248 matches
-
plafoane Ochiul broaștei de ușă se cască larg privind neclintit pe geam se scurge gălbenușul lunii pline și-o latră un maidanez răgușit. Motoare ambalate în parcare o alarmă auto țiuie iritată ca de-un pantof cu tocul cui călcată. Trosnete zumzet astmatic de aspirator cu zel de subaltern oropsit că-i iar peste orele de program corvodit. Ceasul numără-n ritm tahicardic secunde pe toboganul limbilor fosforescente scurse. Lucrurile dintr-o dată se dilată, de pe rafturi se revarsă peste masă peste
ASALTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382499_a_383828]
-
că pe undeva exista un mecanism care să Îl deschidă, dar nu avea vreme să-l caute. Polițaii se apucară să izbească În scânduri cu spadele. Stejarul Învechit rezista, descompunându-se Încetul cu Încetul Într-un nor de așchii. Apoi, trosnetele sporite semnalară că structura era pe cale să cedeze. Îndepărtând oamenii cu un gest, Dante Începu să Împingă mobila din răsputeri, fără să Îi pese de ultimele vase de ceramică, care se prăbușeau pe dușumea, spărgându-se cu mare zgomot. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gânduri mari, dar pleacă scârbit în aceeași zi când descoperă în biblioteca din aripa dinspre eleșteu, printre cazanii și octoihuri, o adevărată colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește și-n timpul crizei dinastice din 1866, cu un trosnet memorabil, conacul se prăbușește. De aceea nu vom insista asupra descrierii lui, mărginindu-ne a spune că în momentul când Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și tăcutul rapsod Broanteș intrară pe porțile larg deschise ale curții boierești, din pridvorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
negru de chibrit în fața unui bec porocaliu. Apusul umplea camera de portocaliu, mai puțin partea luminată unde studiam eu. Îl auzeam pe tata venind de afară prin cenușa din curte, cu sunetul acela pe care-l scotea întotdeauna, ca un trosnet greu, iar în urma lui era un alt sunet, un trosnet ceva mai slab. L-am văzut cum căra niște saci pe umăr. În spatele lui era un băiat de culoare care ducea niște chestii mari, învelite în hârtie groasă. Tata le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de portocaliu, mai puțin partea luminată unde studiam eu. Îl auzeam pe tata venind de afară prin cenușa din curte, cu sunetul acela pe care-l scotea întotdeauna, ca un trosnet greu, iar în urma lui era un alt sunet, un trosnet ceva mai slab. L-am văzut cum căra niște saci pe umăr. În spatele lui era un băiat de culoare care ducea niște chestii mari, învelite în hârtie groasă. Tata le-a luat și băiatul s-a întors prin cenușă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
numai înfățișarea și caracterul, ci și opera lor. Nu mai speram de mult să mă exprim vreodată cu abilitatea și fluența lor. În vremea aceea conversația mai era cultivată ca o artă; o replică pertinentă era prețuită mai mult decât trosnetul lemnelor sub o oală. Iar maximele nu erau încă socotite un mijloc mecanic prin care proștii pot să simuleze vorbele de duh și, deci, încă mai înviora bârfa, celor rafinați. E trist că nu-mi pot aminti nimic din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un huruit neașteptat curmă liniștea. Ceva se fărâma În vârful turnului, ca și când cineva Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de o serie de trosnete, o mică secțiune a crenelurilor se Înclină cu iuțeală crescândă spre exterior, prăvălindu-se peste capetele asediatorilor cu un bubuit ca de tunet. Dante Încă mai estima efectele tirului executat de arbaletieri. Instinctiv, Îl apucă pe bargello de un umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
seamă. Înainta ascunzându-și fața pe lângă Încărcătură, În speranța că nimeni nu Îl va recunoaște. Era probabil să fie confundat cu unul din atacatorii care adunaseră pradă. În momentul acela, În depărtare, acoperișul turnului În flăcări se Încovoie cu un trosnet sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid, ca și când o oaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
