301 matches
-
ajunsesem să cînt și la nunți și în restaurante. Nu cu formația, ci cu un om pe care l-am apreciat enorm, Petrică Mandache, rom, instrumentist, cel mai slab om pe care l-am văzut în viața mea, slab și tuciuriu, atît de slab încît îi vedeai oasele, pur și simplu. Avea niște mîini însă absolut fermecate, pe ce punea mîna se transforma în instrument. De la el am învățat tehnici de bas, iar odată, pe un pian ușor dezacordat, l-am
MRU cânta la nunți din repertoriul Azur. Câți bani de buzunar făcea by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41208_a_42533]
-
și dovedească inteligența privește chipurile oamenilor și își pironește ochii într-ai lor, pentru ca ei să observe cum scânteiază și strălucesc de atâta spirit. Ochii lui Hișam n-au strălucit niciodată și pe deasupra mai erau și foarte înguști, iar pielea tuciurie, trăsăturile comune, trupul firav și înclinarea naturală către sfială și reținere îl făceau să pară aidoma miilor de oameni nediferențiați de care sunt pline străzile și mijloacele de transport. Cu toate astea, de cum începi să discuți cu Hișam, rămâi uimit
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
funcție. Primarul Groza nu a uitat acest lucru și a venit momentul să-i mulțumească Elenei pentru acest gest, cu un vot pentru. Poreclit ”Primarul cu două fețe”, după cum arată primăria din Sânnicolau Mare, cu fațada portocalie și cu spate tuciuriu, Groza ar juca la două capete.
Trădare în aripa Blaga. Soțiile i-au dat de gol despre votul la Convenție by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38650_a_39975]
-
cu prăpăstii multe, colți albi de stânci, coroane de chiparoși verde-întunecați, profilați pe cer. Peisaj cu trepte ce urcau, trepte multe-multe. Eu n-aveam probleme cu treptele, eram primul. Dar mai buni ca mine la urcat erau niște chinezi budiști, tuciurii, dezbrăcați în soare arzător până la brâu, cărând în spate niște butuci de lemn cumpărați din vale, pe care-i duceau ca recunoștință lui Budda, tocmai până spre vârful muntelui. În sfârșit, a venit seara, am ajuns în vârful muntelui, unde
PE MUNTELE SFÂNT DE LA TAIAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373687_a_375016]
-
mai puțin de treizeci și trei de exemplare. Cu reminiscențe dintr-o altă epocă, atunci când fiecare spectator era ispitit să facă paralelisme, în mulțime se zvoni că trufașa albă ar reprezenta soția primarului, că peticita ar fi simbolul celor de la ecarisaj, iar tuciuria, sprintenă și agitată, o corcitură ce-ar trebui să-l acompanieze pe Globescu, pentru a-l trezi în timpul ședințelor, când doarme pe săturatelea. Când bănui că spectatorii văd altceva decât era în realitate, Gilda anunță obținerea Marelui premiu ex aequo
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
subit în calendare, Știind că din vapoarele de sare Iubirea mea nu poate fi iubire, Decât pe valuri tulburi de safire. Tristețea mi-o cobor până pe gene, Iar trupul sidefiu mă crește-n pene Și-n noaptea că de smoala, tuciurie, Mă pierd pe drumuri albe de hârtie. 20 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: #Black #Swan - #Natalie #Shau #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Sub podul de cobalt apare-o vidra,Pe malul de bazalt așteaptă-o hidra;Se uită ochi în ochi
LEBĂDA NEAGRĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385218_a_386547]
-
Apoi mă uit subit în calendare, Știind că din vapoarele de sareIubirea mea nu poate fi iubire,Decât pe valuri tulburi de safire. Tristețea mi-o cobor până pe gene,Iar trupul sidefiu mă crește-n peneși-n noaptea că de smoala, tuciurie,Mă pierd pe drumuri albe de hartie.20 septembrie 2016, ConstanțaSursa foto: Referință Bibliografica: Lebădă neagră / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2251, Anul VII, 28 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lorena Georgiana Crăia : Toate
LEBĂDA NEAGRĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385218_a_386547]
-
să treacă din chiolhan în chiolhan, unii strângând averi comparabile cu tezaurul național handicapând pe alții cu toporul să stârnească milă. Unii! Care uită însă că sunt Romi și nu știu ce înseamnă ajutor între membrii speciei. Proprietarii palatelor din centrul Timișoarei, tuciurii care nu plătesc impozite deoarece sunt în „ajutor social” ar putea asigura locuință gratuită tuturor Romilor din regiune. La Malmo ne fac de râs țara cu profesiunea lor exercitată exclusivist. Ce ți-e și cu votanții ăștia. Ar înflori țara
