84 matches
-
da un’i-i borta pi un’e-o fujit jinu’? Când ajungeam aici - bătrânul privea, chiorât, În lumină, prin brăcacea golită, răsturnată - știam că vine Tanțu. Atunci săream pârleazul Înapoi, la noi, urcam În calidor. Și așteptam. Tremurând. Și tropotind de nerăbdare. Moș Iacob Își dădea pălăria pe ceafă, lua ciocanul de lemn și „gura de șărpe” - o daltă scobită În lungul tăișului și cu care se bat cercurile de fier. Mai văzusem, aveam să văd butnari bătând cercuri - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iertat cutare» și-l atingeau cu mâna pe umăr pe acel cutare, gata-iertatul după aceea schimbau locurile), Întâi bătând cu toiegele În poartă, asta Însemnând că gazda să-și lege câinii (care, de Crăciun, erau legați cu toții, după casă); apoi tropotind sonor prin ogradă și tropotind pe treptele care duceau pe prispă (sau cerdac - sau chiar calidor); și după aceea tropotind Îndelung, șușotind tare În dreptul unei ferestre - În sfârșit, Întrebând: - Primiți colindători? Nu mai așteptau răspunsul din casă, Întrebarea fiind primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu mâna pe umăr pe acel cutare, gata-iertatul după aceea schimbau locurile), Întâi bătând cu toiegele În poartă, asta Însemnând că gazda să-și lege câinii (care, de Crăciun, erau legați cu toții, după casă); apoi tropotind sonor prin ogradă și tropotind pe treptele care duceau pe prispă (sau cerdac - sau chiar calidor); și după aceea tropotind Îndelung, șușotind tare În dreptul unei ferestre - În sfârșit, Întrebând: - Primiți colindători? Nu mai așteptau răspunsul din casă, Întrebarea fiind primul viers din colindă - și colindau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toiegele În poartă, asta Însemnând că gazda să-și lege câinii (care, de Crăciun, erau legați cu toții, după casă); apoi tropotind sonor prin ogradă și tropotind pe treptele care duceau pe prispă (sau cerdac - sau chiar calidor); și după aceea tropotind Îndelung, șușotind tare În dreptul unei ferestre - În sfârșit, Întrebând: - Primiți colindători? Nu mai așteptau răspunsul din casă, Întrebarea fiind primul viers din colindă - și colindau colinda-de-la-fereastră (În care era vorba de fereastră). După care gazda deschidea larg ușa: - Da intraț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și fetelor. Lăutarii, numai doi (îi plătea Cârciumarul, care făcea economie, zicând că ori doi, ori trei, același lucru, dar să cânte bine și mereu), se frământau mai abitir ca jucătorii, mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. Cizmele flăcăilor tropoteau greu pe ulița zbicită, pe când fetele săltau gingaș ca niște căprioare și abia de atingeau pământul. Pe băncile de lângă pereții cârciumii odihneau câțiva bătrâni, iar împrejurul lor, pe locul rămas slobod, stăteau la sfat bărbații, ca în alte duminici. În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceeași furie, parcă țăranii n-ar fi băgat de seamă că el s-a smuls dintre dânșii. ― Fugi!... Fugi! răsunau împrejurul lui glasurile batjocoritoare. Fără să-și dea el seama, picioarele ascultau singure îndemnul și alergau mâncând pământul. Alți pași tropoteau în urmele lui. Ar fi vrut să vadă cine sunt, dar îi era frică să se uite înapoi. Strigătele continuau. După câteva clipe de goană zări la dreapta o poartă deschisă larg. Recunoscu casa lui Marin Stan. Dădu buzna pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai noștri, fiindcă furnicarul odată stârnit greu se liniștește. Ia să aud ce spuneți? Eu cred că ar fi nimerit să urmăm drumul pe unde am venit - a propus sergentul Cicoare. Tare mă tem că rușii au și început să tropotească chiar pe drumul pe unde am venit. Ce-i mai ușor decât s-o iei pe malul pârâului scotocind în dreapta și în stânga? - a presupus Toaibă. Și atunci ce propui, Toadere? Ia gândiți-vă că pe creasta râpei nu se află
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sub etalonul meridianului Grenwich ci mai ales pentru a te antrena ! Bine antrenat vei avea șansa participării la marile crosuri dotate cu premii.Te vei umple de dolari ! Toți ne vom umple de premii. Vom deveni o națiune olimpică! Vom tropoti pe toate meridianele și paralelele pământului ăstuia nenorocit acoperindu-ne cu lauri, bând din Cupa Victoriei, dacă ai auzit de lacul ăsta, întărind, consolidând cât mai internațional diaspora autohtonă. Dar nu uita... Ei bine, aceste cuvinte se pierdură în depărtare
