282 matches
-
vreau să mor cum se cuvine... GARDIANUL: Cară-te! Ne-ai întors mațele pe dos. COLONELUL: Porcule! Îți dăm viața! Ești liber! ARTUR: Eu vreau covor roși. GARDIANUL: Îl omor! Îl strâng de gât! ARTUR: Vreau doi toboșari! Vreau doi trompeți! N-o să scăpați de mine niciodată! COLONELUL: Omule, nu pricepi? Ești un om liber! Du-te pe câmp, du-te să vezi iarba. ARTUR: Minți! Toți mințiți! Sunteți atât de fricoși și de lași, încât v-ați sfătuit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fricoși și de lași, încât v-ați sfătuit să-mi dați drumul. Mi s-a mai întâmplat... Peste tot e la fel. CĂLĂUL: E nebun! COLONELUL (Ultim efort.): Vrei bani? Spune-ne ce vrei și-ți dăm. ARTUR: Toboșari! Covor! Trompeți! GUFI: Ieși afară! ARTUR: Cum? GUFI: Afară! Așteaptă afară! Te chemăm noi... ARTUR: În ploaie? GUFI (Urlă.): Afarăăă! (Pauză; cei patru își aprind câte o țigară; tăcere; ARTUR așteaptă în ploaie.) COLONELUL: Ce facem? GARDIANUL: Dac-am găsi pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Și asta ți-ajunge? GUVERNATORUL: Ajunge pentru câțiva ani. ARTUR: Ai citit-o? GUVERNATORUL: N-am citit-o. ARTUR: Ți-o citesc eu. GUVERNATORUL: Lasă, mai bine spune pe scurt. Ce vrei de fapt? ARTUR (Repede.): Un covor roșu, doi trompeți, doi toboșari, un mic eșafod, o coadă nouă la secure. GUVERNATORUL: Nu pot! ARTUR: Le vreau! GUVERNATORUL: N-am! ARTUR: Nu mă interesează! GUVERNATORUL: Acum îmi dau seama. Nu ești nebun. Ești prost. ARTUR: Vreau și baldachin. GUVERNATORUL: Ne sugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu mai poți deosebi calul de iarbă și pasărea de aer? Ești orb? Nu vezi că eu, de fapt, nici măcar nu-ți vorbesc, ci te împroșc doar cu mărgele verzi de salivă care-ți curg pe față? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL (Îl privește lung pe ARTUR; apoi se apropie de cei patru; îi privește în ochi.) Ce stați? N-ați auzit? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL: Toboșar, covor, trompeți! (Se trece la o improvizație grosolană; fiecare aduce câte ceva; un simulacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
împroșc doar cu mărgele verzi de salivă care-ți curg pe față? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL (Îl privește lung pe ARTUR; apoi se apropie de cei patru; îi privește în ochi.) Ce stați? N-ați auzit? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL: Toboșar, covor, trompeți! (Se trece la o improvizație grosolană; fiecare aduce câte ceva; un simulacru de covor, un simulacru de trompetă, un simulacru de toboșar; se improvizează un eșafod, se agață ornamentații jalnice din batistele celor prezenți; toate obiectele dorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
verzi de salivă care-ți curg pe față? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL (Îl privește lung pe ARTUR; apoi se apropie de cei patru; îi privește în ochi.) Ce stați? N-ați auzit? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL: Toboșar, covor, trompeți! (Se trece la o improvizație grosolană; fiecare aduce câte ceva; un simulacru de covor, un simulacru de trompetă, un simulacru de toboșar; se improvizează un eșafod, se agață ornamentații jalnice din batistele celor prezenți; toate obiectele dorite de ARTUR au apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
treilea sunet de trîmbița. El este gata să se apere." EDMUND: Sună! (Primul semnal de trîmbița)CRAINICUL: Încă-o dată! (Al doilea semnal) Încă-o dată! (Al treilea semnal) (O altă trompeta îi răspunde. Intra Edgar, înarmat, precedat de un trompet). ALBANY: Întreabă-l în ce scop se-nfățișează Chemării de trompeta. CRAINICUL: Cine ești? Numele? Rangul? Și de ce răspunzi Somației? EDGAR: Eu numele-mi pierdui, Ros de-al trădării colț, mușcat de cancer; Dar nobil sînt că și-adversarul Pe
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ce precaut aș putea pretinde Prin legi cavalerești, zvîrl cu dispreț; Ți-arunc trădările-ndărăt pe cap, Minciună infernală-n inima ți-o vir; Dar fiindcă trec pe-alături nerănind, Aceasta spadă-ndat le-o face drum, Unde-or rămîne-n veci. Trompeți, vorbiți! (Trompete. Ei se bat. Edmund cade.) ALBANY: Îngrijiți-l! Îngrijiți-l! GONERIL: E-o-nșelăciune, Gloucester: By th' law of war thou wast not bound to answer An unknown opposite; thou art not vanquished, But cozened and beguiled. ALBANY
