88 matches
-
desprinde din tabloul de siguranță cu un șoc electric, credeam mai mult în tine decât în propria-mi derută. în podul istoriei în podul casei am descoperit o mulțime de monezi ecvestre jurnalul de călătorie al bunicului. Caii proaspăt potcoviți tropoteau peste fosile de coleoptere, îmbâcsite de praf de pușcă veșmintele lui de ofițer de infanterie. Soldații virili se lăfăiau în budoare cu fetele de la Moulin Rouge. Pe pieptul lor dezgolit atârnau decorații coclite. I-am zis atunci într-o doară
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
că începu să chicotească. Fu ajutat să coboare multe scări și să străbată printre țipete un spațiu în care încheieturile i se frecară de vîrfuri de degete și apoi, deși aerul nu era mai rece, o larmă de glasuri și tropotit de picioare sugerau că se aflau afară. Deschise ochii. Priveliștea îl descumpăni și-și pierdu și mai mult echilibrul încercînd să și-l recapete. Alexander îl sprijini: — încet, tată. O mulțime dezlănțuită, formată mai mult din copii păziți de mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
altfel, deși forma le era identică imaginii lor din memoria Ancăi. Tatăl privea pe geamul foișorului, palid și nedormit, cu părul zburlit de vântul rece. Când a zărit-o, a rămas o clipă încremenit, apoi a dispărut de la fereastră. "A tropotit în jos pe scara-n spirală și s-a repezit către mine. M-a-mbrățișat, și am aspirat mirosul lui de chit roșu și câlți. Capul mi-era înghețat și dureros. Pielea inflamată îmi desena în minte o rețea de dureri liniare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
O sută de mii de bocanci mărșăluind În pas de defilare În drum spre Unter den Linden, cu un bărbat care Îndreaptă spre ei un microfon ca să prindă sunetul care inspiră o copleșitoare uimire și admirație, făcut de o armată tropotind ca un cal enorm. O alarmă aeriană. Un baraj care e așezat peste șanțurile inamice, pentru a masca Înaintarea. Exact când mergem pe deasupra lor, chiar peste capetele noastre se dezlănțuie o mare explozie și suflul ei ne culcă pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fi fost Pământul? Să fi fost Yalerta? Să fi fost planeta aceea necunoscută?" Evident, n-avea să fie posibil să afle imediat. Dar dacă era să fie Pământul - ce importanță avea? Păreau să existe câteva posibilități, dar toate foarte vagi. Tropotea întruna din picioare și-și freca mâinile. Și. fără nici o plăcere, își dădu seama că, dacă lui și băiatului le era deja frig, nu aveau nici o șansă să poată merge o milă întreagă prin zona întunecoasă, acolo unde râul făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
parte, dacă proprietarii pierd ar trebui să plătească despăgubiri aceluiași stat țepuit. Este târziu și lipa autostrăzilor este amenințare serioasă a viitorului țării. Adică un atentat la interesul public. Căldură mare, vecine! Turtiți de căldurile de Sîn'Petru, politicienii liberali tropotesc retoric pe tema retragerii din Irak și pun de-un atentat la interesul național și de-o anemiere a politicii externe. În vipia verii politica românească se agită cu pulsul alandala și transpiră înjurând zdravăn prin Parlament, construiește moțiuni și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
roditoare mă vor, nu mă vor,/ Peste sculptatele salcii În labil relief,/ În palmele nopții țesând la gherghef./ Lovesc În cupole fierbinți la amintiri bătăușe,/ Cu ochii ascunși În cartușe./ Pe cercul din zare cu buze concave,/ Îmi adun basmele tropotind din potcoave/ Fulgere tinere pe drum vertical./ Făcătoarele de lacrimi pe șea fără cal./ Mă taie peste umeri un chip alb-pietros;/ Zborul de cuvântalbatros/ Sângerând pe vârful de spadă/ Urmărit de visuri de pradă - / Rămân perpetuu omul crâng,/ Cu copilul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
întâi, în colțul din stânga sus, a apărut o necruțătoare gaură. Moliile au lărgit cât au putut gaura cu pricina, apoi, la rândul lor, au îmbătrânit și s-au stins. Insă, înainte de a muri, doamna Potoțki era o femei grasă, pieptoasă, tropotind harnic prin camerele nenumărate ale castelului, ștergând ici de praf o icoană, răsturnând colo un bibelou. După moartea glorioasă a soțului, hatmanul Potoțki, corpul nu tocmai subțire al doamnei luase dimensiuni și mai îngrijorătoare, oarecum direct proporționale cu creșterea apetitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ibovnice. La ferestre, gospodine matinale, cu un vag surâs de satisfacție pe chip ori văduve