111 matches
-
mai încolo sub streașina Parlamentului pe ușa căruia ele n-avuseseră voie să intre pe cealaltă colină deasupra ecluzei lângă Chateau Laurier printre nori ies deja stelele din coiful colonelului By iar acesta își mută privirea direct în decolteul unei trupeșe mexicance în timp ce tovarășul ei de excursie mânuiește o cameră video în spatele Curții Supreme n-a căzut picătură de ploaie și pe malul multicolor în același roi de albine anii din urmă și cei pe care-i mai am de trăit
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
lui Ganea, mitomanul fabulos, generalul Ivolghin. Scriu cu creioane și pe foi dictando anume. Poate așa o să fiu mai natural, o să-mi înlătur tracul. Dar să nu uit: nu-i delicios că toate cele trei fiice ale generalului Epancin sînt trupeșe și halesc pe sparte începînd cu micul dejun?! Le văd mari și cărnoase, transpirate și păroase! În prima mea vizită la dumneavoastră, la un moment dat, cred că spre sfîrșit, m-a izbit halucinanta asemănare pe care v-o căpătase
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
cuvîntarea Tovarășului. Sala era plină de femei între două vîrste, cu părul tapat și lipit de fixativul Farmec, cu rotunjimile scoase în evidență de fustele plisate de tergal, cu picioarele presate în pantofii cu vîrf Louis Quinze, și de bărbați trupeși, cu ceafa îngroșată și fălcile lățite peste gulerul țeapăn, întins de balene, al cămășii. Toți păreau că-și țin fără efort ochii goi pironiți pe masa, învelită în roșu, a prezidiului, doar ea, un biet animal sălbatic închis într-o
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
De cînd citise și el niscai filosofie, ajunsese la adevărul că gîndirea categorială te îmbie și la alternative false: să te duci la Manutanța sau s-o pupi în cur pe Tanța? That is the question! O simțise prin stofă. Trupeșă, în ciuda subțirimii iluzorii de femeie-naltă. Șoldul făcea, orișicît, un pliu deasupra strungăreței bucilor, ardente numai în teorie. Dar care nu simțeau, se vede treaba, chiar foame de cucuruz. Chestia era că nu prea știa de ce mîner s-o apuce
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Emil Brumaru Î n fiecare dimineață soția croitorului, brunetă, trupeșă, cu fața buzată, ochioasă, își duce vaca (superbă!) de lanț, la păscut, pe un cîmp aflat în spatele casei unde locuiesc. Împreună par invincibile, scăpate pe șest din mit. Nici un bărbat, nici un taur nu le-ar putea stăpîni. Doar un Zeu
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
vi s-a întîmplat, zise căpitanul Haralampije Opujić atunci cînd fiul i-o prezentă pe Jerisena. Bătrînul Opujić se afla cu pintenii însîngerați care în dimineața aceea îi salvaseră viața de la gloanțele neașteptate și trăgea din pipa lui verde. Era trupeș ca o sobă de teracotă în ciuda faptului că îmbătrînise sub ,loviturile vremii", în primii zece ani deloc, ca apoi zece ani într-o noapte. Putea trece podul cu un măgar în cîrcă, cum zicea el glumind, călătorii din carantină se
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
și întrulpi,/ Cu ochi șireți ca cei de vulpi,/ Cu rochii scurte până-n pulpi,/ Cu păr buclat." Cum lui Leca sensul cuvîntului fabricat de Coșbuc nu-i era clar, e lămurit astfel: "- Cum, păi nu înțelegi din frază? Întrulpi, durdulii, trupeșe, cu mijlocul încins frumos, ca niște vulpi șirete..., pentru că asta s-o știi de la Coșbuc: femeia e pe atât de frumoasă, pe cât de frumos se știe încinge! [(Criptogramă)] [...] Așa, asta-i treaba poeților. Vorba e numai s-o știi țintui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
reprezintă lucrurile raționale, sau cele ce aparțin gîndirii». Niciodată o «sacra conversazione» - folosind termenul din Renaștere pentru asemenea conciliabule demne de venerație - n-a fost mai demiurgic productivă; nicicînd teatrul gloriei care oficiază în ceruri n-a coborît cu mai trupeșă elocvență la nivelul regnurilor pămîntene. Împărtăș indu-se din aceeași ecuație emanaționistă, berbecele robust și vîlvoarea aeriană a înaripatelor își croiesc, peste discordanțe, omologii care obligă. Îngeri, afecte și embleme, legînd săgetător văzutele și nevăzutele, fauna se înalță spre ambiții
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
