837 matches
-
lacrima-mi dintâi, Pe răsuflarea-ți ce-n tăcere Revarsa-al buzelor prinos, Pe părul lung și mătăsos, Pe fericire și durere, Pe dragostea ce-ți port duios ; Mă jur să fug de răzbunare, Mă jur să nu mai fiu trufaș ; De azi din lume va dispare Cel ce-i al râului făptaș ; Vreau să mă rog ,vreau să iubesc, În bine iar să cred voiesc. Cu lacrimi de căință-alerg, Vrând de pe fruntea mea să șterg Stigmatul flacării divine - Să fie
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
iubire , Spre răi ea drumul și-a deschis ! Și îngerul privi cu-asprime La spiritul viclean și mut , Apoi , voios pe- aripi sublime , Catre cerească înălțime , Cu sufletul a dispărut. Și Demonul , înfrânt, sălbatic Își blestema nebunul vis , Din nou, trufaș și singuratic , Pribeag rămase prin abis . Din nou înfrânt porni-n neștire , Încrâncenat scrișnind din dinți , Lipsit de țel și de iubire Și părăsit de nazuinți !... Deasupra văii Koisaur , Pe-un povârniș abrupt de munte , Niște ruini , de vremi cărunte
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Val Gheorghiu e un scriitor din stirpea pe cale de dispariție a orfevrilor verbului. Amprenta mateină e astfel mărturisită: "Pentru ce, descoperind acum implacabilul, m-ar bucura vestea că Ana va rămîne aceeași ființă tînără și gracilă, mișcîndu-se ca o zeitate trufașă, că aceste întîlniri ale noastre, bărbătesc mateine, o să continue încă multă vreme". Un personaj e numit Haidia, ca o îngînare a lui Pașadia. Un panegiric închinat amurgului amplifică senzația plonjării într-un univers defunct, prelungit prin fantomaticul discurs capabil a
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
îmi spuse în italiană un bărbat cărunt, ai cărui ochi de un verde deschis, cu o privire stranie, scînteiau sub niște sprîncene groase și zburlite, ca niște amenințări. Avea buze groase, mustață deasă "pe oală", obrajii scofîlciți și un aer trufaș care m-a surprins din capul locului, căci nu se potrivea deloc cu condiția lui. Portarul va lipsi cîteva după-amieze, continuă el, luîndu-mi cheia cu o vioiciune care făcu să-i strălucească ochii de culoarea florilor de tei. Cheile! șopti
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
în crimă, - nu prin moarte, nu în moarte - în clipele cele din urmă ce preced moartea, grandios pînă și în chinurile ca și în umilințele cele mai abjecte ale cărnii, acest om eu îl acceptasem fără nici o critică; neuitînd obrazul trufaș al autorului și amenințător, de tiran, ochii lui goi... Și totuși, nu mai pot să accept omul lui Faulkner: el e o mască (trompe-l'oeil)... La volubilité de Faulkner, son style abstrait, antropomorfic, de predicator; altă mască (trompe-l
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
un tribut unui "material măcar în parte fenomenologic, psihanalist, semiotic", același Toma Pavel e lăudat pentru că "izbutește a da - între J.L.Borges și Hermann Hesse - o răcoroasă și senină senzație de a fi degajat de prejudecăți, încăpățînări, sistematizări virulente, simplisme trufașe ori alte calamități ale gîndirii și ale scrisului". Pentru că: Surîde adesea, se ferește a spune chiar totul, își află plăcerea în relativizări, recunoașteri ale unor ineluctabile zone de mister, în stabilirea unor subtile și manierate relații discursiv-conceptuale cu cititorii săi
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
cu ea, dar inerent limitat în lipsa unei perspective a întregului, care nu poate veni decît prin reflecție. A doua, "maniera", constituie o cale de manifestare exclusivă a spiritului, un produs al "minții", complet rupt de contemplarea lumii din jur, o trufașă deducție a întregului, a cărei legitimitate devine contestabilă de vreme ce-i lipsește o confirmare "nemijlocită". Abia "stilul" reprezintă medierea între extremele ilustrate de precedentele trepte ale raportului dintre artist și natură: el asociază observația directă conceptului, favorizează trecerea de la concret la
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
Credeam că, în ziua aceea de la Bran, aveam să mă aleg numai cu imaginea egiptencei, a țingăncușei svelte scoasă dintr-un basorelief, cu bărbia în sus, cu piciorul gol energic întins înainte și cu părul negru căzut drept peste fruntea trufașă ca al fecioarelor de dinainte de nașterea lui Cristos. Nu, însă. Asta se petrecuse dimineața. În aceeași zi, după amiază, găsisem adăpost temporar în căsuța unei familii sărace, în lipsa vreunui hotel liber, - casa scriitorilor din localitate fiind ocupată în întregime. Cred
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
