36,878 matches
-
joace cu ostentație tara personajului, un poliomielitic handicapat motor, a scos la iveală cu minuție, dintr-o încleștare a trupului și a frustrărilor, un Hermann cîine fidel și bestie nemiloasă, un rol cu care își face o intrare lăudabilă în trupa Odeonului. Mi se pare remarcabilă tenacitatea cu care Virginia Rogin (doamna Kovacic) și-a dorit să-și dezamorțească stilul, să descopere o nouă manieră, mai rece, mai seacă, pe care o face viabilă și credibilă pe tot parcursul reprezentației. Rodica
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
că aici nu s-au făcut și nu-și au locul experimente. Dar Bent nu este decît un spectacol modest, interpretat absolut modest. N-am înțeles de ce a fost nevoie să se apeleze, pentru rolul principal, la un actor dinafara trupei, cum este Cristian Iacob. În primul rînd, există printre actorii tineri de la Bulandra destui care ar fi putut fi distribuiți în acest rol și să se achite cel puțin onorabil. În al doilea rînd, cum să propui unui teatru două
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
destui care ar fi putut fi distribuiți în acest rol și să se achite cel puțin onorabil. În al doilea rînd, cum să propui unui teatru două texte - Roberto Zucco și Ben - pentru care protagonistul nu se găsește nicicum în trupă și trebuie adus? Mai ales că actorul "împrumutat" de la Teatrul Mic nu se remarcă nici într-un spectacol, nici în celălalt. Max din Bent nu are nici evoluție, nici emoție, joacă aproape cam același lucru, exterior, de la început și pînă
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
i-a folosit în noile împrejurări. Atunci, problema era dacă revenim sau nu în sfera de influență a Rusiei. Acum, dacă răspundem obligațiilor luate în fața N.A.T.O. Atunci, Iliescu a chemat corpul de control mineresc. Acum, el face apel la trupele de șoc ale occidentalismului pe care a ajuns să le apere în maniera sa atât de expresivă: codița serviciilor secrete, vorba dulce a generalilor de armată, cu-masca-fără-masca fidelilor infiltrați în teritoriul dușmanului, dialogul scrâșnit cu preopinentul („îl privește!"). Lucrurile s-
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
pe foștii fanatici ai adevărului crud și dur. Cu atât mai meritorie a fost inițiativa fostului director al Teatrului Odeon, Alexandru Dabija (și ambiția actualei directoare, Dorina Lazăr, de a o continua) prin care a pus la dispoziție scena și trupa ca poligon de încercare pentru un grup de regizori tineri, cărora li s-a acordat posibilitatea de a propune ce piesă vor, de a-și alege distribuția și de a o pune în scenă fără nici un amestec din afară. Nu
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
cu bani, cecuri și bijuteriile de familie și să i-o pun pe piept, în siguranță. Repet. Dimensiunea unei lumi pe care o cunosc este sondată și studiată în Gaițele de la Odeon pînă în străfundurile specificității și unicității ei. O trupă minunată, în care actorii se simt, se știu, își ridică, generos, la plasă, se pun în valoare de dragul personajelor și nu în sine, o trupă în care actorii au avut răbdare unii cu ceilalți, pînă fiecare și-a găsit cea
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
sondată și studiată în Gaițele de la Odeon pînă în străfundurile specificității și unicității ei. O trupă minunată, în care actorii se simt, se știu, își ridică, generos, la plasă, se pun în valoare de dragul personajelor și nu în sine, o trupă în care actorii au avut răbdare unii cu ceilalți, pînă fiecare și-a găsit cea mai bună formulă, energie, ritmul propuse de regizor. Am văzut-o pe Dorina Lazăr în plină formă. O Aneta Duduleanu șefă de clan, puternică, meschină
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
optimist și nobil spectacolului. Am rîs de la început și pînă la sfîrșit, timp de o oră, am gustat din plin gag-urile și spumoasele apariții ale personajelor, ritmul alert al construcției și structurării poveștii, priceperea și expresivitatea păpușarilor tineri ai trupei ca Ioana Chelaru - care interpretează trei personaje (Pantalone, Farfarelo, Fata din portocală), Victor Bucur, Mariana Zaharia, Claudiu Iordan. În Pedrolino o întîlnim pe Liliana Gavrilescu, o tînără deja cu multă experiență de scenă, dobîndită și din lucrul cu regizorul și
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
un spectacol plin de senzualitate, lascivitate, de poezia imaginii, de provocatoare mirosuri și senzații, un spectacol ludic ca orice poveste a Seherazadei făcut de Silviu Purcărete la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. ca o continuare firească (și emoționantă) cu aceeași trupă am văzut Othello?!, o adaptare scenică liberă a regizorului ucrainian Andryi Zholdak după tragedia Othello sau Maurul din Veneția de Shakespeare. Un spectacol absolut incitant, cu un desen vizual remarcabil, cu o poveste a luminilor cum n-am văzut în