cadă lăcățile comorilor." (Ostrovul lupilor) Pe aceste șesuri fără margine ai văzut domnia ta, domnule Odobescu, cîrdurile de dropii, ,cutreierînd cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază". De ce oare tămădăienii le ziceau ,mitropoliți"? Era un omagiu adus celei mai trupeșe păsări a meleagului, sau cumva o ironie iscată de rotunjimea corpului ei? Contemporanii domniei tale, observă Sadoveanu, ,nu-și puneau față de acest măreț vînat problema loviturii de armă, cît problema apropierii. într-o întindere dreaptă și goală, orice arătare neobișnuită
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
Pablo? E drept că-l sâcâie pe Pablo, dar e o foarte tânără doamnă care a cam întrecut măsura, a zis Gertrude Stein intrând. Numaidecât ușa cafenelei s-a trântit cu mare zgomot în spatele nostru și a apărut Fernande, foarte trupeșă, foarte agitată și foarte supărată. Félix Potin, a zis ea, n-a trimis dineul. Toți cei de față au căpătat o înfățișare consternată la auzul acestei teribile noutăți, însă eu, într-un fel tipic americănesc, i-am propus să mergem
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
francez cu numele de Vaillant. Era atelierul pe care avea să-l ocupe mai târziu Juan Gris. Abia mi-am scos pălăria și am admirat aranjamentul în timp ce Fernande o insulta violent pe Marie Laurencin, că lumea a și sosit. Fernande, trupeșă și impună toare, le-a tăiat calea. N-avea nici un chef să i se dea peste cap petrecerea din pricina Mariei Laurencin. Era nu-i așa o festivitate serioasă, un banchet serios în cinstea lui Rousseau și nici ea nici Pablo
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
de cartier și discută pe bazele acelorași principii logice". Pentru englez, țara este "mai mult pitorească decât frumoasă, e mai degrabă nuanțată decât inteligentă, fără apetit metafizic, dar cu un simț al comicului dezlănțuit până la gratuitate. Apoi scepticismul ei robust, trupeș... ha! care i-a anulat orice naivitate, ca unei fecioare care știe prea multe înainte de a-i veni sorocul."" Cartea publicată de Liana Cozea, gest donquijotesc cuceritor, prin care este adusă în prim-plan, fie și numai pentru o clipă
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
continua, însă, acest război al său, niciodată pierdut, împotriva inerției cantitative. La marginea mării, lîngă vuietul valurilor, îi dădea un ritm regular, ca și cum acolo, fără întrerupere, luni întregi, asculta de o chemare comandîndu-i să se lepede, cu orice risc, de trupeșa nesimțire, de acel abandon satisfăcut de sine, al sculptorului care chelfăne senzual materia. Recolta pietrelor cu care se întorcea din aceste campanii putea să pară puțină, celor cu vedere scurtă. De fiecare dată, se adăoga, totuși, în zestrea lui inefabilă
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Să nu uit "...grăsana ceea de Alexandra...", fiica mai mare a Epancinilor, visează două găini!!! Ce-ar zice despre asta bătrînul Freud? * Agalia îi sărută mereu mîinile Alexandrei! Dar iată-le pe toate: "Surorile Epancin erau, toate trei, niște domnișoare trupeșe, de o constituție robustă și se bucurau de o sănătate înfloritoare, aveau umerii sculpturali, pieptul voinic, brațe puternice, aproape bărbătești și bineînțeles, o poftă de mîncare corespunzătoare, pe care de altfel nici nu încercau s-o ascundă..." Adăugați că-s
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
albaștri buze roșii alo de ce nu răspunzi îți aud cîinele și nimic din ce trece de mine n-are carnea mai pură în anatolia cafeaua un continent întors cu spatele singură singurică pe canapeaua de piele n-o cunoști pe trupeșa Xenia spune șoferul mi-a arătat pernele ei din cauza părului roșcat asta îmi place la ea în anatolia cafeaua are mereu nevoie de cineva să vină în grabă să închidă ochii să-și frigă degetele mașină de tocat zic nimeni
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
