485 matches
-
tale luminoase, și tigrul tău îl mușcă foarte rău de piciorul cel șchiop, toată seva se scurge din șchiopul care se sprijină de gardul grădinii dragostei tale. nouă în al patrulea loc: furnicile albe merg liniștite pe coada tigrului qilin, tropăie, rânduri, rânduri, pe coada lungă a tigrului alb, curăță paraziții, îi rod, resturile de paraziți se absorb sub limbuțele albe ale furnicilor albe, trupușorul mic al furnicilor albe secretă anticorpi, care ajung în saliva lor, cu care te vaccinezi tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
suflețelului tău drag. înveți să fii atentă la fiecare pas pe care îl faci, să fii atentă la norocul tău. tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, pășește în urma ta cu blândețe și zâmbete, furnicile albe care tropăie în plutoane pe coada lui lungă și agilă îl gâdilă teribil. gâdilatul tigrilor aduce noroc. vignette eu cred că tu ai venit de unde toți oamenii sunt egali, puri, cu sufletul așezat în loc de piele la suprafață. de acolo - unde când plouă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oștirilor dușmane se vor rătăci și spionii oștirilor dușmane nu vor descoperi niciodată strategiile tale abile. șase în al doilea loc: în zare se văd mici, dar în creștere pe cât te apropii, armatele împăratului fuxi, armatele de ornitorinci veșnici-multituberculați, care tropăie în ritm alert pe lângă balta mare, tu mergi în pasul tău, cum poți, împăratul fuxi nu are vreo înțelegere cu dușmanii tăi, pe lângă tine încep să curgă ornitorinci-veșnici-multituberculați pe aerobiciclete de mare viteză, nu te simți umilit, reflectează la călătoria
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înalții sequoia, pleoapleoa, pleoapleoa este zgo motul ieșirii capetelor cârtițelor-oribil-dansatoare din mâlul vecinului de dedesubt. șase deasupra: îți face cel mai bine atmosfera de muncă a unei zile obișnuite, petrecută cu veselie în grădina suspendată a dragostei tale, furnicuțele albe tropăie în sus și în jos, bim bim bim bim, tu uzi petuniile magice și pătratul cu trifoi cu cinci foi, plîplîplî, plîplîplî, taurii tăi puternici învârt pietrele și macină semințele, crroosc, crroosc, crroosc, khamsinul, vântul cald al celor cincizeci de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cap, continuându-și rugămințile. Fără să reflecteze prea mult la urmări, Olga neavând altă soluție, i-l arătă pe copilul Inei. - E băiat, nu? voi el să știe... - Dar ce băiat! Dumirit, țiganul și cu cei din preajma sa Începură să tropăie într-un ritm îndrăcit cu cizmele pe pardoseala culoarului. Olga rămase o vreme cu copilul în brațe privind spectacolul inedit ce se desfășura dincolo de geam. După câteva clipe, tatăl copilului și însoțitorii săi se opriră din dans și acesta mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fi chiar acolo. Repede săream de pe genunchiul lui nenea Epa și mergeam spre ușă, adică spre acel departe, unde mă aștepta pridvorul cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul și colorate în galben. Acolo, în lipsa preșurilor, pantofiorii mei tropăiau, făceau mult zgomot, ceea ce mă distra la nebunie și mă făcea să accelerez tropăitul devenit vacarm, minute în șir spre disperarea mătușii, până decidea unul din tutori ca să-mi distragă atenția și eventual, să mă aducă de acolo. Atunci plângeam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doar de o cămăruță, care, În timp, din lipsa VIP-urilor corespunzătoare, a fost transformată În debara. De-a lungul coridorului european se formase o coadă lungă. Câțiva inși așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și la blocade, dar când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o să mai spui când o să fii la doi metri sub pământ, iar eu o să mă joc cu puicuțele tale. — Tu chiar crezi că Demiurgul o să pună un umflat peltic și chior să joace rolul de detectiv? Grasul s-a agitat, tropăind ușor pe jamboane, iar apoi a ridicat pistolul. — Și unde-o să țintești, Stepa? Unde crezi tu că sunt sau jumătate de metru mai la dreapta, unde sunt de fapt? La dreapta mea, ca să fiu mai precis. — Degeaba Încerci, copoiule