m-a așezat autoritară pe fotoliu și m-a încotoșmănat în trei paltoane grele. Mă simțeam ca un bebeluș. Mi-am apropiat picioarele de sobă. Încetul cu încetul, toate mi se întorceau în corp: elanurile și durerile, pârâiturile pielii și trosnetele oaselor. Mi-a adus o cană fierbinte care mirosea a prună și a lămâie. Am băut fără să spun nimic. Și ea a băut. Și-a terminat cana și a început să vorbească: De ce nu te-ai recăsătorit niciodată? — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
auzise zgomotul. Călca atent, încercând să nu tulbure prea mult liniștea din apropierea apei. -- Nea Fane, vezi ceva? -- Tacă-ți gura, își avertiză însoțitorul, nu vreau să-mi trădez poziția! În dreptul malului, chiar în fața lui Nea Fane, se auzi un nou trosnet, mai puternic de data aceasta. Pescarul scoase din buzunarul pantalonilor o lanternă îngustă și îndreptă fascicolul firav de lumină spre locul din care se auzise zgomotul. Doi ochi imenși străluciră ireal printre frunzele înalte și ascuțite, făcându-l pe om
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
trimite el alte matahale, mai fioroase. Așa că... pregătește-te! - Până nu-i cotonogesc toți vitejii, nu-l voi convinge că am, totuși, intenții lăudabile, zise Mărțișor. Să vină... N-apucă să termine vorba, că ajunse până la el vuietul tunetelor și trosnetelor făcute de Uragan de Foc. Încă nu se deschisese ușa 666, că vuietele se revărsară până la ei ca o avalanșă de zăpadă, prăvălită într-o vale fără fund. Și aceste zgomote infernale reverberau cu cele din cuptoare și se amplificau
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
el primea loviturile cu un soi de resemnare mândră, parcă-și accepta sfârșitul pe care îl dorea în picioare. Când cerul s-a îndoliat, în prag de seară, cu un șuierat zeflemitor, cu un pârâit de oase frânte, cu un trosnet brutal, din rărunchi, s-a frânt. Dar rădăcinile lui pătrunse cu dragoste pătimașă în străfundurile pământului care i-a dat viață, nu s-au rupt. Îmbrățișarea lor vegetală n-a putut fi descleștată. A rămas o buturugă, chezășie a unei
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
Nu aveam dreptul să le admir, iubesc profunzimea inimii, a centrului acelui aranjament logic, bine fixat în logica anotimpurilor vieților lor. Omului de gheață i-am eliberat inima din învelișul în care o ascunsese de veacuri. S-a speriat de trosnetul icebergurilor dar le-a privit uimit arhitectura până când s-au stins în apele oceanului valorilor autentice, apoi a dispărut și el. Spunea că moare. Nu a murit. Nu mai contează. Viu să fie în palma Domnului. Nici acum nu știu cum să
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
din 03 august 2014 Toate Articolele Autorului 2014 Cer ostenit de ploile vărsate! ... Duhurile-albastre cu miros de crud, Pustiuri de-ntuneric, le împarte. Vinețiu văzduhul se umflă spre sud! Cu privire rece, totu-nvăluie Clipa asta goală ce alunecă, Fulgerul, în trosnete, parcă stăruie Parcă, din ce în ce, mai mult, se întunecă. Ploaia e pierdută într-o-nnoptare Ropotele dese se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
înșelați, sortiți să-și prăpădească rodul, se tânguiau că bietele animăluțe n-aveau cum să se-nfrupte din colț proaspăt de iarbă, cum firesc ar fi fost! Ăl mai mic al Zamfirei sta pitit sub velnițe, cu urechea ciulită la trosnetul lemnelor din sobă. Singur între șapte surori, era ciuca bătăii pentru copiii din sat. Și nu nevolnicia staturii i-atragea pornirea neprietenilor, ci o frică bolnăvicioasa purtată de acesta pe oriunde-și târa umbra, frică mirosită de toți. Pentru așa
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
că treaba e bună și am pornit! Am trecut și de sat, am luat-o pe digul de la marginea râului și ne-am apropiat de pădure! Basm, nu pădure! Siluete argintate, voaluri de chiciură, întunecimi de peșteră, ghirlande de steluțe, trosnet de gheață zdrobită sub copaci, toate ne-au însoțit prin cenușiul sfârșitului de noapte până la coada lacului! - Important, nepoate, e să nimerim coada! Stai să vezi de ce! Privește betonul rece al lacului, marginea pădurii, face câțiva pași și zice: aici
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
prăpastia Cosmică Sursa ascunsă a vieții Unde ne jucăm fugind cu noi înșine PLÂNSET NAȚIONAL Pe acest podiș dardan Unde ne-ai plantat cu mâna ta Nemuritoare Și ne-ai împodobit cu lumini și dorințe Bate vânt nimicitor, o Doamne Trosnete care ne înfricoșează Ne smulgem părul de disperare Cu sufletul cutremurat de frică Ne ridicăm posomorându-ne Dar și cu acea gheață în măduvă Așteptăm momentul când figura ta luminoasă Ne va arăta curcubeul libertății Acea sclipire care era începutul