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
Bartoș. Și evident, scoarțele lui Vittorio Holtier și lumea vacanțelor mele de la Turnu-Severin; Revizorul lui Claudiu Goga de la Teatrul Național din Craiova și scenele de grup, spumoase, pline de gag-uri și imaginație, jucate admirabil și în vervă de actorii trupei. n-am văzut: O noapte furtunoasă în regia lui Felix Alexa la Naționalul bucureștean și spectacolul imitat de la Chișinău, Cînd Isadora dansa de Martin Sherman, pus de Ada Lupu la Teatrul Național "Mihai Eminescu". m-a întristat: Nô. Cinci povești
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
în mintea regizorului Radu Afrim față de colcăiala erotică și sexuală, de dincolo de doliu, care le băntuie pe toate femeile din Casa Bernardei Alba. Un exercițiu regizoral, cu aplomb și umor debordant, în care este implicată partea feminină și tînără a trupei teatrului "Andrei Mureșanu" din Sf. Gheorghe. Concluzie: O ediție peste așteptări, cu multe spectacole ce ar fi meritat a fi văzute, cu prea multe puncte pe ordinea de zi. În fond și la urma urmelor, fiecare a fost liber să
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
de care s-a lăsat atras într-un anume grad și de care se dezice cu tărie. Ambele aspecte ale discursului în cauză înfățișează un deosebit interes. Ce găsim în "fierbintea vară a lui 1944", în Franța aflată sub ocupația trupelor hitleriste, cea atît de producătoare de orori. Mihai Șora, un tînăr român studios, în vîrstă de 28 de ani, a scris, acolo și atunci, acea carte "năbădăioasă", "ca să-și lămurească măcar sieși drumul de urmat; de regîndit, bineînțeles, cu întreaga
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
Cezar Petrescu) nu are nici măcar scuza apărării unei poziții nemuritoare. Mobilul lui M. Sadoveanu a fost banul. Cînd își încheia redactarea Anilor de ucenicie l-am văzut la Pucioasa. Taciturnul de obicei, M. Sadoveanu era de tot îngrijorat de înaintarea trupelor sovietice. Nu avea nici un motiv să fie precaut cu mine, căci îmi cunoștea sentimentele antihitleriste și, prin Victor Ianculescu, fusese informat și asupra caracterului meu. Sînt aproape convins că spaima ce pusese stăpînire pe dînsul nu era spaima pentru soarta
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
morților, aparența normalității. Aici tânăra regizoare (Ana Mărgineanu) dă un bun examen în transpunerea scenică a textului: spațiul se transformă, instrumentele folosite de autopsieri capătă o altă semnificație, cadavrele sunt înlocuite de proiecțiile imaginate de personajul Maler și cărora devotata trupă a teatrului Odeon îi dă corporalitate. La debutul pe o scenă mare, Ana Mărgineanu își asumă un text dificil, la limita a ceea ce pe micul ecran ar căpăta eticheta "interzis minorilor" și îl tratează cu înțeleaptă delicateță și cu o
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
construcției unei noi societăți. Amintita confruntare cu realitatea politică maghiară din 1956 îi va deschide ochii: dovadă interviul acordat presei după întoarcerea de la Budapesta ori semnarea răspunsului deloc complezent dat scriitorilor sovietici, alături de Sartre și alții, după invadarea Ungariei de către trupele sovietice). Nu fără motiv, revine, așadar, mereu caracterizarea biografului - care vorbește despre "militantismul discret" și meținerea sa "oarecum în retragere". Un prieten, Raymond Aghion, antistalinist prin anii '30, dar "aliniat" mai apoi, spune în anul 2001 că: "în ce-l
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
cu actorii, cu tehnicienii, cu piesa după mai bine de 17 luni; scenografa Elena Dmitrakova, venită și ea de departe, din St. Petersburg mai revăzuse Unchiul Vanea în urmă cu un an la Festivalul Uniunii Teatrelor de la Palermo. Regizorul și trupa sunt invitați apoi la o conferință de presă, Kordonsky mărturisește ziariștilor mexicani cât de fericită a fost întâlnirea cu Teatrul Bulandra, cu actorii săi profesioniști, cum l-au "citit" împreună pe Cehov - pe care el îl monta pentru prima oară
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
înainte de începerea spectacolului. Oamenii au o energie debordantă, glumesc, dansează pe stradă, stau jos pe trotuar, sunt la coadă. E un public cald în Querétaro, se râde mult, dar sunt și tăceri, care te îndeamnă să reflectezi. Scrie Mexico Hoy: "Trupa românească a impresionat publicul. Actorii sunt perfect integrați în spectacol prin dialoguri, prin psihologia personajelor, prin naturalețe. Este o montare care, în pofida tragediei și a melodramei asumate, ne permite să-l cunoaștem pe Cehov ca umorist al condiției umane, fiindcă