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a operat nici o schimbare tactică, partiturile rămîn aceleași ca înainte de pauză. Se joacă la fel de prudent ca la începutul meciului, așezarea celor două echipe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Fata ar vrea să-l Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns de râsul lumii Întregi,, mai apucă să spună gospodina frenetică, urlând În măciulia microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit cei cinci copii, o să fur tot ce-mi iese În cale: șine de tramvai, cabluri electrice, cărămizi, acoperișuri, copaci, stâlpi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fuseseră reduse la lemne de foc. Rămășițele pernei pluteau În aer, ca o versiune de vară a unei ninsori. Grilajul de metal al sobei cu faianță fusese smuls și el; pe podea se vedeau movilițe de cenușă. Niște tălpi negre tropăiseră În jur, Încercând să caute o legătură Între lucruri, dar pierzându-se apoi printre mărunțișuri. Fiind prea greu de dărâmat, biroul fusese pur și simplu Întors, sertarele trase, conținutul lor răvășit pe jos. În mod ciudat, haina lui Anton atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
amigdalele. Slavă Domnului că mi le-am scos, altfel nu mai aveau loc. — Foarte interesantă discuție, strigă mama din baie. Foarte interesantă discuție cu un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
clipa în care Masher Morton, numărul opt al celor de la Wanderers, își băgase capul între coapsele lor tari. Șaisprezece bărbați erau adunați la un loc, șaisprezece perechi de ochi cercetau gazonul în căutarea mingii și treizeci și două de ghete tropăiau în așteptarea momentului în care mingea va fi găsită și va ieși la iveală. — A fost îngrozitor, Alan. Nu-mi mai trecuse niciodată prin cap așa ceva. Nu m-am mai gândit până acum la grămadă ca la o chestie sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să se zgâlțâie tot, deși blocul din aleea Băiuț nu era un palat. Pereții și mobilele trosneau, lampa se balansa de parcă m-aș fi suit pe-un scaun și i-aș fi dat vânt cu mâna, jucăriile, caietele, cărțile, creioanele tropăiau pe rafturi, pe policioare și pe masă, veioza sălta pe noptieră, chiar și eu, oricât m-aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri, apoi o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia erau apucați de streche, oricât de credincioși i-ar fi fost lui Harun Al Rașid prea semănau cu duhurile rele din Crihala și năvăliseră în Drumul Taberei, nu pricepeam cu ce-am greșit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lipiți unul de altul, mult, mult de tot, până când obiectele s-au potolit, trosniturile, tropăiala, clănțănitul, bâțâitul și bufniturile au încetat, lumina electrică s-a oprit, a rămas doar lumina lunii (o lună mare și roșiatică) și au început să tropăie oamenii, să iasă din blocuri ca furnicile din mușuroaie, să țipe și să fugă, cred că lor nu le spusese nimeni că a fost cutremur și n-a fost furia djinilor abătută peste Drumul Taberei. Pe urmă am dibuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că semnalează prezența, poate în vreo movilă de pământ, poate în vreo scorbură neștiută, a lui Manitu, am aflat-o un pic mai târziu, după ce ne-am dezmeticit cât de cât din transa hipnotică și încremenirea lucie, și, cu inima tropăind bezmetică, am găsit melcii și scorbura furnicilor. Întotdeauna crezusem despre furnici că nu merită nici cea mai mică atenție și că mai mult de-un ingredient de felul piperului într-o tocăniță absurdă (cu râme și petale de flori) gătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