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lungi și Întunecate, măsurînd curgerea monotonă, precisă, a timpului, a timpului celui Întunecat? Oare Garfield, Hayes și Harrison nu studiaseră legile În birouri Încărcate de un miros cafeniu Întunecat? Nu trecuseră pe sub ferestrele lor cai ce stîrneau nori de praf tropotind pe străzi neîngrijite, cu cocioabe și clădiri cu fațade false? Nu auziseră glasurile oamenilor hoinărind În căldura zumzăitoare? Oare nu auziseră glasurile pline, firești, ușor stridente, ale oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fi fost Pământul? Să fi fost Yalerta? Să fi fost planeta aceea necunoscută?" Evident, n-avea să fie posibil să afle imediat. Dar dacă era să fie Pământul - ce importanță avea? Păreau să existe câteva posibilități, dar toate foarte vagi. Tropotea întruna din picioare și-și freca mâinile. Și. fără nici o plăcere, își dădu seama că, dacă lui și băiatului le era deja frig, nu aveau nici o șansă să poată merge o milă întreagă prin zona întunecoasă, acolo unde râul făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
realismului și-ar fi pictat capodopera. Dacă nu ar fi fost atît de frumos, mi-aș fi rănit ochii. M-am întins, cît eram de lung și am eliberat un strigăt sălbatic, ciudat. În depărtare am auzit potcoavele unui cal tropotind printre case și trăncăneala putineielor de lapte al căror ecou era întors fațadele caselor. Sunetul era precum muzica. Aveam chef să spun bună dimineața tuturor. Dar nu era nimeni acolo, așa că am spus bună dimineața animalelor și lucrurilor neînsuflețite. O
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
parte, dacă proprietarii pierd ar trebui să plătească despăgubiri aceluiași stat țepuit. Este târziu și lipa autostrăzilor este amenințare serioasă a viitorului țării. Adică un atentat la interesul public. Căldură mare, vecine! Turtiți de căldurile de Sîn'Petru, politicienii liberali tropotesc retoric pe tema retragerii din Irak și pun de-un atentat la interesul național și de-o anemiere a politicii externe. În vipia verii politica românească se agită cu pulsul alandala și transpiră înjurând zdravăn prin Parlament, construiește moțiuni și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
că începu să chicotească. Fu ajutat să coboare multe scări și să străbată printre țipete un spațiu în care încheieturile i se frecară de vîrfuri de degete și apoi, deși aerul nu era mai rece, o larmă de glasuri și tropotit de picioare sugerau că se aflau afară. Deschise ochii. Priveliștea îl descumpăni și-și pierdu și mai mult echilibrul încercînd să și-l recapete. Alexander îl sprijini: — încet, tată. O mulțime dezlănțuită, formată mai mult din copii păziți de mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scânteie mai acceptabil decât afară. Târându-se în sus pe scări, Lilia apucabalustrada cu ambele mâini și lovea cu picioarele treptele tocite din lemn. Nu reuși să se grăbescă decât după ce auzi ușa de la intrare dată de perete și pași tropotind în urma ei. Nu se uită înapoi, dar știa că mai avea de urcat încă patru etaje. Pe neașteptate, însă, pașii care o urmăreau s-au oprit și o ușă fu trântită dedesubt. A dat un colț și și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tot cotim așa, mai găsim noi apa aia? Runa a ridicat din umeri și am Început să mergem Încet, ciulind urechile. La cât de tare mirosea a urs, trebuia să-i fi auzit deja cum se joacă, cum clefăie, cum tropotesc, dar când colo, pădurea era liniștită de tot. Ne-am oprit. Runa a adulmecat din nou. Mi-a făcut semn să adulmec și eu. - Ce fel de urși sunt ăștia? am șoptit. Runa puse degetul pe buze. - Sunt urși d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mor, poate scap! Ceilalți Îmi răspunseră la fel și atunci, ne repezirăm spre vrăjmași, urlând precum fiarele, ridicând sulițele și topoarele, În timp ce arcașii noștri se dădură de-o parte și prinseră să azvârle săgeți după săgeți Înspre vânătorii lui Scept. Tropoteam precum o turmă de bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate scap! mai strigară câte unii când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât cu prepararea celor mai sofisticate mâncăruri. 162 DANIEL BĂNULESCU Capitala își ține respirația. Nimeni din presa după-amiezii nu are tupeul de a se lansa în glume tâmpite în legătură cu unele similitudini referitoare la Venus din Milo. După orele 18, bucureștenii tropotesc din nou, în grupuri excitate de Mitici, în centru, pe Sărindar, pe lângă sediile principalelor cotidiene, pentru a se rebranșa proaspetelor știri. Se întinseseră noi zvonuri. Cică-se în Cotroceni, într-un bazin răzlețit, coborând să peticească un hidrofor, un instalator
