254 matches
-
având odihnă spirituală în inimile lor. Mulți oameni întreabă în mod sincer cum e posibil așa ceva? Pentruca se simt îndurerați, cu frământări și lupte interioare. În Evanghelia după Matei capitolul 11,28 ni se spune: ,,Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, si Eu vă voi da odihnă.” Textul ne spune toți cei trudiți și împovărați adică orice om ce simte că poverile de pe sufletul său indiferent de natură acestor poveri îl strivec, îl fac să trăiască viață într-o
LINISTEA MANTUIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361183_a_362512]
-
posibil așa ceva? Pentruca se simt îndurerați, cu frământări și lupte interioare. În Evanghelia după Matei capitolul 11,28 ni se spune: ,,Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, si Eu vă voi da odihnă.” Textul ne spune toți cei trudiți și împovărați adică orice om ce simte că poverile de pe sufletul său indiferent de natură acestor poveri îl strivec, îl fac să trăiască viață într-o stare de descurajare totală. Povară păcatelor ascunse, poverile stresului zilnic, durerea ce vine în
LINISTEA MANTUIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361183_a_362512]
-
celor însetați: „Cumpăna v-ajută, iar sunteți scăpați.” Cumpăna, cuminte, face drumu-ntors, Din adâncuri scoate argint luminos, Stropi de apă vie pentru muritori, Și-mi stă ridicată, are capu-n nori Și veghează-ntruna câmpul aurit - Speranța păstrează pentru cel trudit. Cumpăna în noapte stă pe cer pictată; Numai ea ne scapă, setea-i blestemată. I Condamnatu-așteaptă, ca vreun avocat, Cumpăna să-ncline spre a fi scăpat. Viața îi atârnă de un fir de păr, Legea îl strivește, căci un adevăr
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
noi, cei neloviți de harul poeziei, cât și pentru ei înșiși (Aspazia Oțel Petrescu, pp. 11-12)”. Imaginea de „îngeri ai durerii”, a poeților închisorilor, este întregită de o alta - „cavaleri ai raiului”, așa cum se desprinde din versurile lui Ion Omescu: Trudiți, cavalerii, ca întotdeauna,/ uite-i cum se-nchină cu mișcări încete./ Noaptea le culege trupurile. Luna/ le desface iarăși umbra pe perete.// Unde își lăsară sulițe și slavă?/ Încotro se-ndreaptă tragicul alai?/ Carnea se subție, inima-i bolnavă/ și
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
ce-ajung până la oase/ și bătături în jurul lor, inele („Aceste mâini”, Andrei Ciurunga, p. 202); Sub zeghe trupul s-a făcut covrig,/ căci în adâncul cărnii vlăguite,/ în loc de nervi coboară șerpi de frig,/ în loc de oase urcă stalagmite/ (...) Trec singur și trudit și duc în sân/ amarul plâns al unei nopți polare/ pe care zeii lutului păgân/ de-un car de ani o tâlhăresc de soare.// Și ninge sur ca peste-un cimitir/ din care morții au ieșit în gloate/ și-acum
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
cuvinte mișcătoare, prinosul de recunoștință al ucenicilor venerabilului dascăl care a fost Episcopul Roman, spunând între altele următoarele: S-a împlinit un an de când ochii întemeietorului acestei eparhii, ochii aceia senini ca albastrul cerului s-au închis, iar trupul lui trudit zace sub lespedea acestei catedrale. Noi, fiii lui duhovnicești și ucenicii lui, am încercat atunci o mare durere. A trebuit să treacă un timp până să ne împăcăm și să acceptăm cu resemnare pierderea. Am dat vremii un tribut de
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
cărei dragoste nu exista prefăcătorie sau fățărnicie, nu există lingușire, ci numai încredere deplină. Noaptea are vocea ei. Greierii cântă, ici-colo se aude câte un lătrat de câine. Și toți dorm. Nu adie nici măcar vântul ce pare adormit și el, trudit parcă, de atâta alergare. Norul a trecut. S-a dus mai departe. Oare unde pleacă el? Este un nor călător având o destinație specială? În trecerea lui, observ o purtare ciudată. Are chef de joacă. Este un nor care s-
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
de a schița în câteva versuri, o lume, o viață, un destin care merită să fie știut de toți oamenii. Prototipul țăranului, muncind pământul și făcând pâinea, este surprins admirabil și emoționant în poezia „Eroii pâinii”: „Din brazda aspră și trudită, / Din bob rotund, din frământare, / Din mâna mamei, obosită, / Iese franzela, cu sudoare. // Hambarele au obosit / Sub greul lanului cu rod; / Încet, încet au putrezit / Și scândurile lor de pod. Cuptorul cere îngrijire / Spre-a coace fața lui Hristos, / Bătrâna