care mai face încă victime și încă mai posedă altare. De-sacralizarea este, în ultimă instanță, redevabilă acutizării homo-centrismului ce alimentează iluzia că omul este creatorul și beneficiarul autoritar al unei muzici capabilă să îl ridice, prin ea însăși, în trufașe universuri profane, grație exersării exclusive a capabilităților estetice, concomitent cu abandonarea deo-centrismului ce a guvernat manifestarea suverană a funcțiilor etice (: funcțiile suprasensibilă, inițiatică, magică și taumaturgică). După Octavian Nemescu "factorul care a contribuit cel mai mult la degradarea și prăbușirea
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
Așa, a apărut bănuiala că o decizie absolut normală e doar rezultatul ranchiunei prezidențiale. De felul în care funcționează multe alte ambasade ale României, râd și curcile. Aceiași indivizi incapabili să discute în limba țării în care ne reprezintă tronezează trufaș pe feudele diplomatice unde s-au înscăunat temeinic. Zilele trecute, blocat fiind mai multe ore într-un aeroport, am stat de vorbă cu doi directori de centre culturale - unul francez, celălalt italian - în orașe din România. Pe lângă faptul că erau
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
sunt regulă, regulă devine surpriză... • Prostii mor, dar prostia e nemuritoare. • Un bun politician trebuie să aibe memoria scurtă. Am uitat, dar tot e bine că țin minte că am uitat (Gh. Goldhammer). Promit să fiu din ce în ce mai sincer. • Imperfecțiunea e trufașă. • Nu noi alegem melodia la modă. Ea ne alege pe noi. • E un timp al stăruinței și e un timp al renunțării... Stăruie! (Zoltan Terner). • Unii se bat și alții câștiga. • Adevărul care deranjează este primul pas de a face
SINCER & MĂ MIR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382747_a_384076]
-
căzut sub jugul Imperiului Roman. Ba, și mai rău, Cleopatra a ales să-și ofere inima lui Iulius Cezar, imperator al celui mai puternic dintre popoarele antichității. Sau, cel puțin așa susține el. Sătulă de remarcile sarcastice ale lui Cezar, trufașa și frumoasa regină face un rămășag cu acesta: dacă ea reușește să construiască cel mai impresionant palat din lume în doar trei luni, în mijlocul deșertului, el va recunoaște în public că poporul egiptean este cel mai măreț dintre toate. Pentru
Agenda2003-8-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280726_a_282055]
-
unor misterii diurne, elementele ei de bază fiind prelații, corifeii, ritualul și enoriașii. Prelatul în jurul căruia se învîrte ceremonia Junimii e Maiorescu. El e spiritul de deasupra contigențelor, a cărui autoritate nu e pusă la îndoială de nimeni, nici măcar de trufașul cu veleități de conducător, P.P. Carp. Maiorescu dă regulile interne și tot el dă accentul final în aprecierea estetică a unui text. E spiritus rector ca făcător al dogmei privind autonomia esteticului. Vine mereu îmbrăcat de gală și nu are
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
trebuie neapărat să țină seamă de avertizare. Si are dreptate: „Mărturisirile prea amănunțite legate de suferințe ale trupului ori ale inimii - dacă nu au discreția albă, înaltă și seninătatea reflexivă a cărților blecheriene, de pildă, îmi repugnă. Violența lor patetică, trufașă, pretinzând atenție exclusivă și regim preferențial în numele dezgolirii fără rest pe care o pun în scenă, îmi blochează reacțiile. E un șantaj la mijloc, pe care nu-l pot accepta”. Nu în ultimul rând e de amintit aici raportarea permanentă
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
nu alta și cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă și o mustăcioară subțire și ascuțită ca o coadă de rândunică. Pe cât de frumos era la chip și la trup, pe atât de trufaș era acest flăcău. Multe fete se străduiau să îi iasă în cale dar nici una nu reușea să îi intre în voie. - Săndruțu tatii, îi zicea bătrânul miner care numai sănătos nu era după o viață întreagă de scormonit muntele, ar
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
nu alta și cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă și o mustăcioară subțire și ascuțită ca o coadă de rândunică. Pe cât de frumos era la chip și la trup, pe atât de trufaș era acest flăcău. Multe fete se străduiau să îi iasă în cale dar nici una nu reușea să îi intre în voie.- Săndruțu tatii, îi zicea bătrânul miner care numai sănătos nu era după o viață întreagă de scormonit muntele, ar
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
se teme de nimic, nu o cred, dar mă fascinează fața ei. Nu am văzut-o decât odată, pe viu, în forografii apare mereu alta. Mp obsedează, nu pot spune că o iubesc, nu o cunosc. Îmi place că este trufașă. Mi-au plăcut oamenii îndrăzneți, trufași, până la o adică. Unora le cade masca. Adică fac pe ei. Ea scrie, nu știu ce scrie, de ce scrie, cum nu înțeleg de ce scriu eu sau alte milioane de oameni -poezie, proză. Unii pictează, alții fac
