219 matches
-
Eram când în cer, când pe pământ, când copil, când înțelept... Pas cu pas, ți-am fost alături în toate jocurile copilăriei, în datini și...Doamne! ce minunat m-am simțit mâncând cu tine din același vas mămăligă făcută în tuci pe pirostrii și "bucățile "din tigaie, mușchi și cârnați de porc puși la păstrat în garnițe de lut peste care uneori, câteva ouă întregea prânzul de la umbra pădurii, sau diminețile Crăciunului în care m-au întâmpinat aroma merelor și a
RĂDĂCINI -FLOAREA CĂRBUNE, RECENZIE-GABRIELA PETCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351192_a_352521]
-
zbor anii. Radule, Radule!” (Radu Gyr) Altfel spus, “Abia după ce ai trecut prin iad poți vedea lumina și bunătatea lui Dumnezeu!”, scrie autorul. Dumnezeu S-a milostivit de blândul deținut Nicolae și l-a scos din Pitești, această “beznă de tuci” (Radu Gyr), pentru a-l duce la Canal. Câte n-a văzut și-acolo! A lucrat la o carieră de piatră. Și-a atenționat camarazii să aibă grijă ce vorbesc cu studenții informatori. De la Cernavodă până la Capul Midia vedea cruce
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
jgheaburi de scurgere a apei, apoi niște compartimente pentru mâncare și băut apă, prinse în beton. Îi pregatise un așternut din paie într-un colț să-i fie cald iar mama i-a pregătit ceva de mâncare caldă, într-un tuci; un amestec de tărâțe de grâu și mălai. Toată lumea era pe lângă porc, ca pe lângă un Făt-Frumos. După ce și-a revenit din „moarte”, Ghiță a mâncat puțin din ce i-a preparat mama și l-am lăsat să se odihnească. Fiecare
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
tărâțe, pun puțin ulei și mănâncă de rup nu altceva. Mi-a fost rușine, pentru că el spunea adevărul. A fost o vreme când și eu aveam patru câini, încercam tot felul de rețete și venind pe la mine, mă văzuse cu tuciul cu tărâțe pus la fiert. Bieții câini: tărâțe băgau prin față, tărâțe scoteau prin spate. Mâncarea asta nu era deloc consistentă. Cum puteau ei să supraviețuiască numai cu vagi urme de ulei? Neavând altceva la îndemână, unul din ei fusese
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
cu uimire, vreo trei camere la stradă, în care nu locuia nimeni, pentru că ei îi plăceau cămăruțele ridicate în jurul bucătăriei de iarnă, iar alături, afară, era terasa acoperită, unde se gătea ziua, pentru că era deja cald, avea o sobă de tuci care afuma oalele, dar cui îi păsa, pentru că de vase se ocupa Cezar Dunăreanu, de gătit la fel, ea doar aducea fața de masă, albă, imaculată, și aranja scăunelele pentru copii, le turna lapte în căni și le punea mîncarea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
în pridvor. Să privim cum unda se transformă încet, încet în val. ACASĂ Unde se alină căldura prin surâs iar pasărea se prinde într-o agrafă de păr, unde tocul ușii se arată vântului și se coboară din cer peste tuciul de mămăligă aburind în vâltoarea veacului, Acolo cuvântul își dezleagă poarta, buzduganul vrerea, iar clopotul înțelepciunea. Acolo foaia își ridică sufletul către ritm. Mihaela CRISTESCU Sydney, 28 aprilie 2017 Referință Bibliografică: ACASĂ / Mihaela Cristescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ACASĂ de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370150_a_371479]
-
și cu imaginea cauciucată a lui John Lennon pe piept. Era încălțată într-o pereche de Drăgășani bleumarin și la mijloc avea o borsetă albastră care conținea un portofel, un pachet de țigări neînceput, o brichetă roșie, un rimel, un tuci și un ruj mov. Nu pleca niciodată de acasă fără ele. Părul negru și ondulat, lung până la mijloc și-l prinsese cu un elastic bleu. Își lăsase o șuviță de păr să-i cadă pe față, care îi dădea un
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
în nas. - Cine? - Păi propria umbră. Cum te salți puțin fuge de tine. Cineva a zis „să se facă lumină” și lumină se făcu. Nu tu rază sau foton. Cine a creat oare umbra? Probabil Satana căci este neagră ca tuciul. - Lumini și umbre. Parcă am citit un roman cu acest nume. Dar nu se vorbea în el despre raze ci despre puterea iubirii. Poate-mi deslușești odată și câte ceva despre acest subiect permanent actual și la modă de parcă n-ar
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
