152 matches
-
fără îndoială, de când lumea, poveștile sunt ale lumii, însă, firește, felul povestirii lor rămâne oricând al povestitorului’’. Formulând astfel ideea reluării motivelor literare, Caragiale își indică sursele în câteva note finale. Dintre cele trei note, una face referire la Pastramă trufanda și indică volumul lui Decourdemanche, folosit și pentru Pradă de război, dar nu-l omite nici pe kir Ștefan, ,,staroste de bărbieri pe vremuri din Ploiești’’. Nota la Kir Ianulea are însă o latură mai doctă, pornind de le rimele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
este o apariție singulară în poezia quasimodiană: parfumul și răpăitul ploii din Rugăciune către ploaie, creație ulterioare poeziei Ulicioara au aceeași funcție: Mireasma bun-a cerului / peste ierburi, / ploaie pe fruntea serii. Voce nuda, te-ascult: și inima scurmată-ncearcă trufandale dulci / de sunet și-alinare; / și mă deștepți, adolescent tăcut, / surprins de-o altă viață, emoția / unor învieri bruște (Rugăciune către ploaie, trad. MB).326 Odată interiorizat, glasul ancestral al picăturilor ce cad conturează amintirea trecutului. Quasimodo stabilește o corespondență
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
bulevard mai circulat. Holbându-ne în vitrine, am ajuns la concluzia că asfaltul orașului a dat rod bogat în primăvara asta, fiindcă alături de struguri și piersici se mai înghesuiau și alte fructe de alte naționalități. Un fel de "ONU al trufandalelor" se răsfăța în vitrine. Mirosul crud al fructelor și boarea discretă de parfum fin al femeilor subțiau [neinteligibil] lozinca pe care o învățasem pe vremuri la școală, precum că Occidentul ar fi cam putred [s.n.]. Oricum, structura noastră de beton
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
poem al lui Octavian Goga, intitulat Cade o lacrimă (1913), hrăpărețul hangiu jidov - „jupânul Barbă- Putredă” - Își numără noaptea banii. Așa-zisa zgârcenie Înnăscută a evreului transpare și Într-o nuvelă În care I.L. Caragiale Își exersează umorul negru, Pastramă trufanda, o povestire despre calicul Aron, „un ovrei negustor”. Vorba fiului dramaturgului : „În București bani nu mai au decât jidanii”, cum Îi scria În 1908 Mateiu Caragiale unui prieten de la Paris <endnote id="(895, p. 587)"/>. Monedele de aur (galbenii) erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
social depus. 10. Grădina lui Breslea (Brăslea, Braslea), devenită proprietatea librarului George Ioanid (1818-1906) a fost transformată de acesta, mai ales după ce și-a lichidat librăria, în 1874, într-o grădină de pomi fructiferi și de legume care aproviziona cu trufandale piețele de zarzavaturi ale Capitalei; ea se întindea pe o suprafață mult mai întinsă decât parcul Ioanid din zilele noastre, la capătul dinspre centru al străzilor Polonă și Țăranilor (astăzi Aurel Vlaicu). În toamna anului 1871 grădina Braslea din strada
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
deschisă, că îi vor numi alții „gură mare“. Dacă se dă cuiva mîncare pe fereastră afară, aceluia îi vine să se tot ducă. La Lăsatul Postului, dacă îți rămîne ciorba nemîncată, te apucă ploaia cu vraul* pe arie. Cînd mănînci trufandale de legume, cereale, fructe etc., trebuie să zici: „Sănătate nouă-n gură veche!“ în ziua de Paști să se mănînce întîi pește proaspăt, apoi alte bucate, ca să fii toată vara vioi ca peștele. La Paști sau Crăciun, întîi să mănînci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nici amărâții noștri de țărani, care vin la piețele agroalimentare cu produsele lor frumoase și proaspete cu miros de grădină, cultivate în peticuțul lor de lot de lângă casă? Cred că chiar am muri de foame. De la ei avem și primele trufandale, și nu de la CAP-uri sau IAS-uri, care, făcând parte din protipendada agriculturii, nu și bat ei capul cu astfel de treburi. Tov. președinte Ceaușescu, aș mai avea multe, foarte multe să vă spun, dar nu vreau să abuzez
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
construcție impresionantă de forma unei calote sferice, cu motive arhitectonice ce-l făceau aidoma unui imens stup de albine, era îndesat cu toate viitoarele bunătăți ale hranei noastre zilnice. Prin cupola și pereții aproape compleți de sticlă, razele soarelui mângâiau trufandalele expuse și le scoteau și mai bine în evidență împreună cu uriașele fotografii ale bazelor de materie primă pășuni cu vaci de rasă, ferme de porcine, câmpii zâmbitoare de floarea-soarelui și grâu , precum și ale noilor fabrici din care urmau să iasă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Indiferent de vârstă, de sex sau origine, oamenii de la noi sunt obligați prin diferite metode să joace după cum li se cântă. în timp ce în țară oamenii își pierd mai mult de jumătate din viață stând la cozi, noi, în străinătate, mâncăm trufandale românești, roșii, ardei grași, castraveți, struguri, piersici, pui, carne de vacă și de purcel, salam de Sibiu, șuncă, cașcaval, brânză telemea, vin medaliat, țuică de prună și multe, multe alte bunătăți pe care majoritatea fraților noștri din țară nici nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