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
150 de ani. În spatele ei, lipită calcan în calcan o construcție cu două niveluri și mansardă se înălța cu peste 10 metri peste acoperișul meu. Ei bine tot calcanul vecinului Radu era căptușit cu tablă de parcă era un acoperiș. Meșterul tuciuriu care-i repara burlanele și jgheaburile l-a sfătuit spre o astfel de inepție. Dacă sub tablă ar fi pus 10 cm de polistriren expandat ar fi fost o justificare, anveloparea termică a calcanului de Nord. Dar așa va dubla
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
ca lumea. Cu niște autocare am fost duși în niște săli imense ale aeroportului. Aveam la dispoziție să stăm în aeroport trei ore, cât timp se realimenta avionul. Ne-au surprins niște ostași pe aeroport, în uniformă, serioși. Dar erau tuciurii, tuciurii rău de tot. De! Așa-i aici, în țara asta vecină cu India. Și ca și cum căldura aceea înăbușitoare în miez de noapte n-ar fi fost suficientă, mai era în aer și o umezeală teribilă, de se făcea cămașa
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
lumea. Cu niște autocare am fost duși în niște săli imense ale aeroportului. Aveam la dispoziție să stăm în aeroport trei ore, cât timp se realimenta avionul. Ne-au surprins niște ostași pe aeroport, în uniformă, serioși. Dar erau tuciurii, tuciurii rău de tot. De! Așa-i aici, în țara asta vecină cu India. Și ca și cum căldura aceea înăbușitoare în miez de noapte n-ar fi fost suficientă, mai era în aer și o umezeală teribilă, de se făcea cămașa leoarcă
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
așa de exotic să vezi cum niște oameni vorbind o limbă neînțeleasă, mai mici de statură ca europenii, bruneți, au preluat toate activitățile cotidiene cu care noi eram obișnuiți până atunci: niște fete serioase, chineze, pe la registrație în aeroport. Polițiști tuciurii, cam severi. Vânzători, taximetriști, totul pe mâna acestor chinezi! Da, ne așteptau lecții deosebite în această țară de neuitat în Extremul Orient! Referință Bibliografică: Hymalaya / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
vreun copil netemător de ger, scăpat la neaua așternută. Îți pare că-i la capăt de suflare cătunul de rudari pitit sub munte, alături de mina sărăcită în care-au trudit cu-atâta râvnă și moșii, și strămoșii lor, nedezlipiți de tuciuriul vintre... La adăpost, mulțumesc sfios Cerului pentru anii trecuți în tihna leagănului străbun. Însă oamenii aceștia își poartă de-a lungul vremii o cruce grea, primind an de an dinspre munte duium de ninsoare, siliți sub un morman de nea
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
nu mai poate vorbi astăzi din punctul de vedere al unui popor, toți liderii vorbesc din punctul de vedere al Europei ca si cum ar exista vreunul. Citiți și admirați coerentă discursului. „E foarte bine că există francezi galbeni, negri sau tuciurii. Arată că Franța e deschisă tuturor raselor și că are o vocație universala.Dar, cu condiția ca ei să ramina o mică minoritate.Daca nu, Franța nu va mai fi Franța. Suntem totuși, înainte de toate un popor european de rasă
Dupa 50 de ani, Generalul are inca dreptate [Corola-blog/BlogPost/93326_a_94618]
-
Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si, io parlo - răspunse înfricoșat Metodiu. Fața tuciurie, dar frumoasă a tătarului se încreți într-un zâmbet: — Bravo, signore, grăi el într-o italiană cursivă, mâhnitul meu suflet se bucură că întâlnește în aceste pustietăți un om de o aleasă educațiune a spiritului, iar urechii mele îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unul de altul sau își trecea, degetele prin părul bogat și negru, oftând prelung și lăsându-și perfectul cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a acelui început de aprilie - două slugi tuciurii, voinice, purtând pe umerii goi șoldanele pulpe din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un stol de turturele zburând spre tainicele locuri de împreunare, livada de