122 matches
-
căruța sa cu coviltir din sat în sat să facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produselor agricole de care avea nevoie. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse câteva tufănele și cu buchetul de flori în mână, plecă voios spre biserică, la întâlnirea sa sufletească cu Dumnezeu. Locașul sfânt nu era așa departe de casa lui, doar la patru - cinci sute de metri depărtare. Când a ajuns, biserica era plină
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
ea rostește-o rugăciune. Să o mângâi când prin casă e săraca, singurică, Și la geam să îi trimiți de vei vrea...o rândunică. Iar pe-aripi de primăvară să-i trimiți măicuței mele, Ghiocei plâpânzi ca ea, toporași și tufănele. Doamne, tânără măicuța a ales să fie mamă, Și acum, de stăm alaturi, noi părem a fi de-o seamă... Încă-i tânără măicuța, și frumoasă...și, de-ai vrea, Doamne-ți cer încă o viață, dar pentru măicuța mea
RUGĂ PENTRU MAMA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377580_a_378909]
-
TÂRG AL IEȘILOR Îți amintești crâșma din Sărărie Pe o străduță dintr-un Iași uitat, Cu mese-afară-n toamna timpurie, C-o tihnă și-o tăcere din alt veac? Alături sta o casă boierească, Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate, Cu tufănele gata să-nflorească, Cu pomi bătrâni în grădina din spate. Și-n pustia livadă a nimănui Își bruma-n vinețiu coroana prunul, În bulgări aurii și amărui Gutuile își rotunjeau parfumul. Prin gardul răsucit în fier forjat Torceau pisicile lungite
DULCE TÂRG AL IEȘILOR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381381_a_382710]
-
TÂRG AL IEȘILOR Îți amintești crâșma din Sărărie Pe o străduță dintr-un Iași uitat, Cu mese-afară-n toamna timpurie, C-o tihnă și-o tăcere din alt veac? Alături sta o casă boierească, Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate, Cu tufănele gata să-nflorească, Cu pomi bătrâni în grădina din spate. Și-n pustia livadă a nimănui Își bruma-n vinețiu coroana prunul, În bulgări aurii și amărui Gutuile își rotunjeau parfumul. Prin gardul răsucit în fier forjat Torceau pisicile lungite
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
mult DULCE TÂRG AL IEȘILORÎți amintești crâșma din SărăriePe o străduță dintr-un Iași uitat,Cu mese-afară-n toamna timpurie,C-o tihnă și-o tăcere din alt veac?Alături sta o casă boierească,Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate,Cu tufănele gata să-nflorească,Cu pomi bătrâni în grădina din spate.Și-n pustia livadă a nimănuiîși bruma-n vinețiu coroana prunul,În bulgări aurii și amăruiGutuile își rotunjeau parfumul.Prin gardul răsucit în fier forjatTorceau pisicile lungite-n soare,Într-
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
2016 Toate Articolele Autorului Flutură ușor perdeaua, Vântu-ți suflă peste pleoape Praful auriu din steaua Strălucind în joc de ape. Dormi! Pe ușa din odaie N-or să intre gânduri rele, Că un câine orb din pluș e Paznic printre tufănele. Miere-am pus într-o ulcică Veche, apă neîncepută, Busuioc sfințit, adică O licoare neștiută. Fluturi mici plutind alene Vor să intre pe fereastră Ca să-ți pună blând pe gene Zbor de pasăre măiastră. Când zâmbești prin somn, tu, zână
DESCÂNTEC DE SOMN UȘOR de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372942_a_374271]
-
personalitate și absența timidității. O lume care știa să se consume, neacceptând să fie consumată de banal. Amintirile mele s-au născut întotdeauna toamna și poartă în ele imaginea unei florărese ce vindea la intrarea în Grădina Icoanei, crizanteme și tufănele smălțuite în culori tari și reci, în timp ce frigul mirosea a mere, a ocru, teracot, ambră, gri, roșu închis și verde. Toamna, sub cerul limpede, fără pigmentul de albastru intens, care vara îl făcea să pară de sineală, casele ce înconjurau
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
izvorul nesecat al desăvârșirii și frumuseții divine. În astfel de clipe, din inima mea se desprind emoții de toamnă. Tabloul toamnei înfățișează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în "Valsul de Adio"a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate... par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]
-
rând și toate odată... Își zicea uneori , -zâmbind-, că inima ei parcă ar fi “din flori”. În nopțile lungi de iarnă își visa grădină înflorita , cu straturi de mărgăritare, de narcise,petunii , de bujori și liliac, de crini, trandafiri, crăițe, tufănele,crizanteme...Și atunci era fericită, căci știa că și în anul acela, din primăvară și până toamnă târziu , grădină ei va fi că cea din vis ! Și iarna aceasta și-a visat grădină plină de flori, de toate florile ... Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
Și iarna aceasta și-a visat grădină plină de flori, de toate florile ... Și asta o făcea atât de fericită...! Doar uneori se gândea că anul acesta parcă,... parcă nu apăreau chiar toate florile în vis... Oare lipseau crizantemele și tufănelele? !! Tocmai florile toamnei, cu atâtea culori și ... Citește mai mult Tudorița iubea fiecare colțișor din grădina ei cu flori... Căci toate florile, de toate culorile,de toate mărimile , de toate formele și din toate anotimpurile își aveau loc în sufletul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