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Adam și cu gurile căscate, ascultau vorbele meșteșugite ale bătrânelului sfrijit, cu ajutorul cărora descria unele întâmplări similare prin care a trecut, chiar el personal, în timpul celor opt ani petrecuți în Siberia. În lungile ierni siberiene dimineața, la semnalul dat de trompet, ieșeau în pielea goală pe terenul din apropiere și, după o scurtă înviorare, se frecau bine cu zăpadă pe tot corpul, pentru a pune sângele în mișcare și pentru a se obișnui cu frigul. După un asemenea masaj, îmbrăcați numai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Craioveștii au pus la cale să ieși tot măria ta, șopti ieromonahul aruncând priviri speriate în toate părțile. Să fii pregătit cum se cuvine, cu caftan domnesc și cu calpac pe cap. Dinspre Podul lui Șerban Vodă se auzeau sunând trompeții. Cei doi ieniceri de pază intrară și-și ocupară locurile. Pe rând, ieromonahul îi binecuvânta surâzând detașat de cele lumești, doar când a fost rândul lui Ștefan i s-a pus un nod în gât și nu a putut să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
n-ar semăna cu o melodie, deși profesorul lui Îi tot spunea că este Corul Vânătorilor din opera Freischutz de Weber. Bucuria cornului a fost de scurtă durată. Într-un sfârșit de februarie, cercul s-a Împărțit În două. Unii trompeți, alții toboșari. Au format un detașament și tot cântau și repetau un marș pe aleile Palatului, apoi pe străzi În pas de defilare pregătindu-se pentru parada de 1 Mai. Asta era muzica pe care o știa el. Ta-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton armat, în locul creierilor, și pentru că nu știuse să citească nimic în privirea blajină a nevinovatului trompet, Chihaia Gheorghe. Comandantul celui de-al treilea batalion de atac al rezerviștilor din Cottbus, maiorul Plaschke, mă păstrase pe lângă dânsul, ca interpret, după ce mă trecuse în rolul unui lagăr de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele ascunse prin văgăuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unde se ghemuise ca să-și lingă rănile. „Dormitorul meu era la pușcărie. Astfel hotărâse comandantul batalionului. Plecam de acolo dimineața și mă înapoiam seara, târziu, condus de un soldat bătrân, cu baioneta la armă. Dormeam pe jos, pe rogojină, alături de trompetul Chihaia Gheorghe, făcut prizonier pe un deal din stânga Câmpulungului. El ne povestea moartea căpitanului său, care căzuse în timp ce, rămas în picioare între mormane de cadavre, cu bidonul de apă dus la gură, o mitralieră ascunsă îi perforase fruntea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căzuse în timp ce, rămas în picioare între mormane de cadavre, cu bidonul de apă dus la gură, o mitralieră ascunsă îi perforase fruntea cu un lanț de găuri, de la o tâmplă la cealaltă. Auzeam cu toții, parcă, glasul de goarnă cu care trompetul adunase iar rândurile decimate, pentru un asalt al tranșeelor germane. Era impresionant tabloul deținuților așezați, pe rogojină, în jurul său. Pâlpâitul lumânării arunca un dans de umbre și lumini pe chipurile ascultătorilor. Nenea Mihalache îi sorbea cuvintele. El avea o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pulbere galbenă dintr-un borcănaș de faianță, peste o bubă care nu se mai tămăduia. Avea nenea Mihalache un cap ca o pepenoaică mică și bună de murat, brăzdată de o tăietură ce-i spinteca obrazul de la tâmplă până la gât. Trompetul îi scotea tabachera din buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre noi și pe Niță Anghel, cârciumarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zbârcită. Gata parcă să mă împungă cu nasul drept și ascuțit, își plimba o mustață ca din păr de porumb tânăr, cu vârfurile înnegrite de pomadă și prelungite ca doi țepi lungi și drepți. Venea și dânsul să asculte pe trompetul Gheorghe Chihaia, și clătina din cap, abătut, nemulțumit de pierderile suferite de ai noștri, pentru ocuparea unui biet petec de pământ, răscolit de obuze și îngrășat cu sânge. „Veni și ziua în care sentinela cu arma la baionetă, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu privirile înainte, ca să nu o văd cum cade lângă călcâiul meu, și rețin pentru mine numai cele două lacrimi tremurate, ce au așteptat în genele Adei, ca să i le usuce soarele. În dimineața când urma să apară în fața judecății, trompetul Chihaia Gheorghe se îmbrăcase militărește. Era chipeș, feciorelnic, de statură mijlocie și tras ca prin inel. La trântă, îl puneam regulat cu umerii pe rogojină. Atunci râdea și Niță