256 matches
-
deschise. Era o poartă, și totuși nu avea porți. Situația părea să ridice o întrebare tulburătoare. Apa din șanț părea neagră, zăpada de pe castelul populat complet era albă. Nu se auzea nici un sunet. Dacă oamenii ascultau cu mare atenție, auzeau trosnetele lemnelor de foc în depărtare. Iar dacă-și ascuțeau atât auzul, cât și mintea, ar fi putut distinge sforăiturile lui Ieyasu, generalul învins, care visa - însăși inima acelei porți fără porți - în fort. Yamagata spuse: Cred că i-am urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a holbat nevenindu-i să creadă. Oare era posibil ca Hugo să fi amestecat... Tocmai atunci, undeva, deasupra ei, a explodat o serie de lătrături care-ți spărgeau timpanele. Theo a început să urle îngrozit. A urmat o bufnitură, un trosnet și ceva care aducea cu o luptă. Se auzea ca și cum cel mai mare, mai zgomotos și cel mai feroce câine din lume își făcea de cap în camera lui Theo. Farfuriile au alunecat din brațele lui Alice și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dea seama dacă era adevărat. Avea un nimb de umezeală, iar vârful unei ferigi intrase În masa ei cârlionțată de păr, așa că era elegantă și frumoasă ca o zeiță ieșită la vânătoare. Ceilalți se sprijineau de câte un copac căzut. Trosnetele crengilor Încetaseră, nimeni nu mai respira greu, iar liniștea se lăsase la fel de grea ca norii de furtună. Sus de tot se mai auzea câte o maimuță țipând - sau era ceva mai periculos? — Ce fel de animale trăiesc aici? Întrebă Wendy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu funcționa, cutia părea strâmtă (abia încăpeau două persoane, pipăindu-se, iar dacă nimereai cu vreo profă de la lingvistică, mergeați îmbrățișați, ca la nuntă) și-avea balans. Urcarea se realiza lent, însoțită de-un clămpănit dubios. Oricând se putea declanșa trosnetul final. Înțepenitul între etaje devenise o chestie curentă, doar străinii și bobocii nu știau de ea. Bătrânii povesteau că și Călinescu își petrecuse o după-amiază acolo. Cu doar două zile în urmă, o studentă rămăsese blocată între etajele trei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lor complete. Fișele și sulurile erau păstrate cu sfințenie, în rasteluri închise cu cheie; pe holuri, patrulau bibliotecare în capot bleumarin, gata să surprindă orice mișcare suspectă. De jos, din subsol, venea miros de sfoară și aracet și se-auzeau trosnete și clămpănituri, ca de menghină sau presă tipografică (unii credeau că acolo e legătoria de carte; alții, că ar fi fost pedepsiți musafirii nepoftiți sau clienții care întârziaseră cu exemplarele împrumutate sau nu-și onoraseră contractul mental). Dacă aveai norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aprins și de cai rotindu-se pe loc În căutarea vreunui suflet care mai scăpase, dar nu mai scăpase nimeni, nu se mai auzea nici fâșâitul viclean al săgeților, nici ciocnire de oțel, nici geamăt de muribund, se auzea doar trosnetul focului ce cuprindea casa, acareturile, grajdurile, se mai auzea nechezatul Înnebunitor al cailor și se simțea mirosul de lemn ars și, iată, Într-adevăr, prin pologul de pânză al căruței, totul se vedea roșu, Însângerat, aprins, un roșu al zbuciumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pădurea de brazi. Ploaia se oprise, dar Începuse să bată un vânt umed și cald. Musonul de toamnă. 9. ÎNTOARCEREA 25 noiembrie 1474, Cetatea de Scaun a Sucevei Căpitanul Oană privi, pe fereastra camerei, curtea interioară a cetății. Se auzea trosnetul lemnelor puse pe foc și se simțea miros de cetină din pădurile Țării de Sus. Deși era abia mijlocul lui noiembrie, acea senzația că sărbătorile de iarnă trebuie să fie aproape. Că, În câteva zile, venea Crăciunul. Dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un huruit neașteptat curmă liniștea. Ceva se fărâma În vârful turnului, ca și când cineva Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de o serie de trosnete, o mică secțiune a crenelurilor se Înclină cu iuțeală crescândă spre exterior, prăvălindu-se peste capetele asediatorilor cu un bubuit ca de tunet. Dante Încă mai estima efectele tirului executat de arbaletieri. Instinctiv, Îl apucă pe bargello de un umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
