743 matches
-
n-am apucat." Legea poemelor de aici mi se pare a fi, în chip absolut evident, medierea. Familiarizarea treptată cu spațiile și cu gesturile aflate la distanțe mari. Iată motivul pentru care, practic, nu avem, în versurile Ioanei Nicolaie, nici tropi, nici algoritmi poetici minimaliști. Chiar dacă adesea sintagmele par a suna arhaic sau ușor dialectal, chiar dacă ne încurcăm din când în când în răsturnări de topică venite din alte vremuri, avem la tot pasul semnele unor căutări ale acordului dintre limbaj
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
nimic la suprafață și nu distruge, cu o retorică a penalizării, formulele consacrate. În schimb, dislocă noțiunea de poezie, luându-i acesteia centrul de greutate și risipindu-l, pulverizându-l pe toată întinderea textului. Imaginile cardinale și seriile tematice, simbolurile, tropii, rima, ritmul dispar din pagină ca și cum și-ar fi dovedit tot mai mult inutilitatea. Constantin Acosmei se dispensează de ele treptat, evoluând dinspre niște "margini" mai convenționale (o ramă a tabloului) către un centru al lirismului prim. Două sonete deschid
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
trezitul la lume// și-atunci îmi spune păsări/ iar eu îi spun nepăsări/ pare că sună la fel dar la ea e mereu altceva" (azi am încurajat prostia). Totul e explicit, totul curge armonios în acest pasaj, nici pomeneală de tropi deghizați, nici urmă de vreo deturnare a limbajului în afara câtorva jocuri - amuzante - de istorie lexicală. S-ar zice că Gabriel H. Decuble nu respectă norma poeticului. Sau așa-zicând nu pe aceea în vigoare astăzi. Că se revendică dintr-un
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
o lirică ambulatorie (cum ne-ar lăsa să credem motivele plimbării, ale ascensiunii etc.), ci una staționară". Ca și: De firul subțire al relatării atîrnă, ca niște ghiulele de tun, digresiunile istorice". Unele comparații joacă rolul, ca să zicem așa, de tropi istorici: "E însă lesne de remarcat (...) că Alecsandri este în poezie ceea ce Millet sau Grigorescu sînt în plastică". Sau: "Horațiu este sub Augustus, care-l voia poet național și dinastic, ceea ce este Alecsandri sub Carol I". Să adăugăm că și
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
pe tratate), de care profesorii se simt atașați, le rămîn străine și inaccesibile tinerilor absolvenți de liceu. Care e modalitatea cea mai adecvată de a face accesibilă o informație fundamentală potențialilor ei beneficiari? Pînă unde pot fi reduși (sau suspendați) tropii vechiului învățămînt universitar fără a dizolva Universitatea într-o formă boemă de "comunicare"? Se vorbește tot mai des de implicarea studenților în elaborarea programelor universitare. Ar fi bine să fie așa. Dar, de prea multe ori, "implicarea" e concesia formală
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
de istorie literară. Poetul postmodern își alege o serie de repere din poezia autohtonă, de la Ienăchiță Văcărescu la Nichita Stănescu, și le rulează discursurile într-o interferență căutată, mutându-se de pe un picior metric pe altul și învârtind cu grație tropii. Ion Barbu, liricul ermetic fascinat de universul "de curății și semne" al matematicii, descoperise culorile și aromele balcanismului, făcând din Isarlîk o cetate de sine stătătoare în Joc secund și din Nastratin Hogea, exponentul ei ideal. La rândul său, Mircea
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
din cabină, un măr./ Și două surori ale lui Kafka, în '39,/ au murit deportate de naziști într-un lagăr/ din încrengătura coloniilor penitenciare." (Hai să ne jucăm, pag. 221) În loc să creeze, ca mai toți poeții cu care este contemporan, tropi rafinați, prozatorul Radu Cosașu preferă, folosindu-se de versuri, să îi denunțe. Așa se face că, deși, prin raportare la poeticile actuale, volumul Povești pentru a-mi îmblânzi iubita apare drept extrem de proaspăt, influența lui reală asupra tinerilor autori a
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
lui Florin Bican. Oricât de fantezistă ar părea ipoteza, văd în această carte o vastă parodie a întregului inventar de producții versificate ale realismului socialist. Narațiuni cu un singur sens și cu o singură morală, lipsite de ambiguități și de tropi spectaculoși, exersate într-o prozodie cât se poate de facilă, dotate cu personaje exemplare. Asta sunt, în mod tacit, Cânticele mârlănești. Cu singura deosebire că scenariul pozitiv și luminos al catastrofelor estetice semnate de Eugen Frunză, Dan Deșliu sau A
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
lui Labienus și fraza care-i răspunde cuprind ca într-o ramă descrierea construită cu migală a înfruntării militare decisive dintre Cezar și Pompei. Preocuparea stilistică este secundară la Cezar, iar autorul nu caută nici un moment să-și Ťînfrumusețezeť scrierea. Tropii sunt ca și inexistenți, fraza se susține doar prin rigoarea construcției sintactice. Atunci când apar, procedeele de stil au un rol strict funcțional." Urmăriți cât de departe poate merge austeritatea acestei formule literare. În text, în intensitate și - vă livrez o
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