unde, drept precum un voievod antiotoman, se ridica fumul dintr-o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Eu sunt moldovean, și știți, la noi nu... — Moldovean?! - spuse uimit ienicerul. Osman, Selim, Zaiafet, ia veniți bre, încoace! Din niște tranșee săpate la umbra pâlcurilor de salcâmi, răsăriră câteva busturi mahmure de turci. Alături de ele apărură și altele, mai tuciurii, cu inel în ureche și cu viori în mâini. Abia acum își dădu seama Metodiu de ce nu-i zărise pe turci și de unde venea muzica. — Ce-i bre? - făcu unul din osmalâi. Uite, bre, un moldovean! - făcu turcul din avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bre, un moldovean! - făcu turcul din avangardă. — Și ce vrea, bre? - zise cel din tranșee. Nimic, bre, ce să vrea? Păi atunci hai sictir, bre! - zise supărat osmalâul. Cântă, bre! - îi dădu el o palmă după ceafa unuia cu vioara. Tuciuriul își puse instrumentul sub bărbie, își dezveli dinții ireproșabili într-un surâs luminos și porni un cântec săltăreț, din care Metodiu nu reținu decât primele două cuvinte: Ozoseip, ozoseip... Episodul 214 A FI TURC — Șezi, oleacă, bre, îi fi ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați de paiantă și cercelul de argint sclipind În urechea tuciurie a găzarului. Capoate de zenana În jurul ceștilor de cafea, capoate de zenana la porii, capoate de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare, o epocă a capoatelor de zenana. Domnișoara a coborît din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de o obligație, Își duce la gură paharul cu vodcă. Pare unul dintre privilegiații asupra cărora timpul nu-și exercită autoritatea. Din cînd În cînd aruncă o privire spre ușile transparente care se deschid glisînd silențios la apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ies basculante, pîlcuri de muncitori fumează, Își povestesc, Își dau coate, fac cu ochiu, unii beau cafea din căni de tablă, stau pe vine sau pe cîte-un bolovan. I-aruncă, băi, un ochi, vezi n-a mai venit șefu? Unu tuciuriu se zgîiește pe o fereastră spartă. — Țs, bag seama că ie groasă. Mă depărtez. Nu vreau să creadă că trag cu urechea. Mă Îndrept spre ieșirea din spate, intru În ghereta scundă de lîngă rampa de descărcare, unde se vînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jumătate de oraș, iar centura cu explozibil și-o asigurase ca pe ochii din cap, încuind-o în dulap. A doua zi, bineînțeles că uitându-se la ceilalți Moș Crăciuni din Marks & Spencer, Abdulah observă că el era singurul mai tuciuriu. Nu-i păsa însă. În curând totul avea să fie praf și pulbere. Numai că deodată se întâmplă ceva absolut neașteptat pentru el, ceva ce n-ar fi crezut posibil în veci, și anume faptul că se trezi cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
uniformele de paradă, obligați să stea pe scaune de campanie extrem de mici și de incomode. Casa ca un tort imens de nuntă la care fusesem chemat ar fi fost mai potrivită pe o plantație din Mississippi, impresie întărită de slujnica tuciurie care mi-a răspuns la ușă. I-am arătat legitimația mea și i-am spus că sunt așteptat. S-a chiorât plină de îndoială la ea, de parcă se credea însuși Himmler: — Frau Lange nu mi-a zis nimica despre mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe care l-ai fi putut considera elegant de n-ar fi fost pe covor un ditamai osul, numai parțial ros. M-am uitat împrejur după stăpâna casei, dar nici urmă de ea. — Să nu pui mâna pe nimic, zise tuciuria. Îi voi spune că ai venit. După care, bombănind și mormăind de parcă o întrerupsesem când se afla la baie, se îndepărtă alene după stăpâna ei. M-am așezat pe o sofa din mahon, cu delfini sculptați pe brațe. Lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de delfini. Delfinii reprezentau un efect comic întotdeauna popular printre confecționerii de mobilă germani, numai că eu, unul, văzusem o mostră de umor mai bun pe un timbru de trei pfenigi. Stăteam acolo de mai bine de cinci minute când tuciuria veni înapoi și-mi zise că Frau Lange vrea să mă vadă. Am mers pe un hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați, dintre care pe unul, un somon minunat, m-am oprit ca să-l admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]