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
cred, dar mă fascinează fața ei. Nu am văzut-o decât odată, pe viu, în forografii apare mereu alta. Mp obsedează, nu pot spune că o iubesc, nu o cunosc. Îmi place că este trufașă. Mi-au plăcut oamenii îndrăzneți, trufași, până la o adică. Unora le cade masca. Adică fac pe ei. Ea scrie, nu știu ce scrie, de ce scrie, cum nu înțeleg de ce scriu eu sau alte milioane de oameni -poezie, proză. Unii pictează, alții fac muzică. Natura are destul de multă artă
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
Simona Vasilache Azi, cînd trăim cu iluzia inimii, o carte ca aceasta, a lui Cioran, te poate, încă, deconcerta. Cartea amăgirilor, apărută în '36, la Cugetarea, e o jupuire în șapte părți. În genul acelora după care aleargă, bezmetică, trufașă, adolescența, și pe care vîrstele mai coapte o evită cu un zîmbet reținut. Sîntem fericiți fiindcă sîntem ocupați, fiindcă din listele cu lucruri de făcut se alege, fără greș, și cîte o mică victorie, care te scapă de marile întrebări
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
în buestru/ călcând a maestru/ zâmbeam cu ochii mijiți/ cel mai senin dintre cenobiți/ făceam gesturi hieratice/ peste creștetele voastre sălbatice/ până când schimonosit de vedenie/ simții cum calea se preschimbă în tărășenie/ într-o teribilă încurcătură/ pedeapsă pentru inima mea trufașă și imatură// (...) hipnotizați de această momâie/ când imponderabilă când lălâie/ de această brezaie/ cu glas de heruv și de gaie" (Leastaviță). Sau, ca să mai descoperim un strat de rânduri din palimpsest, pe Eminescu și Arghezi, topiți dimpreună în paradisul domestic
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
acestea, cuvintele, aveau rolul să transmită ceva... * N. își arătă stiloul de aur cu o falsă naivitate. * Femeile cu nas mare, când îmbătrânesc, din cauza nasului mare ce le făcea să pară urâte, în tinerețe, capătă o noblețe de matroane distinse, trufașe, nasul devenind, în alcătuirea fizionomiei lor, un semn de aristocrație. * Bătrânii, cum mănâncă ei, rar, cu ochii în gol, miș-când încet din fălci, - privindu-i, îți dai seama, poate prea târziu pentru ei, de rostul în ansamblul scheletului, de a
Caractere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8403_a_9728]
-
doar în preliminariile gestului ultim, altminteri de o naivitate cuceritoare (să crezi că poți muri în brațele iubitei, pe un maldăr de crini, a căror mireasmă devine cea mai eficace otravă!). Eșecul împlinirii unui asemenea proiect poartă pecetea aceleiași "tije trufașe a crinului regal", ce retrasează granițele realității, demascându-i inevitabilele șabloane. Chiar disimulată de atitudinea ușor auto-ironică a autorului, această imagine este tot atât de tragică ca cea a "sabiei de foc vâlvâitoare" ce-i închidea paradisul nu doar primului om, ci
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
Aidoma marelui său prieten care a fost N. Steinhardt, Al. Paleologu deschide granițele culturii înspre omenesc, nu se teme de invazia de enormă, fertilă vitalitate a acestuia, socotind-o "un factor de umanizare": "Cît despre oamenii de cultură care sunt trufași, inumani și insensibili la sentimentele umane primare, cum sunt mila, iubirea sau alte sentimente de acest gen, eu contest că acești oameni sunt cu adevărat culți". În continuare, se face distincția între cei ce au citit mult și au reușit
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
peste hău o punte aninată, Și chiar de-i barca-n mlaștină-nglodată, Cuvintele de rame-or ține loc. „Pe mâine”, spui. Nădejdea mă ajută Opreliștea s-o trec neabătut În marginea tăcerii așternută. „Pe mâine”, spui. Prea bine. Te sărut Trufaș, încredințat că sărutarea Va birui și moartea, și uitarea. Privire ațintită Privești. Privești. Privirea-ți ațintești Și ți-o cufunzi în lucruri. Ești privire Ce se îneacă în adânc de fire. Mâl greu în apa timpului tu ești. Și-e
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
dacă nu de-a dreptul mincinoase. E aceeași goană după un senzațional care se consumă în câteva secunde, până la următoarea informație. Toată gama de posibilități care se oferă consumatorului îi stă la dispoziție: reaua-credință, mitocănia, șmecheria sunt exprimate voios și trufaș peste tot, pe Internet, la televiziune, în presă, iar oamenii, ca să-și satisfacă nevoia de a fi împreună cu alți oameni, preferă restaurante și cluburi, dacă au bani, mai puțin teatrul. Lumea nu mai merge și la teatru, dar, comparat cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4261_a_5586]