protocol. Nicușor își vede îngrădită libertatea. A fost schimbat directorul restaurantului Moldova, unde puștiul avea unul din refugiile sale nocturne. Consecința: nu se mai fabrică pe loc frumusețile devenite celebre, nu se mai găsesc coniacurile fine, nici bere străină, nici trufandale, ci numai murături. Ca la toate cârciumile. În curând vor dispărea probabil și fripturile și specialitățile de până acum, printre care (vai Doamne!, nu ne lăsa) și ciorba de burtă! Se așteaptă schimbarea din funcție și a altui protector al
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și au jucat table din zi în noapte. De data asta însă, moșnegii s-au apucat să vorbească despre femei! Întîi au vorbit despre femeile întîlnite în tinerețe, apoi despre cele întîlnite cînd erau mai copți și, în sfîrșit, despre trufandalele pe care le-au savurat după ce au mîncat cîțiva ani buni de pensie. Era bizar să-i asculți pe acești oameni, cu nepoate măritate, pălăvrăgind despre... performanțe reușite, în ciuda spectrului dezolant provocat de coșciug. Lulu, socrul profesorului de la care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fiindcă, într-un interviu luat cu doi-trei ani în urmă de un tânăr jurnalist și blogger, Constantin Piștea, v-ați exprimat dumneavoastră înșivă bănuiala că motivul pentru care sunteți atât de căutată este vârsta la care ați ajuns, statutul de trufanda geriatrică. Permiteți-mi să vă spun bun venit în clubul autoironicilor - un club încă destul de slab populat, din păcate. ANTOANETA RALIAN Ei da, simpaticule domn Paraschivescu, sunt încă pe lume și aș vrea să fiu cât mai mult. Iubesc viața
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că prinde bine.“ M-ar bucura să știu că mă caută pentru inteligența mea, pentru umorul meu - autoironic, cum îl definiți dumneavoastră - sau pentru ideile mele interesante, dar am depășit de mult faza autoamăgirilor. Îmi place grozav expresia dumnea voastră, „trufanda geriatrică“. Bine că mi se mai poate atașa noțiunea de trufanda, fie ea și o trufanda râncezită. La fiecare carte nouă în a cărei traducere mă lansez, partea morbidă din mine, partea urâcioasă, îmi spune: „O să apară postum, cu numele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pentru inteligența mea, pentru umorul meu - autoironic, cum îl definiți dumneavoastră - sau pentru ideile mele interesante, dar am depășit de mult faza autoamăgirilor. Îmi place grozav expresia dumnea voastră, „trufanda geriatrică“. Bine că mi se mai poate atașa noțiunea de trufanda, fie ea și o trufanda râncezită. La fiecare carte nouă în a cărei traducere mă lansez, partea morbidă din mine, partea urâcioasă, îmi spune: „O să apară postum, cu numele tău în chenar.“ Până acum, slavă Domnului, încă nu mi-a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
meu - autoironic, cum îl definiți dumneavoastră - sau pentru ideile mele interesante, dar am depășit de mult faza autoamăgirilor. Îmi place grozav expresia dumnea voastră, „trufanda geriatrică“. Bine că mi se mai poate atașa noțiunea de trufanda, fie ea și o trufanda râncezită. La fiecare carte nouă în a cărei traducere mă lansez, partea morbidă din mine, partea urâcioasă, îmi spune: „O să apară postum, cu numele tău în chenar.“ Până acum, slavă Domnului, încă nu mi-a apărut nimic postum. Și să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe pereții și pe gardurile din bătrânul port fondat de genovezi). Pe motonave problema era la început de sezon cu aprovizionarea cu legume și fructe proaspete, castraveții murați și compotul de prune nefiind pe placul "occidentalilor" și trebuind să cumpărăm trufandale cu ocazia escalei la Budapesta. O altă problemă care îmi dădea dureri de cap la fiecare două-trei croaziere o aveam cu "hartiștii", cei patru instrumentiști de pe motonavă (vioară, chitară, pian, percuție), care când veneau spre "patrie" erau încărcați cu baloturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de toți românii, firește, nu și de cel mai inteligent dintre scriitorii noștri, I.L. Caragiale, care evocă un bulgar „de viță”, „om umblat și deștept”; „povestea românește foarte frumos” și de la el a auzit, în copilărie, istoria repovestită în Pastramă trufanda). Nu-mi rămâne decât să-mi port crucea originii mele etnice (așa cum alții și-au purtat-o decenii în șir pe cea a originii sociale) și să mă consolez cu faptul că marele Anton Pann și alți scriitori și oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îi făceau greață (ajungea să pronunți cuvântul „râmă“, ca să facă o adevărată criză, să vomeze). Tata mă lua uneori cu el în oraș, la o bodegă renumită de pe Strada Domnească, unde se serveau la tejghea sau la masă gustări alese, trufandale, icre negre, nisetru la grătar și un fel de cârnăciori roșii în sos picant. Și melci am mâncat la Galați, sub formă de ciorbă cu multă ceapă, la o pereche de pensionari din curtea noastră, doamna și domnul Penciu, care