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Culege floarea albă din grădină, ducând-o mamei frânte de durere. Ce a urmat ? O nuntă-mpărătească, cu oaspeți dragi din șaptezeci de sate, au petrecut trei zile numărate, pe mirii fericiți să îi cinstească. Apoi, când soții pleacă spre iatacuri, truditul bard cântarea isprăvește. Umblând prin lume basmu'și povestește la șezători, pe prispe sau cerdacuri. *** Ciclul "Povești din veac" Referință Bibliografică: Poveste de demult / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014. Drepturi
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
cândva. Va rămâne doar o amintire stinsă peste rana vindecată din suflet. Nu mai este loc pentru nimic spectaculos în sens rău, de acum înainte. Dumnezeu nu lucrează haotic, iar miracolele Sale sunt liniștite. El îi cheamă pe toți cei trudiți și împovărați pentru a le da odihnă. Nina, Emanuel, Adina și Alin vor spune fiecare, pentru sine - „S-a sfârșit!” Vor uita că au fost prinși cândva, din voia altora, în vârtejul unui carusel ce îi purta spre adâncuri, spre
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
Sunt frânt, lovit, de valuri dus, o viață, într-un cufăr. Sunt ferecat în loc încins, cuptor de mistuire, Cât să rezist? Sunt un învins, nu văd nici o ieșire! Și calc gemând pe cărărui, ce duc ușor spre culme, Un pas trudit, al nimănui, pribeag fără de nume. Ce să mai cred, o, Domnul meu, când lupta e-o povară? Căci și ce-i fulg, la mine-i greu și treapta e o scară. Nu văd soluții nicăieri, deși mă-ncred în Tine
AŞ VREA SĂ POT RĂBDA MAI MULT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368732_a_370061]
-
la statul major al ploșnițelor s-o fi găsit probabil vreo cotoroanță mai versată care le-a învățat pe cele tinere să se urce pe tavan și de acolo să-și dea drumul, fără nici un fel de parașută, peste trupurile trudite. Și războiul dintre ei continua fără posibilitatea de a se întrevede de partea cui va fi victoria. Nu prea aveam poftă de mâncare, eram slab dar în rest nu mă plângeam, de nimic. I-a spus cineva mamei să nu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
i se deschide tânărului Ion Dobre odată cu accederea la seminarul teologic central din București, pas făcut la determinarea imuabilă a tatălui său, unde spera să se împlinească și să înțeleagă ”comportamentul omului religios” al lui Mircea Eliade. În sprijinul părintelui trudit, la îndemnul lui Constantin Vuiescu, D. Theodorescu și I. Popescu-Pasărea, Nichifor Crainic devine unul din litografii seminarului, ducând la bun sfârșit și monografia satului său natal, ori petrecea vacanțele de vară ca agent fiscal, încercând din răsputeri să-și învingă
UN VOLUM DE ŢINUTĂ DESPRE VIAŢA ŞI OPERA LUI NICHIFOR CRAINIC de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349428_a_350757]
-
Cu-a TA-nțelepciune, furia se-nmoaie, Mă bucur și iar - mulțumesc! La vorbe urâte, le-ntorc vorbe bune, La greu când le sunt de-ajutor, Eu știu că mă vezi și a inimii strune Vibrează lăuntric ușor. Spre seară trudit, căutând unde-i patul, Întâi în genunchi, mulțumesc! Oriunde voi fi, TU vei fi lăudatul, Cât încă pe lume trăiesc!. . . Referință Bibliografică: PRIMEȘTE-MĂ DOAMNE... / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 551, Anul II, 04 iulie 2012. Drepturi
PRIMEŞTE-MĂ DOAMNE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344466_a_345795]
-
să ne bombardeze și pe noi? Rușii îs la o azvîrlitură de băț. Nici n-apuci să pui ceapa și boaf! bomba peste noi. Mai vrea cineva niște harpagic, că mi-o mai rămas? zice și vecinul din dreapta. Îndreptîndu-și șalele trudite, mama se uită în zare înspre dealul neguros al Păunului, parcă să vadă dacă nu vine vreun avion de bombardament. De-acolo, dinspre dealul Păunului, i-au așteptat tomeștenii mei pe americani. Cînd eram mic, mă ducea tata la tuns
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
grâu și fui, privind, zărit-am creștetul catarului din Barnaul, atunci scăzu și spaimă grea, că nu e grâu, nici graucea, acela ce din vasluri scăpa, abia răsuflă duh de ceapă, așa și sufletul fugind, s-a-ntors la gralul de argint, truditul trup se întrema, iubiți-vă, întreabă-mă, abia atunci urcușul meu se îndrepta spre Dumnezeu, o pantera urma viclean, eu i-am zâmbit, dar ea -salam, o mie de bănuți primești, o graure ce tufa ești, e prima zi că
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
grâu și fui, privind, zărit-am creștetul catarului din Barnaul, atunci scăzu și spaimă grea, că nu e grâu, nici graucea, acela ce din vasluri scăpa, abia răsuflă duh de ceapă, așa și sufletul fugind, s-a-ntors la gralul de argint, truditul trup se întrema, iubiți-vă, întreabă-mă, abia atunci urcușul meu se îndrepta spre Dumnezeu, o pantera urma viclean, eu i-am zâmbit, dar ea -salam, o mie de bănuți primești, o graure ce tufa ești, e prima zi că
