315 matches
-
lume, omorând atâția nefericiți, fără să-și primească pedeapsa. Majoritatea participanților o fac cu bună-credință, îndrăzni să intervină, cu oarecare timiditate, pilotul elicopterului. De obicei sunt tineri care caută doar un pic de emoție și aventură. — Emoție și aventură? repetă tuaregul cu un gest ușor ironic. De acord! Acum ăștia șase or să vadă ce înseamnă adevăratele emoții și aventuri. Or să vadă ce-nseamnă setea, foamea, frica, oboseala și nesiguranța, dacă vor muri, câți vor muri, cum vor muri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
este ca și cum ar face pușcărie sau chiar mai rău. — Bine, dar - se prefăcu scandalizat egipteanul... Ne aflăm în mileniul al treilea și tot mai pretindeți să aplicați legi și obiceiuri care fac parte din trecut. Îmi amintesc că odată un tuareg a ținut în șah o întreagă armată, a destituit un președinte și pe altul l-a omorât, dar asta s-a întâmplat cu mult timp în urmă și, din fericire, felul de a vedea lucrurile s-a schimbat chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un președinte și pe altul l-a omorât, dar asta s-a întâmplat cu mult timp în urmă și, din fericire, felul de a vedea lucrurile s-a schimbat chiar și pentru tuaregi. Era tatăl meu. Ce ați spus? — Că tuaregul despre care vorbiți, cel care a învins o armată întreagă, l-a eliberat pe președintele Abdul-el-Kebir și apoi l-a omorât din greșeală era tatăl meu. Se lăsă o lungă tăcere; totul păru că îngheață în jur. — Tatăl dumneavoastră? reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și esența acestui deșert. — Prostii! replică disprețuitor Alex Fawcett după ce aruncă o scurtă privire spre hartă. Și acum doi ani ne-au atacat beduinii și am reușit să rezolv problema. — Cu bani. — Totul se rezolvă cu bani. Nu și cu tuaregii. Ăia erau tot tuaregi. Nu chiar! preciză Amed Habaja. Și nu genul ăsta de tuaregi. Le-am oferit bani și ne-au refuzat. — Poate că vor altceva. — Desigur! Vor mâna dreaptă a nenorocitului ăluia. — Și e clar că nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cursa este mai lungă, mai rapidă și mai riscantă. De fiecare dată mor tot mai mulți, dar de fiecare dată sunt tot mai mulți cei care fac pe dracu-n patru ca să ia parte la competiție... Poate că are dreptate tuaregul când spune că a venit vremea să terminăm cu nebunia asta. — În cazul ăsta, te vei întoarce să răspunzi de relații publice într-o discotecă. Sau, cu puțin noroc, într-o companie de asigurări... Se întoarse spre tăcutul Amed Habaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
într-o companie de asigurări... Se întoarse spre tăcutul Amed Habaja și-l întrebă insinuant: — Tu ce părere ai? — Că s-ar putea să ne iasă pe nas. Foarte plastic, dar pe mine mă interesează ce părere ai despre acest tuareg. Cred că poate fi foarte periculos; nu numai că este pe terenul lui, dar, după cât se pare, a trăit la oraș și a învățat unele lucruri pe care un tuareg de obicei nu le știe. Și cum ți-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dar pe mine mă interesează ce părere ai despre acest tuareg. Cred că poate fi foarte periculos; nu numai că este pe terenul lui, dar, după cât se pare, a trăit la oraș și a învățat unele lucruri pe care un tuareg de obicei nu le știe. Și cum ți-am mai spus, sângele care-i curge prin vene e dinamită pură. — Care-ar putea fi punctul său slab? — Nu știu. Și unde ar putea să-i țină ascunși pe prizonieri? — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
împreună cu prizonierii. — Și nu mai are pe nimeni în altă parte? — Nu, din câte știu eu. — Din ce trib face parte? — Din tribul Kel-Talgimus; pe care-l numesc Poporul Vălului. Am auzit vorbindu-se de ei. Oameni periculoși. — Ca majoritatea tuaregilor. Nu recunosc guvernele, nu respectă frontierele și se supun doar propriilor legi. Află cine e șeful clanului și oferă-i tot ce dorește ca să intervină în favoarea noastră. — Știu cine e, dar, dacă nu mă înșel, prestigiul familiei Sayah este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un personaj legendar pentru tuaregi. Dar a murit, nu? Asta depinde de cum privești lucrurile. Există morți mai vii decât toți viii. — E-adevărat, dar n-ar trebui să lăsăm o fantomă să ne sperie, chiar dacă e vorba de fantoma unui tuareg - Alex Fawcett făcu o scurtă pauză și oftă zgomotos. Bine! spuse în concluzie. Deocamdată singurul lucru pe care-l putem face e să trimitem apă, provizii, medicamente și saci de dormit. Acum trebuie să plec. Sunt așteptat la Cairo. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu înghițituri mici, observând continuul du-te vino al șoferilor și mecanicilor, în timp ce primele umbre ale nopții se lăsau peste campament. Rămaseră tăcuți câteva clipe, iar în cele din urmă Yves Clos întrebă: — Ce părere ai de tipul ăsta? De tuareg. Că are boașe. Te îngrijorează că te întâlnești din nou cu el? — Absolut deloc! răspunse sincer pilotul. Nici măcar nu i-am putut vedea fața, dar sunt convins că, dacă mă voi duce acolo cu intenții pașnice, n-o să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
conform legilor sale, e obligat să-și dea viața în schimbul vieții tale. Frumos obicei, nu crezi? Dacă toată lumea ar proceda la fel, n-ar mai fi războaie. Cineva mi-a povestit odată că dacă un beduin este dușmănit de un tuareg, cea mai bună soluție este să se prezinte la jaima acestuia și să-i ceară ospitalitate. Cum acesta nu-l poate refuza, rămâne să trăiască acolo, să mănânce și să bea gratis, până când tuaregul, sătul de neobrăzarea lui, îi iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un beduin este dușmănit de un tuareg, cea mai bună soluție este să se prezinte la jaima acestuia și să-i ceară ospitalitate. Cum acesta nu-l poate refuza, rămâne să trăiască acolo, să mănânce și să bea gratis, până când tuaregul, sătul de neobrăzarea lui, îi iartă jignirea, doar ca să scape de el. — Isteață treabă! Am putea să-i propunem ticălosului ăluia... Apropo, cum îl cheamă? — Milosevic... Marc Milosevic. — Are vreo legătură cu președintele Iugoslaviei? — După cum se laudă, s-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îl aștepta așezat la intrarea cortului și nu făcu nici un gest până când Nené nu se opri în fața lui ca să-l salute: — Aselam aleicum! Îți cer ospitalitatea în mod respectuos. S-ar fi spus că sub vălul de culoare închisă severul tuareg schiță un ușor zâmbet, căci răspunse pe un ton oarecum amuzant: — Metulem metulem! Văd că ai învățat lecția, dar îți amintesc că, deși din acest moment te afli sub protecția mea, dacă dintr-un motiv oarecare trădezi ospitalitatea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mă interesează. Dacă vor să se omoare, n-au decât să se omoare, dar în altă parte, nu aici. Credeam că ești curios. — Să fii curios e o mare virtute, Care însă se poate transforma într-un defect groaznic, spuse tuaregul hotărât, fără să clipească. Când curiozitatea te împinge dincolo de limitele capacității tale de înțelegere, riști să confunzi lucrurile. Și a confunda lucrurile este cel mai mare pericol pentru un beduin, care întotdeauna trebuie să știe foarte clar ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și la tuaregi. Legea este lege și trebuie respectată. — Totuși, sharia spune că atunci când se comite o crimă, familia victimei poate să-l ierte pe vinovat în schimbul unei recompense în bani. Poate că tu... — Sharia este o lege arabă, nu tuaregă, îl întrerupse nomadul, vădit nemulțumit. Și în legătură cu problema despre care vorbim, nici măcar nu e o lege. Este un aranjament murdar inventat de cei bogați, care încearcă să evite pedeapsa pe care-o merită oferind bani. Dacă ar veni un păstor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
armă și eu nu i-aș tăia mâna, ci m-aș mulțumi să accept banii lui, adevăratul delincvent aș fi eu, deoarece aș recunoaște că există două feluri de legi, în funcție de situația economică a infractorului. Nu! zise cu convingere. Noi, tuaregii, n-am fost așa niciodată și am credința că nu vom ajunge niciodată să fim așa. Știu că suntem condamnați la dispariție, dar singurul lucru pe care i-l cer lui Allah e ca ultimul dintre noi să continue să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ajunge niciodată să fim așa. Știu că suntem condamnați la dispariție, dar singurul lucru pe care i-l cer lui Allah e ca ultimul dintre noi să continue să fie așa cum a fost cel dintâi. — Mama mă-sii de mândrie tuaregă! — Și ce altceva ne-a mai rămas, în afară de mândrie? întrebă Gacel. Privește ce am. O jaima zdrențuită, câteva cămile înfometat, două duzini de capre, un puț otrăvit și o pușcă atât de veche, încât în orice clipă poate să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