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > EXPLODEZ. NU FAC MIZERIE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului alung haita de îngeri contrafăcuți, rugăciunile venite din pereții bisericilor de piatră ascult trosnetul lemnului în cruce furia lui mă obligă să învăț îngenunchierea nu doare. curge cuvântul prin mine ca un șarpe și vărs. vărs amarul secundei trăite și lespezile crăpate ale visurilor se înfig în creierul meu explodez. nu fac mizerie. rugăciunea
EXPLODEZ. NU FAC MIZERIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366592_a_367921]
-
adevăr și mă înjur singură, pentru încă un fragment de timp prețios pierdut într-un pumn de visări copilărești. tastez în neștire povestea unor crengi așezate deasupra banalului. în plină rugă a sfântului, a îngerului și a mireanului uimit de trosnetul firavelor lemne prinse în focul de tabără din jurul lui, devine pe rând ramură, flacără slabă, flacără vie. la final devine scânteie sau la închiderea prea rapidă a pleoapelor, cenușa imperiului mort al gândurilor neîmblânzite. lupi ai încercării mușcă bărbia viitorului
SALUT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351983_a_353312]
-
care îi așează trupul spre odihnă. Pe Bacovia nu îl vei înțelege niciodată dacă nu îi petreci versul în cavoul care se deschide pentru cei inițiați, dacă nu simți greutatea plumbului și, de dedesubtul acestuia să percepi adierea vântului și trosnetul morbid al copacilor. Dacă nu vei ști să vezi umbrele și nu vei înțelege scârțâitul coroanelor nu îl vei petrece niciodată în cuvântul său cu trimiteri tainice: „Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt...” (Pantofii, 1965:137), iar cimitirul
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
să n-o rănească. Nu-i putea spune direct că, pe acel ger, nu era dispus la o așa acțiune ce i se părea a fi nebunească. Era pustiu până departe și nu se auzeau zgomote de vreun fel, în afara trosnetelor de chiciură spartă, pe ici pe colo, spre vârfurile copacilor. A încercat să spună ceva, să-i explice, dar ea și-a așezat o palmă călduță pe gura lui și, imediat, l-a tras de mână spre adâncul pădurii. S-
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
închise pînă-n măduva oaselor mai mult decît golul de vreme care strigă, aquaforte, Nu mă atinge! 2 Și-mi lipsește ochiul dinspre oberlicht-ul sorții urcușul și coborîșul vechilor acorduri de bas țîsnind dintre tonuri, încetul cu încetul așa cum ții minte trosnetul crengilor sub tălpi, mirosul de humus dinlăuntrul unei fîntîni pustii, acest plîns ce caută drumuri care să-l ducă în sine, pentru sine, oricîtă singurătate ar întîlni acolo. 3 Nici lumea nu este ce credeam, în sfîrșit știu asta, înțelesurile
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
din Antiohia,de augurium lume cu ușile închisepînă-n măduva oaselormai mult decît golul de vremecare strigă, aquaforte,Nu mă atinge!Și-mi lipsește ochiuldinspre oberlicht-ul sorțiiurcușul și coborîșul vechilor acorduri de basțîsnind dintre tonuri, încetul cu încetulașa cum ții minte trosnetul crengilor sub tălpi,mirosul de humusdinlăuntrul unei fîntîni pustii,acest plîns ce caută drumuricare să-l ducă în sine, pentru sine,oricîtă singurătate ar întîlni acolo.Nici lumea nu este ce credeam,în sfîrșit știu asta,înțelesurile sînt doar o
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului trosnet pe iezer - de sub gheața crăpată răsare luna Ion Rășinaru De data asta, de-abia cînd se sparge gheața, luna regăsește apa în care să se oglindească. Iar pentru jocul de cuvinte, întîmplarea e o provocare și o reușită din moment ce izbutește
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
pe casa lui. La stână însă, nu găsise pe nimeni și, atunci, și-a luat băiatul de mână și a pornit spre casă. Gândea că poate vreo căprioară sau un purceluș pierdut îi vor apărea în drum. Cum coborau, un trosnet puternic se auzi și un copac se frânse chiar peste tatăl băiatului, prăbușindu-se peste el. Îi prinsese amândouă picioarele sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă puternic în dreapta lui, copacul alunecând pe zăpada care scrâșnea
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]