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
rele. Un aport esențial pe scenă îl au actorii nu doar cu experiență, dar și cu un tip de energie specială, recognoscibilă în orice personaj ar interpreta. Este vorba despre Carmen Mărginean și Adina Doba, în primul rînd. În mica trupă a Teatrului de Marionete din Arad au sosit și cîțiva foarte tineri, fără pregătire în domeniu, dar cu dorința de a face această meserie. Într-un fel, spectacolul este și o inițiere pentru ei, o școală intensivă pentru ceea ce se
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
teribilist, în fond, la vîrsta lor, înaintea pășirii în moarte? Cît de bine se cunosc și îi cunosc pe cei din jurul lor? Andreea Vălean alege pentru răspunsuri și pentru rolurile Iulia și August pe tinerii actori sosiți de curînd în trupa Odeonului, Paula Simion și Gabriel Pintilei. Forma de sondare și de dezinhibare a conștientului și subconștientului se face, aproape tot timpul, cu ajutorul unei camere de filmat, martor al trăirilor celor doi. Pe un ecran este proiectată această imagine-confesiune a eului
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
văzut o reprezentație "neoficială" și "m-am simțit foarte bine alături de spectatorii care i-au urmărit pe cei doi actori și convenția propusă de ei, reacționînd atît la replică, cît și la interpretarea ei. După proiectul acesta cu tinerii regizori, trupa Odeonului are nevoie, iarăși, de întîlnirea cu cei grei. Nu sînt mulți astfel de regizori, dar provocarea produsă de ei este majoră. Astfel energiile circulă firesc și încarcă. P.S.: Felicitări Aurei Gaidarji pentru realizarea caietului-program. Trebuie remarcat faptul că aici
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
să acceptăm, afirmă dramaturgul, că pentru moment, cea mai mare parte a lumii se compune din indivizi amputați, handicapați din punct de vedere spiritual, metafizic. Repet cu tărie că totul se datorează excesului de politică. Politica este, poate, diavolul". împreună cu trupa japoneză, Ion Caramitru face vivisecția nebuniei puterii și propune o ingenioasă punte artistică între Occident și Orient, între Macbeth și Macbett. El pune astfel în lumină laicizarea unui mister dramatic în epoca modernă, revelând totodată fondul adânc al ființei umane
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
Semne insolite ale acestei farse demitizante și magice sunt Dai Ishida (Banco/Macol ), Kazuo Tachibana (limonardier și vânător de fluturi), Sumako Koseki (slujnică și vrăjitoare) Sachiko Shigyo (slujitoare, femeia), Katsue Koga (soldat, femeie). Finalul, exuberant și vital, ce angajează întreaga trupă într-un dans frenetic cu ritmuri japoneze și oșenești, umbra morții, trupul prăbușit a lui Macbett și baletul straniu al vânătorului de fluturi, imagine poetică, laitmotiv al spectacolului, aruncă un semn secret peste zădărnicia și vanitatea puterii. Un sfârșit ionescian
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
și prin alte părți, aici s-au arătat ceață și neguri, s-au abătut neînțelegerile și au dispărut armonia și atmosfera creației. Un soi de degradare și-a lăsat amprenta pe spectacole, pe minunata sală - bijuterie a teatrului, pe spiritul trupei, încercat și ostenit de alte măcinări și orgolii decît cele de pe scenă. Pe la începutul lunii octombrie 2002, minunata Vetuța Popa, fostul secretar literar de pînă în 1995, pensionar activ care vede și mănîncă în continuare teatru pe pîine, m-a
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
de 10 octombrie. Măniuțiu la Oradea? Să fie ăsta semnul vreunei schimbări? Da. Am găsit un aer proaspăt acolo. Managerul Lucian Silaghi vine dinafara lumii teatrale, dar pare interesat de ea, pare că o respectă și că dorește să reintroducă trupa în circuitul performanței, să gospodărească, consistent, la chipul sălii, pălit de prea multă nepăsare, să aducă un iz mai dinamic unui loc cu o istorie importantă. Să nu uităm că după Piatra-Neamț, Teatrul din Oradea a avut aură și a
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
Cîteva elemente și un tip de atitudine mă determină să privesc cu optimism prezentul și viitorul teatrului. În acest demers, pe care mai mult îl intuiesc decît îl cunosc, Lucian Silaghi și-a luat ca secund o importantă actriță a trupei, Elvira Platon Rîmbu, devotată locului, foarte motivată ca regizorii importanți să fie atrași spre un spațiu unde artiștii își doresc să se întîmple, iarăși, ceva. Și cred, în acest sens, că spectacolul lui Măniuțiu este de bun augur, el ridică
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]