547 matches
-
care vreau s-o povestesc se întâmpla când noi stăteam de vreo 20 de minute la poarta adversarilor, călare pe ei. Ei cu curu-n poartă, cum se zice. Jucam cu o minge mai dezumflată, mai proletară. La cel mai „în trombă“ șut, n-aveai șanse să se deplaseze mai mult de 15 metri. La cornere nici nu ajungea mingea în careu. Și, la un moment dat, au scăpat „ăilalți“ pe contraatac. Unul, Castravete, care alerga bine, se tot ducea și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vis, ceea ce i se părea incredibil: alerga spre un autobuz care tocmai oprea în stație, dar atunci, când era gata-gata să se urce, ușile se închideau și rămânea în plină stradă. În zadar făcea semne disperate șoferului; autobuzul pleca în trombă și el se alegea doar cu zâmbetele persiflatoare ale unor călători care gustau ca pe o glumă bună ceea ce de fapt era un gest de impolitețe. Se trezea năucit, într-un lac de transpirație, ca după o baie de aburi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
senin, să nu adie nici un fir de vânt, soarele să răsară la fel de minunat ca în oricare altă zi. Trupa de participanți la acest unic concurs, s-a prezentat la locul de adunare și de pornire. Pornirea a avut loc în trombă. șoseaua trecea prin imediata vecinătate a tunelului de cale ferată, din zonă. Nu s-au asigurat. A fost unica lor greșeală. În momentul în care motocicliștii au ajuns la gura tunelului, din el a ieșit, în mare viteză, și rapidul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Sigur pe izbândă, Fauvé s-a apropiat agale, polițienește, În timp ce-o măsura pe necunoscută din pneuri până-n vârful antenei. Tocmai ajunsese lângă portiera ei, suficient de aproape pentru a-i simți parfumul delicat, când Alfina a demarat În trombă, cu scârțâit de roți, lăsând În urmă o dâră de praf și gaze de eșapament. Și iată-l pe eroul nostru rămas de căruță În mijlocul drumului, cu motorul Înecat ca ultimul Începător, cu toate beculețele sticlind disperate pe bord. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aruncându-i câteva bancnote mototolite În poală. — Care? a răspuns el flegmatic. Fila de calendar, ziarul sau ambalajul de plăcinte? — Aia mare și albă! am strigat, arătându-i-o din nou. Ca prin minune, Matusalem a Înviat brusc, demarând În trombă. Pentru cursele-n afara orașului, percep tarif dublu, m-a anunțat el. Dacă e urmărire, suma se dublează Încă o dată. Politica firmei. Ambele benzi erau pline de mașini care, simțind apropierea ieșirii din oraș, Începuseră să ia viteză. Camionul se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de parcă ar fi cărat acolo o cărămidă. — Soția dumneavoastră? V-ați certat? — Nu, nu... - cel puțin la una din Întrebările lui răspunsesem sincer. Doamna aceea a fost amanta mea, am adăugat. După care mașina a demarat, cum se spune, În trombă. La șantier mă aștepta fostul meu coleg de liceu, Bazil, desigur, ca să-l Împrumut cu bani. Fiindcă Bazil era profesor de literatură și avea un salariu prea mic față de ceea ce pretindea el de la viață. Sau viceversa. Cu mulți ani În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
așa cum l-am Învățat toamna trecută - scotea niște sunete ca de ploaie fină, rapidă - și, uitându-mă spre ecran, am văzut piloții de curse urcându-se În mașinile lor. Într-o clipă și-au aranjat ochelarii și au plecat În trombă, cu manevre bruște dar surprinzător de precise, În uralele dezlănțuite ale unui public aproape invizibil. Cel de-al doilea public putea să distingă steagurile fluturate frenetic și mâinile care intrau În cadru dinspre partea de jos a ecranului. Cineva aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lumina. — Cum? țipă îngrozită mama. Cum? Cum a fost cu putință una ca... Cum, mamă? Cum altfel, dacă nu încurcându-mă cu pițipoancele creștine. A doua zi, Mandel îmi povestește că, la o jumătate de ceas după plecarea mea în trombă, Bubbles era pe jos, în genunchii ei de broscăriță nenorocită, și-i sugea pixul. Simt că mi se urcă sângele în cap: — Zăău?! — Da, chiar în genunchii ei de broscăriță nenorocită, zice Mandel. De ce te-ai dus acasă, băi, Bulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