Trăiești o sută de ani. Așa noroc, nici la dușmanii mei... Se făcea că mergeam de când lumea pe un pod suspendat, îngust și lung de nu-i vedeai capetele. Deodată mi-a apărut în față. Venea spre mine: tânără, înaltă, trupeșă și frumoasă de-ți lua ochii. Era îmbrăcată toată în alb, numai dantele și purta pe umăr o umbreluță albă de soare. M-am întrebat o clipă ce face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Într-o mantie mare care ascundea tot ce avea dedesubt. Cei doi mascați Îi primiseră pe Diego Alatriste și pe celălalt individ după ce Îi făcuseră să aștepte o lungă jumătate de oră În antisală. — Nici morți, nici sânge, insistă bărbatul trupeș. Adică nu prea mult. Cel cu capul rotund Își ridică ambele mâini. Avea, observă Diego Alatriste, unghiile murdare și pete de cerneală pe degete, ca ale unui copist sau secretar de cancelarie; Însă purta un inel gros de aur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unei femei. — Lipsesc câte zece piese de aur, zise căpitanul. De fiecare. Tonul celuilalt deveni neplăcut: — Cel ce vă va aștepta mâine noapte vă va da și restul, În schimbul documentelor celor doi călători. — Și dacă ceva iese prost? Ochii mascatului trupeș căruia cel cu capul rotund i se adresase cu Excelență părură să-l străpungă pe căpitan prin deschizăturile măștii. — E mai bine pentru toți ca nimic să nu iasă prost, zise. Vocea Îi răsunase amenințător, și era evident că amenințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu care ai absoluta siguranță că nu trebuie să lași vreodată garda jos și că e mai bine să-i Înfigi deodată lama În trup, așa, ca să fie, decât să te trezești străpuns când ți-e lumea mai dragă. Mascatul trupeș era genul de om zgârcit la vorbă. Mai așteptă puțin În tăcere, ascultând atent cum cel cu capul rotund le explica lui Diego Alatriste și italianului ultimele detalii ale afacerii. De două ori dădu afirmativ din cap, arătându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încredere și favoritul regelui, prefera să se aibă bine cu ferocele dominican. Nu puteai zice nici cârc. Cu un suspin interior, căpitanul Alatriste Înțelese că soarta celor doi englezi, oricine or fi fost ei și În ciuda intențiilor bune ale mascatului trupeș, era pecetluită. Aveau de-a face nici mai mult nici mai puțin decât cu Biserica, și a mai discuta ceva era nu numai inutil, ci și periculos. Ce trebuie să facem? zise În sfârșit, resemnându-se În fața inevitabilului. — Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
merituos al regelui, mort În Flandra. Și nu-l puteam părăsi pe prietenul tatălui meu. Portița Sufletelor Părea să fie un tribunal, iar Diego Alatriste nu se Îndoi nici măcar o clipă că asta și era. Lipsea unul din mascați, bărbatul trupeș care dorise să curgă foarte puțin sânge, numai strictul necesar. Însă celălalt, cel cu capul rotund și părul urât și rar, era acolo, cu aceeași mască pe figură, așezat În spatele unei mese lungi pe care se aflau un candelabru aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
răsuflarea pe când făceam unul, doi, trei pași către ea, care nu mă simțise. Exact atunci Dumnezeu s-a gândit la mine și a Îndepărtat un nor; astfel am putut desluși bine, la lumina alburie a secerii lunii, spinarea unui bărbat trupeș care Înainta cu spada goală În mână. Cu coada ochiului am văzut alți doi care se desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
regală, Îl conduse Înaintea sa pe Diego Alatriste prin niște coridoare secrete, retrăgându-se apoi. Bărbatul de la masă continua să adnoteze scrisorile și informațiile, imperturbabil, ca și când era singur; Încât căpitanul avu tot timpul să-l studieze bine. Era solid, chiar trupeș, cu cap mare și ten rubicond, cu un păr negru și des care Îi acoperea urechile, cu o bărbuță neagră și scurtă și cu mustăți falnice și lungi, răsucite În sus peste obraji. Purta veșminte de mătase albastră-Închis cu discrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un local ferit, știut numai de mecanic, și-i izbi nările, gata să-l dea jos de pe picioare, un miros puternic de costiță afumată, cu varză. Câte-o holercă și ceva să-și astâmpere foamea flăcăul ista, spuse mecanicul femeii trupeșe, bălană și-ncă frumoasă, care ieși în întâmpinarea lor. Se așezară la o măsuță în fund, mai retrasă, cu toate că nu era nimeni înăuntru la ora aceea. Băură, mecanicul îl lăsă să înfulece, și până să termine, îi povesti el. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dealuri. De ce nu le observăm cînd sîntem în oraș? — Pentru că nici unul dintre drumurile principale nu ajunge la ele. Drumurile principale o iau spre răsărit și apus, iar dealurile se află între ele. Pe iarbă, la poalele stîncii, stătea o fată trupeșă, de vreo paisprezece ani, cu picioarele depărtate și mîinile în șolduri, între două grămezi de haine. Era îmbrăcată într-o rochie albastră și bodogănea cu neastîmpăr căci frații ei mai mici puseseră mingea de fotbal la mică distanță de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]