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
eu, astfel că în primăvara lui 1937, adică la vreun an după ce fusesem chemat la director în legătură cu activitatea lor clandestină, făceam parte și eu din frățiile de cruce : mă copsesem bine și frumos la jarul publicisticii legionare - eram ca o trufanda bună de ingurgitat. Pe cine am contactat mai întâi? Cum? Habar n-am. Au existat întruniri? Fără îndoială, dar nu-mi amintesc decât de un marș cu cântece prin pădure și de faptul că am fost însărcinat să păstrez eu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ajungând însă pe pereții și pe gardurile din bătrânul port genovez). Pe motonave problema era la început de sezon cu aprovizionarea cu legume și fructe proaspete, castraveții murați și compotul de prune nefiind pe placul "occidentalilor" și trebuind să cumpărăm trufandale cu ocazia escalei la Budapesta. O altă problemă care îmi dădea dureri de cap la fiecare două-trei croaziere o aveam cu "hartiștii", cei 4 instrumentiști de pe motonavă (vioară, chitară, pian, percuție), care când veneau spre "patrie" erau încărcați cu baloturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai ales pentru comercializare, producția modernei Păstrăvării, proprietate a Ocolului Silvic Sibiu, construită pe râul Laita în partea de sud-vest a satului având desfacere asigurată în tot cursul anului la turiștii ce vin în zonă sau la amatorii de asemenea trufandale ce vin special să se aprovizioneze de aci, din multe localități ale țării. În vegetația bogată a pădurii și a luncilor noastre echilibrul ecologic optim este completat și de seria de nevertebrate din care enumerăm pe cele pe care le
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sancționate în comunitatea politologilor, tocmai fiindcă aceasta, la fel ca multe alte comunități profesionale din România, nu se coagulează normativ și nu face încă din etică un reper vital al practicării profesiei. Text publicat în 22, 15-21 ianuarie 2007 PIN: trufandaua politicii românești Multor politicieni români le-ar veni greu să spună de unde vin, dar mai ales încotro se îndreaptă. Cu ale cuvinte, ei nu știu ce și pe cine reprezintă, în afară de proprii șefi și nici ce agendă politică au, în afara celor comandate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
țărănească puternică (într-adevăr, aceasta este o orientare „nouă” în „modernizarea” României), solidarizare națională: adică partidele, sindicatele, ONG-urile să gândească la unison și, în sfârșit, vor să piară „monopolurile oligarhiilor politice în economie”. De ce m-am oprit asupra acestei „trufandale” a politicii românești? Motivul este acela că sunt foarte interesată de reprezentarea politică a femeilor și a intereselor acestora într-o societate cu mare deficit de parteneriat de gen și crase inegalități de șanse în privința accesului la putere și resurse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
tot ce au visat vreodată femeile din această țară. La frecvența și conținutul aparițiilor ei în spațiul public, este clară însă și vocația indiscutabilă a tinerei politiciene: turnătoria și intriga. Îi rămâne să aleagă dacă își mai exercită vocația în trufandaua bicefală sau și-o mută la un partid mai sastist, dar plini de oameni față de care fibra morală nu-i tresare prin nici o dezvăluire: PSD, de exemplu. (versiune inegrală) Text publicat în România Liberă, 3 februarie 2007 Privilegiați de și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și conservatorism Dați-ne statul înapoi! Apel către politicieni Cei mai activi oameni politici ai anului 2005 România senzuală Bolșevismul de clan și aria incompetenței Cu fața, sau cu spatele la promisiunile electorale? Clientul nostru, stăpânul nostru! Malpraxisul în consilierea politică PIN: trufandaua politicii românești Privilegiați de și din toate partidele, uniți-vă! Mineriadele castei politice Partea a V-a Armonia discriminării și „stridența corectitudinii politice” Despre dreptate, noroc și merit „Accesul interzis românilor și câinilor” Cetățeanul de rangul întâi De ce nu merg
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]