într-o țară liberă, ’re-ai a’ dracu’ de sulă scorțoasă jidănească! Să fi văzut ce mutră a făcut la coborârea noastră din mașină domnul Manny Shapiro, șoferul. — Scârnăvii îmbuibate ce sunteți - urlă el. Târfă nazistă! După care demarează în trombă. De pe banca pe care stăm în parcul Carl Schurz vedem luminile de la Vila Gracie; urmăresc sosirea celorlalți membri ai noii administrații în timp ce o mângâi pe braț, o sărut pe frunte, îi spun că n-are nici un rost să plângă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i sex, pe care-l folosea nepăsător de parcă l-ar fi putut înlătura pe veci în orice clipă, nu-l voi părăsi niciodată. Acum zece zile, când mi-a furat mașina din garajul blocului în care locuiesc, Vaughan urcase în trombă rampa de ciment, o mașină urâtă țâșnind dintr-o capcană. Ieri, cadavrul lui zăcea sub girofarurile poliției la baza podului rutier, învăluit într-o fină dantelărie de sânge. Pozițiile frânte ale picioarelor și ale brațelor sale, geometria însângerată a feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei rectal și vaginal, la fel de rafinat ca excrementul unei regine dintr-un basm sau ca minusculii stropi de lichid care se formaseră lângă bulele lentilelor ei de contact. În acea baltă magică, ridicându-i-se din gât ca o rară trombă de fluid țâșnind din gura unui altar îndepărtat și misterios, mi-am văzut propria reflexie, o oglindă de sânge, spermă și vomă, distilată de-o gură ale căror contururi, cu doar câteva minute în urmă, mă trăseseră cu fermitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dornice să vadă toracele-planor cum trece în zbor peste capotă. Bărbatul de la volan și pasagera se rostogoliră amândoi în față pentru a întâlni parbrizul, atingându-l cu creștetul capetelor plecate în același moment în care profilul motociclistului izbi sticla. O trombă de cioburi de sticlă erupse în jurul lor, prin care, ca într-o celebrare, figurile lor adoptau poziții chiar și mai excentrice. Motociclistul își continuă traiectoria orizontală prin parbrizul decorat, sfărâmându-și fața de oglinda retrovizoare montată în mijloc. Brațul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lor adoptau poziții chiar și mai excentrice. Motociclistul își continuă traiectoria orizontală prin parbrizul decorat, sfărâmându-și fața de oglinda retrovizoare montată în mijloc. Brațul stâng i se desprinse din cot când se lovi de stâlpul parbrizului și, absorbit de tromba de sticlă, se alătură rămășițelor care goneau pe urmele corpului întors cu capul în jos al motocicletei la un metru deasupra coloanei sale vertebrale. Brațul drept îi intră prin parbrizul spart, pierzându-și mai întâi mâna sub ghilotina ștergătorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stângă. Încet, după câteva salturi greoaie, mașina se opri. Cei patru pasageri se liniștiră în cabina decorată cu cioburi. Membrele lor fosforescente, ocupate cu o enciclopedie de semafoare ignorate, se așezare din nou într-o postură grosolan umană. În jurul lor, tromba de sticlă jivrată se îndepărtă definitiv. Cei aproximativ treizeci de vizitatori se uitau cu ochi mari la ecran, așteptând să se întâmple ceva. În timp ce îl priveam, imaginile noastre spectrale rămaseră silențioase în fundal, mâini și fețe nemișcate cât timp această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
luându-i poșeta din mână. Când am pornit spre intrarea casei peste pietrișul sfărâmat, Vaughan se ridică anevoie de pe bancheta din spate. Fără să se uite în urmă la noi, se strecură nesigur la volan. Mă așteptam să demareze în trombă, însă el porni motorul și plecă în liniște. În lift, am ținut-o strâns pe Catherine, iubind-o pentru loviturile pe care Vaughan le aplicase corpului său. Mai târziu în noaptea aceea, i-am explorat trupul și vânătăile, pipăindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întoarcere în viteză la sensurile giratorii. Cu o sută de metri în urma lui, eu parcurgeam în goană sectorul de drum drept către rampa de coborâre. Oprindu-se la răscruce pentru a permite trecerea coloanei huruitoare de autocisterne, Vaughan porni în trombă imediat ce apăru micuța mașină sport a lui Catherine. Virând pe urmele lui, m-am așteptat ca, în orice clipă, să se ciocnească de Catherine: mașina lui depășise liniile demarcatoare și pornise pe un traseu de coliziune. Dar, în ultimul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