astea până la locul unde se află captivii? Asta este problema mea. Și a mea, pentru că sunt prietenii mei... Haide! Dacă nu-ți este teamă să zbori, ducem totul până la locul unde i-ai ascuns. — Mă crezi cumva idiot? protestă indignat tuaregul. Te-ai gândit că am să te duc la ascunzătoare, ca apoi să vii cu o armată întreagă să-i salvezi? Dar tu crezi cumva că idiotul sunt eu ? se burzului celălalt. Știu foarte bine unde se află oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că o șleahtă de tuaregi sălbatici vrea să ucidă niște oameni nevinovați pentru simplul fapt că nu li s-a permis să taie mâna unui presupus vinovat? — Și pentru ce un egiptean își face atâtea probleme pentru bunul renume al tuaregilor? — Pentru că și eu sunt musulman și știu că evreii și creștinii profită de cea mai mică ocazie ca să ne califice drept fanatici extremiști. Sunt obligat să călătoresc tot timpul și suport aproape zilnic ura și disprețul pe care majoritatea europenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tot ce se cheltuiește într-unul dintre aceste raliuri ar rezolva o mare parte din problemele poporului meu? Pentru ce trebuie să privim modernele spitale mobile unde-și îngrijesc răniții în accidente pe care le provoacă ei înșiși, în timp ce noi, tuaregii, nu avem nici măcar un dispensar mizerabil unde să ne vaccinăm copiii? Crezi că ai putea să-mi răspunzi la aceste întrebări? Păi, îngăimă egipteanul, puțin jenat din cauza ploii de reproșuri care se abătuse peste el... Este vorba de o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
apoi nu se realizează și-ți dai seama că nu ești pregătit să faci față unei noi situații. E mai bine să nu te gândești și să aștepți. Poate că vor să hotărască dacă ne ajută să-l convingem pe tuareg. Sigur nu. Nu, ce? Că n-or să ne ajute deloc. Și mă tem că o să fie exact pe dos. După părerea lor, acest Gacel are dreptate să ceară ceea ce cere și să facă ceea ce face. E legea lor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Gacel are dreptate să ceară ceea ce cere și să facă ceea ce face. E legea lor, și se pare că aceste legi nu se schimbă niciodată. Ceea ce mie, personal, mi se pare foarte corect. Și eu sunt de acord cu exigențele tuaregului, dar nu și cu felul în care procedează. Sechestrarea unor oameni nevinovați nu este un mod de a rezolva lucrurile. Și ce-ai fi vrut să facă? Să se urce pe o cămilă, ca taică-său, și să lupte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-l uite cât mai repede, așa încât se apucară să descarce materialul transportat și să-l stivuiască la umbra unei stânci. Când terminară, asudați și gâfâind, se așezară lângă cutii și, după ce băură niște răcoritoare și mâncară o cutie de biscuiți, tuaregul făcu un semn spre elicopter: — Ar fi bine să te întorci. Timpul trece și, în ceea ce mă privește, nu s-a schimbat nimic. Îți rămân șase zile ca să-ți salvezi prietenii. N-ar fi mai bine să te aștept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fost ales de tovarășii săi ca purtător de cuvânt al grupului deoarece era, fără îndoială, cel mai în vârstă. Nici măcar nu ne putem satisface nevoile cele mai elementare. Vi se pare drept să fim nevoiți să ne căcăm în pantaloni?... Tuaregul se gândi o clipă, păru să înțeleagă că sărmanul om avea dreptate și sfârși prin a face un vag gest de încuviințare. — De acord! spuse. Din oră în oră, vom lăsa liber câte unul dintre voi ca să se odihnească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
De acord! spuse. — Bine! Sper că, dacă vom colabora cu toții, vom ajunge cât mai repede la un acord cu privire la termenii eliberării voastre. Ce fel de acord? — Unul care să vă mulțumească atât pe voi, cât și pe noi. — Cât vreți? Tuaregul îi aruncă o privire severă tânărului impertinent ce pusese întrebarea cu un pronunțat accent străin și, când răspunse, vocea lui sună ciudat de seacă. N-am vorbit despre bani, spuse. Niciodată n-am vorbit, nici nu vom vorbi despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]