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu mai doarme... doar somnul îi mai încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe Pârvu; unul se năpusti și-l mursecă, apoi se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
O sută de mii de bocanci mărșăluind În pas de defilare În drum spre Unter den Linden, cu un bărbat care Îndreaptă spre ei un microfon ca să prindă sunetul care inspiră o copleșitoare uimire și admirație, făcut de o armată tropotind ca un cal enorm. O alarmă aeriană. Un baraj care e așezat peste șanțurile inamice, pentru a masca Înaintarea. Exact când mergem pe deasupra lor, chiar peste capetele noastre se dezlănțuie o mare explozie și suflul ei ne culcă pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Leigh din fostul dormitor al Adrianei, pe care, cu o pătură lățoasă, câteva fotografii cu ramă argintie și scaunul preferat pentru lectură, îl transformase cu ușurință în propriul ei dormitor. A venit mașina. O să întârziem! O auzi pe prietena ei tropotind încolo și-ncoace, dintr-o cameră în alta, ca să pună în bagaj tot felul de lucruri pe care nu le găsea. — Ai văzut cumva iPodul meu? Dar acumulatorul pentru telefon? Fir-ar să fie, nu mai găsesc nimic! Leigh închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu-ți vină să te spînzuri? Mai ales că urmează o constatare pe teren, de mare interes pentru vînători și alți iubitori de animale. „Căpriorii și căprioarele nu mai au chef să se Întîlnească.” Uite-ai dracului! În urma căpriorilor vine tropotind poezia Clopotul Reîntregirii. Ce mi-a plăcut mie din această poezie a fost fenomenul Întîlnirii În timp ce bate clopotu’ de te scrîntește, dintre Mihai Viteazul, Burebista, săracu’, c-a ajuns să se-ntîlnească peste tot, Horea, Cloșca, Crișan și Iancu de Hunedoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu tărie, problema monopolului de stat al alcoolului, instituit de statul de democrație populară, Iuga nu-l scăpa din ochi pe Chirpic, care, dezlănțuit, în felul lui, lângă agera bucătăreasă-șefă, Natalia, cea mereu doritoare să fie scoasă la joc, tropotea dezlânat și mereu în contratimp. Îl sfătui cu hazlie îngrijorare: Măi, Faraoane, joacă, bre, mai repede, că acuși se termină iar cântecul! Ia vezi! îi adresă el o strigătură anume făcută pentru cei din Kotonoaga, care nu prea știau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și, fără să mai zică Noapte bună, iubitule ! (desigur, acesta era, dealtfel, sensul reverenței), se răsuci pe tocuri, cu o eleganță de balerină sprințară. Se depărtă de Mircea, tropotind delicat, pe aleea îngustă, întocmită din lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vietate află vestea despre neașteptata ștafetă trimisă de neamul cel harnic și ascultător al furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite pergamentul răsucit în șnur roșu de mătase, solii, în hainele lor pline de pulberile drumului străbătut cu destulă trudă, tropoteau spre umbrosul han al oaspeților de seamă. În locuințele cele simple ale greierilor, răbufniră contradictorii zvonuri și reflexii: Splendidă ocazie să mergem, ca vizită de răspuns, în ospeție la Cetatea furnicilor! glăsuiră chefliii amatori de pleașcă și de pomană, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi fost Pământul? Să fi fost Yalerta? Să fi fost planeta aceea necunoscută?" Evident, n-avea să fie posibil să afle imediat. Dar dacă era să fie Pământul - ce importanță avea? Păreau să existe câteva posibilități, dar toate foarte vagi. Tropotea întruna din picioare și-și freca mâinile. Și. fără nici o plăcere, își dădu seama că, dacă lui și băiatului le era deja frig, nu aveau nici o șansă să poată merge o milă întreagă prin zona întunecoasă, acolo unde râul făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]