Anghel, iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chipeș, feciorelnic, de statură mijlocie și tras ca prin inel. La trântă, îl puneam regulat cu umerii pe rogojină. Atunci râdea și Niță Anghel, iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit, zăngănind cheile închisorii. ...Era băiat frumos trompetul. Purta cămașă țărănească, brodată cu arnici roșu, la piept și pe mâneci. Pantalonii lui cazoni, răscroiți în josul coapselor, și tot mai strâmți înspre glezne, erau legați de șiretul cusut pe tivul de jos al postavului. Primea de la nenea Mihalache doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sprânceană, își duse la gură o mână făcută pâlnie, trompetând „înaintarea”. La poarta închisorii, un clopot suna, ori de câte ori pleca sau intra cineva. Poarta deschisă împingea o limbă de oțel elastică, ce semnala evenimentul. De astă dată a sunat la plecarea trompetului, și încă o dată la reîntoarcerea lui. Intrase vesel fiindcă își descărcase sufletul în fața ofițerilor îmbrăcați în mare ținută, cu căștile de nichel puse în fața lor, pe masa lungă, la capătul căreia prezida, roșu și trufaș, comandantul batalionului, maiorul Plaschke. Trompetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trompetului, și încă o dată la reîntoarcerea lui. Intrase vesel fiindcă își descărcase sufletul în fața ofițerilor îmbrăcați în mare ținută, cu căștile de nichel puse în fața lor, pe masa lungă, la capătul căreia prezida, roșu și trufaș, comandantul batalionului, maiorul Plaschke. Trompetul Chihaia Gheorghe le-a spus cinstit, făcându-și cruce, că nici prin gând nu-i trecuse vreodată să dea foc la clăile de fân pe care fusese pus să le păzească. Nu vroia să le spună, însă, cine le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
le-a spus cinstit, făcându-și cruce, că nici prin gând nu-i trecuse vreodată să dea foc la clăile de fân pe care fusese pus să le păzească. Nu vroia să le spună, însă, cine le-a aprins. Zicea trompetul că numai atâta ținea să știe domnul maior, dar că el tăcea ca mutul. Se încăpățâna să nu destăinuiască adevărul, cu toate că văzuse, din deal, copilașii vecinului, frecând pe cutie niște bețe de chibrituri. Dar până să dea fuga într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca mutul. Se încăpățâna să nu destăinuiască adevărul, cu toate că văzuse, din deal, copilașii vecinului, frecând pe cutie niște bețe de chibrituri. Dar până să dea fuga într-acolo, copiii fugiseră și paiele ardeau cu flacără înaltă și mistuitoare. Ținea mult trompetul ca vecinii să nu intre în pușcărie, și ca să nu le rămână copiii pe drumuri. Ofițerii, văzând că tace mereu, cu ochii pironiți în dușumele, îl lăsară să se reîntoarcă, însă cu escortă întărită, „ca să ne mai țină de urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întărită, „ca să ne mai țină de urât”, ne zicea Gheorghe cu surâsul tainic. Trecuse cam la vreo două săptămâni de viață liniștită. Niță Anghel ne părăsise între timp, mulțumită nevestei, care urmase întocmai sfaturile lui. Eu tăiam lemnele, ajutat de trompet, care le despicase până la ultimul butuc, fiindcă am uitat să spun că găsisem în curtea închisorii o capră de lemn cu ferăstrăul pe coarne și vreo două vagoane de cer cojit, care parcă mă așteptau pe mine. Dincolo de zidul înconjurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din pinteni și din săbii, urmați de paznic, cu legătura cheilor în mână. Gheorghe Chihaia aprinse un colăcel de lumânare galbenă, la lumina căruia maiorul desfăcu un sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului trompet. Eram singurul dintre deținuți care pricepusem despre ce anume este vorba. Stăteam încă amorțit, ca după o lovitură de măciucă. Însoțitorul maiorului, o namilă de militar prusac, în uniformă elegantă și cu vârfurile mustăților negre aduse până sub ochi, desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nici cea mai mică neliniște. Primise lovitura în poziție de „drepți”, ținând palmele întinse pe vipușca pantalonului, după ce paznicul îi luă din mână lumânarea de ceară. Era ultima noapte de groază și de nebunie. După ce furăm mutați în altă cameră, trompetul rămase singur. Sora Nineta ne povestise mai târziu că nefericitul îi vorbise toată noaptea de măicuța lui care trăise într-un sat de lângă Fălticeni, și că bătrânica îi făgăduise să nu moară, până când nu o să-l mai vadă încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]