seamă. Înainta ascunzându-și fața pe lângă Încărcătură, În speranța că nimeni nu Îl va recunoaște. Era probabil să fie confundat cu unul din atacatorii care adunaseră pradă. În momentul acela, În depărtare, acoperișul turnului În flăcări se Încovoie cu un trosnet sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid, ca și când o oaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
erai un... un copil; mă rog!, un tînăr. Te-am recunoscut abia cînd i-ai spus tînărului... arată femeia cu privirea în direcția lui Lazăr. După un timp lung, în care, prin larma sălii de restaurant, răzbate dintr-o parte trosnetul scîndurilor de brad în sobă iar din fereastră viscolul, femeia murmură: Nici nu mai știu dacă noi ți-am mulțumit pentru gestul dumitale atît de curajos, dar... Accentul pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aruncă un surîs ironic fata, întorcîndu-se la spălat pe jos. Ovidiu are o clipă senzația că se prăbușește, întinde mîna să se sprijine de perete și, abia tîrîndu-și picioarele, intră în magazie, așezîndu-se pe marginea unei lăzi. În sala restaurantului, trosnetul lemnelor din sobă a descrețit pe moment frunțile tuturor. Numai copiii nu par deloc convinși că trebuie să renunțe la plîns. Mai amăgește-i cum poți spune Mircea Emil tatălui -, c-o să aibă acuși ce mînca. Se întoarce la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întreba cum ar putea pune capăt grotescului carnaval și cum i-ar putea convinge pe toți să se care acasă. Cineva îi spusese lui Hector că Anthea plecase dezgustată, așa încât, bietul de el, se simțea acum pedepsit și nefericit. Un trosnet de cracă ruptă printre magnolii le sugeră că grădina suferea pagube serioase. Emma valsa de unul singur, pe sub salcâm, când o întâlni pe Pearl. O recunoscu pe dată, deși fata se deghizase oarecum pentru a ieși afară, îmbrăcând o pelerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gabriel văzu că omul purta niște pantofi maro cu șireturi, clar fără ciorapi. Avea un păr lung, cărunt, soios, și o față preocupată, îngrijorată. Îi văzu clar fața când încercă să se cațăre pe un tufiș de rozmarin, frângând cu trosnete puternice ramurile fragile și călcându-le în picioare. După primele momente de șoc, lui Gabriel îi trecu spaima și se lasă cotropită de milă și teamă pentru bietul nenorocii; milă față de vulnerabilitatea patetică a trupului său bătrân, palid, mânjit, flasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când mi se Întâmplă ceva rău. Tipu’ e ca piaza rea, pe bune! Capitolul 1tc " Capitolul 1" Ruby Silverman Își așeză cu grijă picioarele pe suportul special de pe masa de consult ginecologic. Cum se uita hotărâtă În tavan și aștepta trosnetul sec al mânușilor de cauciuc ale doctorului, se chinuia să nu se gândească la tot ceea ce se Întampla acolo jos, Întorcânduse la jocul din minte - Încerca să găsească cât mai multe cuvinte care se puteau forma din literele cuvântului „speculum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și socotea, poate, că În curând coasta avea să se sfârșească, iar bicicleta urma să se oprească de la sine În câmp. Ce-o fi fost În sufletul lui când a văzut bariera coborâtă numai el poate ști. Spuneau unii că trosnetul coastelor sale În salcâmul noduros al barierei s-ar fi auzit În tot satul și că inima i-ar fi sărit din piept pe gură, s-ar fi prăvălit În țărână și ar mai fi bătut de câteva ori. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tuturor alor firii. Tușa potrivi În căpistere apa, făina, sarea, drojdia. Câtă vreme lăsă aluatul la Îndemânat, se apucă să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf și legături de curpeni. Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la vale, zgâriind plaja și scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele și zgomotul cel mare Încetă. Se auzea numai trosnetul copacilor ce ardeau și dangătul ușor, tremurat și nehotărât al clopotelor. În timp ce, la lumina plopilor aprinși, nea Mitu se străduia să lege cele patru colțuri ale plasei de vârfurile covergilor, ajunse la mal o cutie neagră de gramofon - precum cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în urmă. Deci și creștinismul dă înapoi. Și viceversa. încet-încet, imperceptibil, fără bruschețe, bineînțeles. Dar sigur. Cărturarii trăitori în această epocă nu pot să nu resimtă evoluția. Nu o știu neapărat cu claritate, pentru că sfârșitul unei lumi se percepe în trosnete infime, în microdeplasări, o întreagă tectonică a plăcilor mai lesne reparabilă de-abia după ce deriva continentelor s-a încheiat. Evident, creștinismul rămâne la putere, și chiar se mai manifestă cu brutalitate: asemeni atâtor Frați și Surori ai Spiritului Liber uciși