totul e pentru totdeauna. După un interval care nouă ni se părea a fi de ore Întregi, cînd eram practic disperați de foame, o auzeam Întorcîndu-se. Noi trebuia să nu facem nici cel mai zgomot, și mama venea trîntind și tropăind În jos pe scări. Ar trebui, cred, să spun lucrurilor pe nume de la Început și să recunosc deschis că mama le cam avea cu trasul la măsea. Asta - și gabaritul ei uriaș - erau motivele care-i făceau asemenea probleme la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Frank și am devenit Anne Frank. În ce-i privește pe ceilalți, trăiau și ei spaima la maximum, se făceau mici prin colțuri, asudau de frică, Însă, imediat ce trecea pericolul, era ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, și porneau tropăind fericiți mai departe. Așa tropăiau fericiți mai departe, pînă cînd erau fie făcuți una cu pămîntul ori otrăviți, ori un drug de fier le zdrobea țestele. Eu le-am supraviețuit tuturor, dar, În schimb, am murit de o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Frank. În ce-i privește pe ceilalți, trăiau și ei spaima la maximum, se făceau mici prin colțuri, asudau de frică, Însă, imediat ce trecea pericolul, era ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, și porneau tropăind fericiți mai departe. Așa tropăiau fericiți mai departe, pînă cînd erau fie făcuți una cu pămîntul ori otrăviți, ori un drug de fier le zdrobea țestele. Eu le-am supraviețuit tuturor, dar, În schimb, am murit de o mie de ori. Am mers prin viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ridicat În brațe, cu cărți cu tot - așa forță avea - și i-am ascultat pașii bocănind pe scări. Tocmai voiam să iau Liftul și să cobor să văd ce se mai Întîmplă la Pembroke Books, cînd i-am auzit pașii tropăind Înapoi. — Haide, Ernie, a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
găsi pe cineva din sat să vă ducă, dacă nu merg trenurile, și șoseaua este blocată, să știți. - Da, da, bine, vă mulțumesc oricum, bombăni fata și ieși pe peron. Șeful de gară o privi cum se uita în zare, tropăind ca să se încălzească. După o vreme, șeful de gară se plictisi și se concentră asupra integramei. * * * Trecură aproape două zile și nici un tren. Șeful de gară stătea în ghișeu, fata dormea pe o bancă în sala de așteptare. Ninsoarea încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
refer și eu la elementele esențiale, comenta Vlad stând cu picioarele pe peretele biroului lui de la editură, cei mai mulți sunt inși-pietroaie, din materiale cu densitate mare, bătucite. Îi știi după călcătură, cum zicea bunică-mea, bum-bum, când sunt delicați, parcă-ți tropăie cai lipițeni în salon, le-auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt subtili, ar trebui să strigi ca ardeleanu’... „pușcăăă măăă!”. Dar știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
clasă. Dezmeticită, Luana presimți dezastrul ce avea să se dezlănțuie dacă nu făcea repede ceva. Cu privirea încruntată, încercă să găsească o modalitate de a atrage atenția școlarilor. Deodată, strânse fața de masă, se urcă pe catedră și începu să tropăie. Atrași de zgomotul înfiorător, copiii întoarseră capul spre ea. Ce faci acolo? întrebă unul dintre ei. Bat step, răspunse fata, cu obrajii arzând. M-a învățat tatăl meu. Vorbești prostii. Tatăl tău e mort. A fost și viu, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu soacră-sa. Acum, de îndată ce pleacă de la birou se duce întins acasă, să vadă ce au mai făcut nebunii ăia de copii, vecina de jos o sună de două ori pe zi, doamnă, îi zice, înțeleg, sunt copii dar ei tropăie ca o turmă de elefanți, nu se mai poate! Eu ce să le fac? Înainte mai treceam pe la vreo prietenă, mai treceam pe la magazine, acum merg trap acasă! Și soțul ce spune de toate astea? El? Nimic. Nu-mi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]