cu fețe nemulțumite scuturau perne și cearceafuri. Pe scara interioară a stabilimentului Metodiu și Iovănuț, care-și făceau rugăciunea de dimineață în camera lor, auziră tropotind pași. — „... Aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie. Amin.” - încheie Metodiu, sculându-se de pe genunchi. — Amin - făcu și Iovănuț, înăbușindu-și un căscat. — Să ne strângem lucrurile, frate Iovănuț - zise Metodiu - și s-o luăm din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În calidor și nu mai văd: s-a-nnoptat. Așa că văd bine de tot: Mama cară bagajele la deal: din curte, unde le-a descărcat descărcătorul care fusese Încărcător cinstit, mai ieri, le târâie pe scări, pe calidor, În casă. Mătușa Domnica tropotește pe lângă ea, În jurul ei, Înaintea ei, cu legătura cu demâncare Întoarsă, strânsă la piept. Moșul dă fugile lui de Întâmpinare, cu pălăria stăpânită pe creștet, când mama a și urcat balotul, valiza, apoi, după ce-i spune că asta-i treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
da un’i-i borta pi un’e-o fujit jinu’? Când ajungeam aici - bătrânul privea, chiorât, În lumină, prin brăcacea golită, răsturnată - știam că vine Tanțu. Atunci săream pârleazul Înapoi, la noi, urcam În calidor. Și așteptam. Tremurând. Și tropotind de nerăbdare. Moș Iacob Își dădea pălăria pe ceafă, lua ciocanul de lemn și „gura de șărpe” - o daltă scobită În lungul tăișului și cu care se bat cercurile de fier. Mai văzusem, aveam să văd butnari bătând cercuri - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iertat cutare» și-l atingeau cu mâna pe umăr pe acel cutare, gata-iertatul după aceea schimbau locurile), Întâi bătând cu toiegele În poartă, asta Însemnând că gazda să-și lege câinii (care, de Crăciun, erau legați cu toții, după casă); apoi tropotind sonor prin ogradă și tropotind pe treptele care duceau pe prispă (sau cerdac - sau chiar calidor); și după aceea tropotind Îndelung, șușotind tare În dreptul unei ferestre - În sfârșit, Întrebând: - Primiți colindători? Nu mai așteptau răspunsul din casă, Întrebarea fiind primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu mâna pe umăr pe acel cutare, gata-iertatul după aceea schimbau locurile), Întâi bătând cu toiegele În poartă, asta Însemnând că gazda să-și lege câinii (care, de Crăciun, erau legați cu toții, după casă); apoi tropotind sonor prin ogradă și tropotind pe treptele care duceau pe prispă (sau cerdac - sau chiar calidor); și după aceea tropotind Îndelung, șușotind tare În dreptul unei ferestre - În sfârșit, Întrebând: - Primiți colindători? Nu mai așteptau răspunsul din casă, Întrebarea fiind primul viers din colindă - și colindau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toiegele În poartă, asta Însemnând că gazda să-și lege câinii (care, de Crăciun, erau legați cu toții, după casă); apoi tropotind sonor prin ogradă și tropotind pe treptele care duceau pe prispă (sau cerdac - sau chiar calidor); și după aceea tropotind Îndelung, șușotind tare În dreptul unei ferestre - În sfârșit, Întrebând: - Primiți colindători? Nu mai așteptau răspunsul din casă, Întrebarea fiind primul viers din colindă - și colindau colinda-de-la-fereastră (În care era vorba de fereastră). După care gazda deschidea larg ușa: - Da intraț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de subsuori, săltată și trecută pe deasupra focurilor. Ea doar strânse picioarele, dar se întrecu în țipete și râsete. De fapt asta își dorea, realiză și clucereasa, văzându-i exuberanța stârnită ca din senin. Când focurile se mai potoliră, se treziră tropotind pământul. Se prinseră pe după umeri, închizând cercul acelei bătute fără lăutari. Ritmul se păstra de la sine, fără eforturi. Îl aveau în sânge. Clucereasa își lăsă capul pe spate și privi cu nesaț cerul. Tocmai începea să capete albăstrimea fragedă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
realismului și-ar fi pictat capodopera. Dacă nu ar fi fost atît de frumos, mi-aș fi rănit ochii. M-am întins, cît eram de lung și am eliberat un strigăt sălbatic, ciudat. În depărtare am auzit potcoavele unui cal tropotind printre case și trăncăneala putineielor de lapte al căror ecou era întors fațadele caselor. Sunetul era precum muzica. Aveam chef să spun bună dimineața tuturor. Dar nu era nimeni acolo, așa că am spus bună dimineața animalelor și lucrurilor neînsuflețite. O