aceea nespusă// cum stăteam răsturnat/ în pădurea de crini/ lîngă răsuflare auzii/ deodată/ vocea aceea nespusă" (cum stăteam înconjurat...). De regulă autorul are tactul de a-și învălui năzuința mistică în figuri materiale, de a-și face inteligibile efuziunile prin tropi circumscriși, evident, unei convenții literare, dar nutriți cu ardoarea de ucenic perpetuu a convertitului. Prospețimea intervine prin nuanțarea plină de rîvnă cu care e tratat modelul: "Picură-mi, Doamne, timp înviat în inimă, fă-mă îmbrăcat în/ înger. Fă să
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
tuturor ideilor din plan și stabilirea legăturilor logice dintre ele, eliminarea amănuntelor inutile, precum și originalitatea acestora. În legătură cu forma, se vor urmări: așezarea în pagină, respectarea normelor de punctuație și ortografie, modul în care ideile au îmbrăcat veșmântul de sărbătoare al tropilor. Aceste ,,exerciții critice” minore solicită puterea de creație și analiză a elevului, ducând la cristalizarea modelelor pentru realizarea diferitelor tipuri de compoziții. În cadrul acestei etape, elevii învață se selecteze diferite modele de introducere, de tratare și de încheiere a lucrărilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bătrânului: Alo, Sabina? Apoi s-a făcut liniște. O liniște În care lui Petru i se păru că aude vuietul Îndepărtat al oceanului. „Vieil océan, ta forme harmonieusement sphérique, qui réjouit la face grave de la géométrie, ne me rappelle que trop les petits yeux de l'homme, pareils à ceux du sanglier pour la petitesse, et à ceux des oiseaux de nuit pour la perfection circulaire du contour... Vieil océan, tu es le symbole de l 'identité: toujours égal à toi-même
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
imposés, extrêmement intéressante et incitante à la fois pour l'action d'un diplomate, cette période a donné la dimension des efforts et de l'acharnement dont il fallait faire preuve a l'époque pour faire face à des situations trop souvent graves et même ultimatives. La Roumanie a traversé une période d'incertitudes et de grandes épreuves. Mais, ses represéntants diplomatiques, malgré qu'ils en aient subi directement le poids, ont su bien les gérer, tout en s'efforçant d
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
pe care-l dobândesc, multe dintre acestea au propriile nume, asemenea indivizilor umani. Celebrul romancier Yasushi Inoué menționează, în Honkakubo ibun (consacrat, evident, vieții lui Sen Rikyu), o întreagă listă de nume ale ustensilelor ceremoniale, identificându-le, uneori, și prin tropi ai exclusivității: de exemplu, Todaiji este confecționat din lemn de aloe, vestit prin parfumul unic pe care îl emană. Sen Rikyu s-a dovedit inegalabil nu numai în a prepara ceaiul (scopul oarecum vulgar al întregii ceremonii), ci și în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vântul: "îți recunosc puterea, mărite vânt de seară"; "Ascultă pământene! - îmi zise plin de ură/ Tu crezi că măreția-mi de oameni se îndură?" Să nu se înțeleagă că am ceva cu unealta poetică numită personificare! Dintr-un muzeu al tropilor unde își are locul bine meritat, ea ar trebui scoasă și folosită cu multă grijă și respectul cuvenit. Pentru copiii care, scriind și citind, se deprind cu posibilitățile, în vremi, ale limbii, de a se juca, de a-i percepe
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
ceea ce face cu adevărat interesul lui în ordine formală e o observație a Mihaelei Mancaș, invocată insistent de Manolescu, privitoare la istoria locală a contingentei (de data aceasta) metafore. Până la apariția lui Eminescu, pașoptiștii se exersaseră mai cu seamă în tropi rudimentari, de felul epitetelor ornante sau, eventual, al sinecdocelor și metonimiilor. Așadar, drumul de la concret la abstract se dovedea, pe atunci, impracticabil. Iată motivul pentru care versul "Braț molatec ca gândirea unui împărat poet" i se va fi părut exagerat
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
intitulat „Parmi la Foule” (În mulțime). Hélène Ségara va cânta în concert atât melodii de pe noul album, cât și cântecele care au făcut-o celebra în toată lumea, precum „Elle tu l’aime”, „Mrs Jones”, „Parlez-moi de nous”, „Îl y a trop de gens qui ț’aime” și „Leș vallées d’Irlande”. Invitatul special al artistei Hélène Ségara este celebrul tenorul român Vlad Miriță. Hélène Ségara va cânta în duet cu Vlad Miriță, în premieră live în România, celebra melodie „Vivo per
Prețul biletelor la concertul Hélène Ségara, redus cu 15% () [Corola-journal/Journalistic/68764_a_70089]
-
epitetul vieții, oximoronul dragostei, personificarea urii, tautologia invidiei răstorn realitatea cu o frunză și tac nu mai rostesc silabe sfinte, nu mai cânt fragmente din Miorița, nu mai scriu nici un vers pe pana cucului pun în buzunar figuri de stil, tropi și procedee stilistice liniște nici un cuvânt, nici un gând, nici un epitet liniște, liniște, liniște, o respirație adâncă: de la cer până la pământ liniște, liniște, nici o privire spre ieri, nici o privire spre iubire, în suflet - o mare, în piele - o câmpie din copilărie
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7795_a_9120]
-
de un înger fără mîini // în vorbele mele el ține soarele ca / pe o jucărie orbitoare // așa se nasc poemele scrise de el / în vîrful creionului meu”. Așadar „bunul sălbatic” se arată compatibil cu gingășia. Ca și cu virtuozitatea montării tropilor, o gingășie formală. Cutezător retractil, extravagant prudent, delirant lucid prin resemnare, Ion V. Strătescu e un remarcabil poet oximoronic.