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
1153 din 26 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Doar tu Doar tu îmi trebuiești Dimineața cu somnul pe gene, Întinzând mâna să mă cauți, Lumini pe sub sprâncene. Doar tu îmi trebuiești În miez de zi cu soare, Când macii ard trudiți, Tânjind după răcoare. Doar tu îmi trebuiești Să ne plimbăm pe-alei, De mână-ncet Doar pașii mei, doar pașii tăi... Doar tu îmi trebuiești, Să-mi aprinzi în seară stele, Praf de lună să îmi scuturi, Pe umeri și
DOAR TU de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347623_a_348952]
-
atingă cineva, Nu îndrăznesc să le mângâi, Căci le-aș topi cu răsuflarea mea. Vom fi o lacrimă la primăvară Ne-om transforma în ghiocei Iar soarele întâia oară Se va-nclina sublim la ei. Cenușăreasa Eu sunt Cenușăreasa cea trudită. O zână m-a-nțeles, m-a ajutat Și-acum, în rochie de bal, gătită Mă-nființez cuminte la palat! În jur sunt prinți și sunt prințese: Se învârtesc în cercuri mari de viață. În pieptul meu o vrajă tainic
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
înflorește liliacul chiar când plaja-i tristă Și râde marea-n colț de plajă aburindă. Și prinde viață iar o epocă proscrisă, Prin pana-i sau prin vorba tremurândă. Se strâng solvegii de cântări uitate, Să cânte melancolic mult prea trudit Și-auzi din nou birjari mânând trăsuri prin carte, Purtându-te-ntre Capșa și Hanul lui Manuc. Iar când privirea-i se-ndreaptă către tine, Te simți erou și rege stăpân pe metereze, Căci Buni vede chiar și în zgură
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
în solfegiu. Mai marii zilei mă stropesc cu zoaie, Când trec pe lângă mine-n trombă deocheată Și, nefiindu-le-ndeajuns, mă și despoaie Și de cămașa-mi ce cu greu mi-o țin curată. Mai văd pe lângă mine și-alți trudiți, Ce-și târșâiesc destinul cadențat, Unii recită Dante, alții imploră sfinți, Și îngânăm cu toții un românesc oftat. S-a-ntors valoarea veacului cu susu-n jos, Ni s-au tot cocoțat lichelele pe umeri, Ei fluturându-și fracul, noi mirosind un os, Și-
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
sfârșitul veacului. Iar când are bună dispoziție sufletească, ori este trist și îngândurat și îl vizitează din nou îngerul sfânt al inspirației poetice părintele stă la un potir de roua de vorbă cu mierlele și privighetorile și le mângâie aripile trudite precum odinioară Sfanțul Francisc de Assisi, precum Pan și Orfeu. După aceea, ca prin minune, încurajate de privirile blânde și caritabile ale preotului-poet păsările cerului își încearcă propria lor vocație apostolica: „Privighetoarea nu se teme/ Să intre ziua în cetate
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
scrântit-o tare rău, Când i-a urat: ”un anus nou!! în moldova me saracî ma apucî râsu-plânsa cî-n moldova me, saracî, ion la vacî-i zâși dânsa, îar pi nevast-o fași... vacî! Aghezmuială Cât o fi românca noastră, Chinuită și trudită, N-o condamnă nici Tătucu, Că mai vrea aghezmuită, După slujbă, cu... facebooku! poeții buni sunt la muzeu eu însumi nu mă dau un zmeu; laurii îi cat prin ciorbă. poeții buni sunt la muzeu, nu mă bag cu ei
HEPIGRAME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365032_a_366361]
-
are timp să facă bani”?! Tocmai de-aceea, adepți înfocați ai dictonului „Trăiește-ți clipa!” și al ultrapragmaticului principiu filosofic de sorginte autohtonă „Ce-i în mână nu-i minciună”, atâția românii și-au luat lumea în cap (unii cu truditul, alții cu șutitul) și, mai mult, își încurajează odraslele să facă la fel, încât actualul ideal național românesc este aidoma unui balaur bicefal: Unul din capete reprezintă scopul declarat al românilor de vârsta a doua - acela de-a dobândi chiar
IDEALURILE DE AZI ALE ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364788_a_366117]
-
Scena 2 (Intră Ispititorul, ca întodeauna tânăr și surâzător) Ispititorul: Ce mult mă bucur, dragii mei, că ne-ntâlnim din când în când! Numai atunci putem vorbi de cele care zac în gând ... O, știu, vi-i greu să tot trudiți, captivi cu gându-n tragedie! Nici mie nu-mi este ușor având Pământu-n custodie. Tot alergând să pregătesc terenul pentru viitor, ca oamenii ce vor veni să se urască cu mult spor, nu știu odihna cum arată, nici dacă-i
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]