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi fost Pământul? Să fi fost Yalerta? Să fi fost planeta aceea necunoscută?" Evident, n-avea să fie posibil să afle imediat. Dar dacă era să fie Pământul - ce importanță avea? Păreau să existe câteva posibilități, dar toate foarte vagi. Tropotea întruna din picioare și-și freca mâinile. Și. fără nici o plăcere, își dădu seama că, dacă lui și băiatului le era deja frig, nu aveau nici o șansă să poată merge o milă întreagă prin zona întunecoasă, acolo unde râul făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cu tărie, problema monopolului de stat al alcoolului, instituit de statul de democrație populară, Iuga nu-l scăpa din ochi pe Chirpic, care, dezlănțuit, în felul lui, lângă agera bucătăreasă-șefă, Natalia, cea mereu doritoare să fie scoasă la joc, tropotea dezlânat și mereu în contratimp. Îl sfătui cu hazlie îngrijorare: Măi, Faraoane, joacă, bre, mai repede, că acuși se termină iar cântecul! Ia vezi! îi adresă el o strigătură anume făcută pentru cei din Kotonoaga, care nu prea știau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și, fără să mai zică Noapte bună, iubitule ! (desigur, acesta era, dealtfel, sensul reverenței), se răsuci pe tocuri, cu o eleganță de balerină sprințară. Se depărtă de Mircea, tropotind delicat, pe aleea îngustă, întocmită din lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vietate află vestea despre neașteptata ștafetă trimisă de neamul cel harnic și ascultător al furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite pergamentul răsucit în șnur roșu de mătase, solii, în hainele lor pline de pulberile drumului străbătut cu destulă trudă, tropoteau spre umbrosul han al oaspeților de seamă. În locuințele cele simple ale greierilor, răbufniră contradictorii zvonuri și reflexii: Splendidă ocazie să mergem, ca vizită de răspuns, în ospeție la Cetatea furnicilor! glăsuiră chefliii amatori de pleașcă și de pomană, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Leigh din fostul dormitor al Adrianei, pe care, cu o pătură lățoasă, câteva fotografii cu ramă argintie și scaunul preferat pentru lectură, îl transformase cu ușurință în propriul ei dormitor. A venit mașina. O să întârziem! O auzi pe prietena ei tropotind încolo și-ncoace, dintr-o cameră în alta, ca să pună în bagaj tot felul de lucruri pe care nu le găsea. — Ai văzut cumva iPodul meu? Dar acumulatorul pentru telefon? Fir-ar să fie, nu mai găsesc nimic! Leigh închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Sfântul Gheorghe, amețit ca un bondar în căldura care începe să miroasă a foc de toamnă, trebuie să trec de pe un trotuar pe altul prin tramvaiele de epocă, unul pentru Gara de Nord, altul pentru Obor, tramvaie roșii, cu caii nervoși înhămați, tropotind steril în macadamul stricat, fiindcă n-or să plece niciodată. Sunt aici pentru bucuria copiilor. În balconul pe jumătate surpat al casei de vis-à-vis, cea cu Fierărie la parter și barul Côte d’Azur la subsol, un tip cu camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fac așa. Recapitulez: în mâna stângă abia duc cele două plase, una cu mere, alta cu borcanul și cadourile nemțești, iar ]n dreapta țin cofrajul de ouă. E noapte-noapte și, pentru cine a uitat, nici un bec aprins pe stradă. Merg tropotind prin beznă cu cizmulițele gri de la Modern refuzate de la export, dar calde și comode, fără nici o grijă, fără să bănuiesc ce mă așteaptă, când, chiar înainte de a trece drumul, filmul se rupe brusc și simt cum calc în gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dar n-a intervenit, cum nu intervenea niciodată — E vreo problemă? Vă nemulțumește ceva? l-a întrebat el plin de speranță pe client. Nu știu ce să spun. Eu nu îndrăznesc să mă amestec. Nu mă pricep - a spus el, continuând să tropotească. — Nu vă sfiiți - l-a îndemnat Engelhart. Eu încerc întotdeauna să pun în practică observațiile clienților mei. — Cum să vă spun? Nu sunt aici decât de o săptămână, dar am observat că soarele nu apune în partea aceea. Am îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
linia de fund, ca să recupereze mingea. Lobul acela a fost ultima mea lovitură, pe bune. După asta nu m-am mai putut considera un adversar. A urmat un schimb de mingi submediocru. Fielding înțepenise la mijlocul liniei de fund, în timp ce eu tropoteam pe teren. Hai să terminăm, îi tot strigam eu, dar a mai urmat o serie de câteva lovituri, înainte ca el să fi pus mingea acolo unde nu o mai puteam ajunge. Am schimbat terenurile. Nu i-am întâlnit ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]