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
va întâlni ca să spun așa, pe sălile tribunalului, André Téchiné, cel mai important cineast al generației sale, ultimul mare realizator venit din familia criticilor de la Cahiers du Cinéma, în epoca post Nouvelle Vague. Premiera filmului L'hommme qu'on aimait trop (în afara competiției) a avut loc alaltăieri, la Cannes, la numai o lună după ce al treilea proces al personajului care dă și titlul s-a pronunțat cu o pedeapsă definitivă de 20 de ani de recluziune criminală. Structurat în jurul unui caz
Cannes 2014: Mondenul bate filmul by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62207_a_63532]
-
trădător" pe Matei Călinescu, prietenul „geamăn" al lui Ion Vianu: „Cineva îi spusese că Matei Călinescu «trădase», domnul Papu își însușise expresia și o folosea, în fața noastră, automat, ca un indiciu al supunerii față de Autoritate" (p. 391). Trop c'est trop! Era ultima convorbire cu un om care „rămăsese mult timp liber", dar care acum „apărea deodată supus, reproducînd mecanic sloganurile" (p. 392). 17. Altă grea pierdere, altă „capitulare" - pentru cel care trăise drama de conștiință a lui Tudor Vianu. Este
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
din aceeași zonă, „aurul părului tău Margareta" trimite și la Margareta lui Faust și la Lorelei, „cenușa părului tău Shulamit" amintește de Sulamita, simbolul iubirii din Cântarea cântărilor, al cărei păr a devenit cenușă în focul „gropilor din văzduh", ritmurile, tropii și alte elemente prozodice citează întreaga mare poezie germană. Punct de conectare a viitorului postnazist al poeziei (pe care l-a făcut - s-a spus - posibil), la strălucitul ei trecut, poemul lui Paul Celan a devenit și modelul a ceea ce
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii înciudate, scrierea lui Niculae Gheran prilejuiește o lectură savuroasă. De reținut că balanța d-sale lăuntrică nu înclină totuși spre mizantropie, spre nihilism. Însăși sfredelitoarea putere de observație precum și infatigabilul comentariu înflorat de tropi constituie o probă a unei mari vitalități corective. Resortul întregului discurs e o triere severă a specimenelor omenești întîlnite: „La Judecata de Apoi nu există cuvîntul noi, ci mai curînd oameni și javre, fiecare cu crucea lui în cimitirul zădărniciei
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
diapazonul, dar, neavînd cheie gravă, sunetele scoase sînt fără efect. Se pare că frecventarea asiduă a autorilor francezi i-a inculcat obiceiul frazei săltate și neapărat patetice, căreia îi lipsește însă virulența. E ca într-o procesiune verbală în care tropii, cu cît sînt mai zgomotoși, cu atît sînt mai inofensivi. Deformarea aceasta de ton o capeți dacă te lași molipsit de stridența gureșă a verbozității galice, acel piuit înflăcărat căruia, dacă i se ia sunetul, legătura cu realitatea dispare de la
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
finalitate, rostogolitul prin iarbă sunt perfect cadrabile cu acest gen de lirism pașnic. În mod cert, în seria unor Tarkovski, Bergman, Reygadas, Kim Ki-duk etc., Malick a reușit să realizeze un poem cinematografic. Din păcate, poemul este excesiv încărcat de tropi, ceea ce evacuează nuan- țele și conduce la efecte gongorice, la o logoree iconică ca subtitut al lapidarității limbajului. Chiar fără un cuvânt spus, filmul și-ar fi păstrat poezia, pentru că universul lui Malick se compune din imagini și sunete, din
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]