zice: „spălatul de picioare”, tradiție care se respectă și azi. Gospodina se trezește dis-de-dimineață, se spală pe față, se pieptănă apoi aprinde focul unde pune la fiert „colarezul” (frecățeii), mestecând cu lingura de lemn ca să nu se prindă de fundul tuciului. Când colarezul este gata, îl toarnă în farfurii. După ce dă tuciul jos de pe pirostrii, pune căldarea mare cu apă la fiert. În bătătură așează albia de lemn pe care o înconjoară cu frunze de nuc sau foi de lipan( brusture
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-SPĂLATUL DE PICIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344749_a_346078]
-
se trezește dis-de-dimineață, se spală pe față, se pieptănă apoi aprinde focul unde pune la fiert „colarezul” (frecățeii), mestecând cu lingura de lemn ca să nu se prindă de fundul tuciului. Când colarezul este gata, îl toarnă în farfurii. După ce dă tuciul jos de pe pirostrii, pune căldarea mare cu apă la fiert. În bătătură așează albia de lemn pe care o înconjoară cu frunze de nuc sau foi de lipan( brusture), taie un „codru” din săpunul de casă care miroase a mentă
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-SPĂLATUL DE PICIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344749_a_346078]
-
e singurul loc unde ne primește cu fierul vechi. Meschinăria unor semeni de-ai noștri, nu cunoaște margini. Dar tot aceiași copii mai sar gardul în câte-o ogradă când știu ei că nu e nimeni acasă, după câte un tuci sau găleată și aleargă să le vândă ca să-și cumpere pâine. Pentru ei sau pentru altcineva bolnav din familie. Sau dacă au timp, îi mai bat și nucul sau îi culeg cireșele dacă e timpul lor, ori le strâng rufele
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
vreo discuție privind treburile mai înalte dar acestea neprivindu-mă, nu le luam în seamă. Dar știu însă că odată fratele meu vorbea cu tușa Lăzărica și l-am auzit spunând că „scăpăm noi de ăștia, cum ai lua un tuci cu apă fierbinte de pe sobă și l-ai pune în zăpadă: nici nu știi când se răcește!” Acum când scriu, stau și mă gândesc ce premoniție genială a putut să aibă un flăcăiandru cu patru clase de la țară, care nu
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
ai scenei de azi. Ce face scenografia ? Un tur de forță uluitor. Cu două scaune de bărbier din lemn, de acum 40 de ani, cu sertare brute, cu oglinzi de cartier, cu un pat de fier, cu o soba de tuci, cu burlan, cu o ușă, un cuier, cu două camere deschise spre sală, cu unelte banale, umple de viață o lume în care frizeria era “salonul” lumii “bune” de ieri a periferiei orașului, și a boemei sociale. Nu cred să
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
legând Ițcaniul cu vechiul obor din zona Arenilor (până în anii primului război mondial, când trupele ocupante rusești au desființat-o scoțând șinele și transportându-le în altă zonă) era tot un loc împânzit de gropi cu gunoaie. Sobe ruginite de tuci, burlane turtite, oale și sticle sparte, se adunau grămadă, unele peste altele, sub malul năpădit de urzici, care mai păstra încă urmele întăriturilor de piatră ce protejaseră cândva terasamentul căii ferate. Garduri părăginite, ținute pe alocuri în picioare doar de
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
prin salcâmi, bărbați încercând să vorbească cu el, felcerul satului, domnu’ Neagu încerca să se apropie, nea Gică ținea în mâna stângă toporul ca pe o halebardă, în mâna dreaptă avea o bâtă zdravănă cu care pocnea o oală de tuci pusă în vârful unui par de la gard, strigând: - Gheorghiu-Dej, da? Na! și pooc, cu bâta! - Comuniști, da? Na! pooc! Tot milițianul l-a calmat, nea Gică avea teamă sau respect pentru uniforma albastră. A fost urcat în camion și iarăși
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
Când mi-am luat puiul de la abator și l-am dus acasă, eram îngrijorător de confuză. Intenționasem să îl fac friptură, și nu oricum, ci în tava de tuci moștenită de la bunicul meu; urma să fie o masă în familie cu poveste și un final suculent pentru această poveste. Sau poate că, și vorba asta am moștenit-o de la bunicu’, mă băgasem unde nu-mi fierbe oala. Dar ce
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