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cel Mare a prăvălit copaci peste invadatori: „Dar crunți copacii se mișcară-n trunchiuri / Și ca o furioasă vijelie / Se prăbușiră... În zadar cu săbii / Se apărau cu spaimă ienicerii, / Căci ramuri groase li zdrobeau puterea, / Stropșindu-le spinările cu trosnet, / Iar caii, cu nechezat dureros, / Se zvârcoleau în chinurile morții, / Spinoase crăci li se-nfigeau în vintre / Și spuma roșă tremura-n zăbale”. Total se integrează în sămănătorism și proza lui V. În cea mai amplă povestire, Tinerețe (N. Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
se apasă vuind în coamele înalte ale stejarilor, care, prinși în puternice rădăcini, îl rabdă neînfrânți; coboară în văi și, bătând învrăjbit din mai multe părți, izbește în codri fără capăt, iar crengile se bat zbuciumate și se frâng cu trosnete crâncene; la suflarea lui aprigă se rup și pomii din livezi, pe călători îi pleacă și-i supune, lovește 47 dârz în ziduri bine încheiate de piatră sau de bârne. Primăvara adie cald, topind zăpezile din munți, alunecă molcom peste
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care se năpustesc peste o pădure, vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete de țărmuri; iar ciocnirea armelor între ele pare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în cabine, / Pe punte; uneori mă dumicam / Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, / Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări / Mă-ntorlocam; mai iute și năprasnic / Ca fulgerul lui Zeus, vestitor / Al trăsnetului crunt; jurai că focul / Și trosnetul și fumul de pucioasă / L-înfruntă pe Neptun și, marea-nvolburând, / Îi scutură tridentul.“ Virtuozitatea execuției se răsfață în virtuozitate verbală. Curios, deși adesea improvizează cu o ingeniozitate și cu o inventivitate care vin de la el, își face mare fală din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Un edificiu scolastic trebuie să fie construit Într-un loc deschis, unde este aer curat. Trebuie să fie departe de locurile frecventate de femei, de zgomotele pieței, de cai, de canale, de cîini care latră, de gălăgie dăună toare, de trosnete și de mirosul rău. Lățimea și lungimea edificiului trebuie să fie aceeași. CÎt despre ferestre - ele trebuie să fie nici mai puține, nici mai multe decît este necesar pentru o iluminare corectă. Este bine ca așezămîntul să fie la etajul
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Mărăcinișul ce ar fi putut s-o rețină păru că se dă la o parte, la trecerea ei. Un alt copac fu evitat cu o agilitate șireată, de felină. Amurgul ascunse anumite etape ale căderii - auziră, mai înainte de a vedea, trosnetul sec al ulucilor.... Discul nu le strivi casa. Se împotmoli în ea, ca în lut, pătrunzând până în mijlocul ei, spintecând dușumeaua, înțepenindu-se tot în pozițiel verticală. Bărbatul, postat la vreo sută de metri de casă, se năpusti în direcția
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
goană panta înghețată a malului. Precum mărgelele unui șirag rupt, copiii alunecaseră într-o spărtură de apă neagră. Salvarea aceea ar fi trebuit să fie zgomotoasă, să atragă multă lume... Pe malul pustiu și însorit răsunaseră doar câteva gemete și trosnetul gheții sfărâmate. Pentru a-l scoate pe unul dintre copii, Anna intrase în apă, scufundându-se, căutând cu mâinile trupușorul care tocmai dispăruse. Lupta împotriva fiecărei secunde de frig, îi arunca mai întâi pe mal, îi trăgea spre izba cea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]