propria fiică în primele etape ale unei aventuri amoroase promițătoare. Deseori stăteam pe marginea înverzită a terasamentului de lângă rampa vestică de coborâre a podului rutier, știind că aceea era zona preferată a lui Vaughan, și-l priveam cum pornește în trombă după Catherine atunci când ea trecea pe acolo la ora de vârf a serii. Mașina lui Vaughan devenea din ce în ce mai afectată. Partea dreaptă a barei de protecție și portierele erau presărate cu puncte de impact săpate adânc în metal, o ruginie operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte aspirații. Automobile pe toate drumurile, pînă și pe cele de țară stîrnind colbul în trombe, telefon automat, primele blokhausuri, ultimele tramvaie cu cai, cele din urmă, probabil, trăsuri, sindicate, bănci, acțiuni, electricitate, asigurări, charleston, jazz, piscine. Desigur, primul semn a fost aviația. Lumea privită de sus. Aproape toți cei care au fost printre primii oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zvârli în mijlocul curții, o săltă pe umăr și ieși pe poartă, în timp ce fata se zbătea și urla drăcește. Îi căzură papucii din picioare dar bărbatul deschise portiera și-o trânti, ca pe un sac de cartofi, în mașină. Demară în trombă, sub privirile perplexe ale femeilor rămase în urmă. Nu trebuia să faci asta, spuse Luana într-un moment oarecare, în timp ce drumul se întindea în fața lor drept și impersonal. Nu sunt proprietatea ta. În ziua în care am să te părăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să accept, că într-o bună zi mă pot duce cu toate aceste rezerve neconsumate în mine. Pur și simplu cred că pământul nu m-ar primi, că, odată ajunsă acolo, țărâna deasupra mea ar face explozie, ar țâșni în trombă, eliberându-mă din tainițele ei. Cei care o ascultau, bărbații de obicei, se simțeau datori s-o asigure că nu este deloc bătrână, că se afla încă la o vârstă când orice sentiment este posibil, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe care le lăsară să cadă cu bufnet pe pardoseală; apoi ieșiră zicând Să trăiți! ducându-și câte o mână la cozorocul caschetelor negre cu cozoroc lung deasupra cărora scria cu alb O.W. Urcară În mașină și porniră În trombă, spulberând zăpada de lângă trotuar. El rămase În prag cu scrisoarea Iolandei, două rânduri doar: „Marfă de calitate livrată la timp. De rest mă voi ocupa mâine”. De bucurie, Îi venea să sărute cele două baloturi lungite În mijlocul holului ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și care concurează cu civilizațiile occidentale. Singurul lucru pe care-l apreciază este rochia mea de mireasă. Îmi cer amănunte despre croială, le promit tipare, descrierea iubitului, despre casa mea, despre părinți și plec, iar Autorul jurnalelor mele demarează în trombă, lăsând un Trecut uitat în Trecut. Am întâlnit oameni în cartierele orașului care mă întrebau unde se află Brăila. Le arătam tramvaiul cu care venisem. Așadar, vii din oraș? Da! Și unde este? Acolo! Nu, Brăila e în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pantof, dar avea o gură... Cățeluș, frumosule, hai, taci, te rog, măcar cîteva minute... Ham, ham, ham! Te implor, fii un lord și ai milă... Auzind asta, cățelul tace și dă din codiță, flatat de așa cuvinte. Mașina trece în trombă, revine de cîteva ori, se cercetează gardul de cătină și, într-un final, pleacă. Ilarion sărută cățelușul pe bot și-i mulțumește... Povestitorul se oprește și soarbe tacticos licoarea din pahar. Și după aceea? întreb curios. Mi-am cumpărat pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca să nu dea ochi cu Arm, o duseră la spital. Și mai speriată că nu-și revenea, colega ei o sună pe Arm și îi explică unde este Crăița. Armanca o lăsase pe Mădă în grija Sabinei, și plecase în trombă spre spital. Nu înțelegea ce s-a întâmplat, știa doar că fata ei cea mare era la spital, că are nevoie de ajutor, abia când ajunse să vorbească cu doctorul înțelese că fata ei intrase în comă alcoolică și i
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
scenariul accidentului vascular cerebral. Este posibil ca o blocare temporară a circulației să fi dat tulburări trecătoare de vedere și probleme cu echilibrul sau vorbirea, înainte de Crăciunul anului 2002. Dacă și carotida internă era la fel de ”încărcată” ca vasele retinei, mici trombi se puteau desprinde în orice moment, ducând la accidentul fatal din 1 ianuarie 2013. Dumitru Tinu a apucat să-și țină promisiunea făcută unui coleg (”ne vedem pe 1, pe pârtie la Predeal”), dar nu și promisiunea făcută dr. Pop
Ultimul control medical al lui Dumitru Tinu. Ce planuri avea pentru fiul său by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/80452_a_81777]