mi spună, îngrijorat că cred și că vei crede că e traumatizant. Deși am înțeles. Dar moartea e întotdeauna greu de înghițit. Spuneam că am vrut, dinainte să îmi iau puiul de la abator, să îl fac friptură în tava de tuci moștenită de la bunicul meu. Dar abia mai târziu am înțeles de ce. După ce l‑am sărat și l‑am piperat și l‑am umplut cu mere, cum m‑a învățat bunicu’, și după ce l‑am copt și l‑am mâncat cu
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
bunicu’, și după ce l‑am copt și l‑am mâncat cu ai mei, în bucătăria în care bunicu’ m‑a crescut și m‑a învățat să mestec bine, să nu irosesc mâncarea și să fiu cumpătată. Doar în tava de tuci neagră și grea, cu smalțul alb pe care niciun detergent nu‑l poate spăla de generații de fripturi de pui, putea să încapă tot ce știam și ce nu știam despre un pui a cărui cronologie am urmat‑o, încă
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
și mai onorează acea dualitate: pentru ei, animalele sunt aici și acolo, hrană și mesageri. Ei le cresc și le sacrifică. Doar noi, cei care ne‑am despărțit de animale, citim în relația asta un conflict. Coaptă în tava de tuci, povestea puiului a devenit și despre oameni. Știu că puiul meu a trăit într‑o fermă în sistem intensiv, cu calculatoare și performanță și profit. Dar și că oameni au avut grijă „să fie sănătos și să crească frumos”, ca
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
numai prin baruri, cartea la noroc. la vânătoare nu să ai mare curaj, ci un brac german. năprasnicul ger presupune căldură - mintea din urmă. dându-și concursul de-a prosti, a câștigat televizorul. mami ne-a lăsat la mămăliga din tuci, ea papă la turci. grea despărțirea, cei dragi rămân pe peron - lacrimi amare. a urât cartea ca pe propria-i viață; legat în lesă. soare, flori, berze, fluturi, țăranii pe câmp - e primăvară ! prin obiceiuri, cultură, sport - știută azi România
HAIKU-URI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342942_a_344271]
-
în perimetrul conturat de străzile Cotului, Cotită și Tipografiei. În una din acele case, de pe strada de lungimea unui cot, mi-am petrecut primii ani ai copilăriei, într-o încăpere mică, de câțiva metri pătrați, încălzită de o sobiță de tuci. Odaia avea trei pereți de zidărie, iar al patrulea - cel din exterior, prăbușit în timpul războiului - fusese confecționat de tata, din bucăți de scânduri. Peste acestea, fixase fire de stuf, pe care apoi le tencuise cu lut și le văruise. Ziua
VISUL COPILĂRIEI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343310_a_344639]
-
de zăvozi. Vreun sat, oare?! Auzite numai de sine, vorbele îi făcură inima să bată mai tare. Deși neplecat de mult de-acasă, îl fura gândul luminii unei lămpi ori ale unei vetre, unde s-atârne de lanțul coșului un tuci bolborosindu-și păsatul, speriind cu stropii înălțați grămăjoara mălaiului pus deasupra, gata să-ngroașe fiertura. Și parcă o și văzu pe mamă-sa pe-un scăunel sprijinind ceaunul între tălpile goale ale picioarelor, având apărătoare numai doi coceni de porumb
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > AMELY P2.. FRAGMENT Autor: Florin Ciprian Ispas Publicat în: Ediția nr. 625 din 16 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Pe masa de sub umbrar a pus repede o tigaie de tuci cu roșii fierte și aburinde, pâine scoasă din cuptor și o ulcică cu ciorbă de fasole: -Buni’boacă mi-ai făcut? -E pe vatră.Vezi să nu te arzi! Boaca era o bucată rotundă de pâine în care bunica punea
AMELY P2.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343647_a_344976]
-
Hai că pleacă vaca la deal și mai sunt porumbiști pe aici.Hai!... XII. AMELY P2.. FRAGMENT, de Florin Ciprian Ispas, publicat în Ediția nr. 625 din 16 septembrie 2012. Pe masa de sub umbrar a pus repede o tigaie de tuci cu roșii fierte și aburinde, pâine scoasă din cuptor și o ulcică cu ciorbă de fasole: -Buni’boacă mi-ai făcut? -E pe vatră.Vezi să nu te arzi! Boaca era o bucată rotundă de pâine în care bunica punea
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
acasă? Eu nu vin până la 8 seara.O să plângi?. Dacă vine Stoican și ne bate? -E rău? Am mai auzit de el că rupe copii pe genunchi! Citește mai mult Pe masa de sub umbrar a pus repede o tigaie de tuci cu roșii fierte și aburinde, pâine scoasă din cuptor și o ulcică cu ciorbă de fasole:-Buni ’boacă mi-ai făcut?-E pe vatră.Vezi să nu te arzi!Boaca era o bucată rotundă de pâine în care bunica punea
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]