și astronomia. Prima grupă a numit-o trivium, iar pe cealaltă, quadrivium. Această „programă” de studiu a avut parte de o carieră strălucită în sistemul de învățământ al evului mediu european. Conform acestei „programe”, Cassiodorus îl dă drept strălucit exemplu de erudiție, ținută spirituală, înțelepciune și spirit activ
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dumnezeu, în timp ce cunoștințele muzicale-matematice antice erau un mod pentru a o descrie și de a o imita în muzică. 2.4 Augustin de Hipona (354-430 d. Cr.) Cu episcopul de Hipona, schema artelor liberale și-a găsit definitiva bipartiție în trivium (din care făceau parte gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium (care cuprindea aritmetica, geometria, muzica și astronomia). Augustin ne-a lăsat unul dintre cele mai importante tratate medievale cu caracter muzical, De musica, în care este articulată întreaga sa gândire
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]