rând și toate odată... Își zicea uneori , -zâmbind-, că inima ei parcă ar fi “din flori”. În nopțile lungi de iarnă își visa grădină înflorita , cu straturi de mărgăritare, de narcise,petunii , de bujori și liliac, de crini, trandafiri, crăițe, tufănele,crizanteme...Și atunci era fericită, căci știa că și în anul acela, din primăvară și până toamnă târziu , grădină ei va fi că cea din vis ! Și iarna aceasta și-a visat grădină plină de flori, de toate florile ... Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
Și iarna aceasta și-a visat grădină plină de flori, de toate florile ... Și asta o făcea atât de fericită...! Doar uneori se gândea că anul acesta parcă,... parcă nu apăreau chiar toate florile în vis... Oare lipseau crizantemele și tufănelele? !! Tocmai florile toamnei, cu atâtea culori și ... XVII. AȘTEPTAREA, de Mirela Penu , publicat în Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014. AȘTEPTAREA 1 -Măicuța mea!....maica bună!... dă-mă maica și pe mine la liceeeeeu....! Că uite...na...am luat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
de consistența flegmei de vocale / consoane mixtate cu ură-n - căscata - îmi lovesc cu putere timpanul proiectându-mă pe celălalt trotuar și pașii mei își urmează programata traiectorie cu toate simțurile zadarnic restartate pentru că uite-le cum înregistrază haotic surâsul tufănelelor înflorite declicul aparatului de fotografiat mânuit de bătrânul ce își deschide și gura sincron încremenind într-o expresie nătângă uluitoarea cromatică a toamnei și semnul crucii peste piepturi desenat de trecători în dreptul bisericii - cu graba unei semnături în condică - și
LEVITAŢIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375312_a_376641]
-
general ... Slăvit fie, țăranul român!!! (Floarea Cărbune-„Rădăcini-Purani de Videle, locul magic al copilăriei mele), Editura Lidana, 2010 TOAMNA Sub cerul în amurg de-octombrie-n grădină, se scutură de frunze copacii de lumină și nucul își aruncă tristețea-ngălbenită; gutuile-aurii și calde tufănele scânteie printre frunze ca parfumate stele. Grădina, în somn adânc, sub verdele de aur, de toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica o lampă pe tulpină și cade-o galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e
LA CULES DE STRUGURI-PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375741_a_377070]
-
amurg de-octombrie-n grădină, se scutură de frunze copacii de lumină și nucul își aruncă tristețea-ngălbenită; gutuile-aurii și calde tufănele scânteie printre frunze ca parfumate stele. Grădina, în somn adânc, sub verdele de aur, de toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica o lampă pe tulpină și cade-o galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e cald și bine... ascunsă în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. (FLOAREA Cărbune) Sursă fotografie:Memoria.ro-Galerie de poze Referință Bibliografică: La
LA CULES DE STRUGURI-PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375741_a_377070]
-
rând și toate odată... Își zicea uneori , -zâmbind-, că inima ei parcă ar fi “din flori”. În nopțile lungi de iarnă își visa grădină înflorita , cu straturi de mărgăritare, de narcise,petunii , de bujori și liliac, de crini, trandafiri, crăițe, tufănele,crizanteme...Și atunci era fericită, căci știa că și în anul acela, din primăvară și până toamnă târziu , grădină ei va fi că cea din vis ! Și iarna aceasta și-a visat grădină plină de flori, de toate florile ... Și
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
Și iarna aceasta și-a visat grădină plină de flori, de toate florile ... Și asta o făcea atât de fericită...! Doar uneori se gândea că anul acesta parcă,... parcă nu apăreau chiar toate florile în vis... Oare lipseau crizantemele și tufănelele? !! Tocmai florile toamnei, cu atâtea culori și forme, și mărimi!? Sau doar i s-a părut,... sau nu mai ține minte visul...!!!...sau poate boală asta urâtă , lungă și grea a făcut-o să uite... În lumina caldă a dimineții
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
un bolovan greu și colțuros. - Da, mamă. - Să te duci, Ioana,... să te duci... - Unde mama? - Acolo, mamă... La București...la întâlnire.... - ..!?!.. Nu ești tu “față de la flori” ? Parcă așa îți spuneau colegii tăi. - De ude știi? - Știu... .............................................................................................. - - - Nu sunt tufănele în vaza? - Mai tarziu, mama, mai tarziu.. - Nu mai apuc să le văd...și nici nu le-am mai visat asta iarnă..... - Ce zici, mama? - Nimic.... nimic... ...................................................................................................... - E 19 septembrie, Ioana?.... - Inca nu , mamă . încă nu .................................................................................................... Singură, în grădina, Ioana
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
mai ieri, doamna lui, cu naturalețea fostei fiice de grof, nesimțindu-se căzută astfel din rang. El, profesorul de marcă, ieșea și intra, pe poarta de veche feronerie, fercheș, radios, jovial. Acum? Ea Alzheimer. Dispărută total, nici măcar ivindu-se între tufănelele ei dragi din curte. El autorul unui cutremurător jurnal nescris. Anonim. Moșu. A rămas de la ultima nuntă cîinească. S-a pripășit în frunzarele de lîngă bloc. De origine maidanez, încercat în asprimile vieții lui de vagabond, are totuși ceva de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iași), „Revista noastră”, iar după război la „Sburătorul”, semnând un timp cu numele real, apoi cu pseudonimele Ada Umbră și - mai rar - Ada din Coștilă. Intimistă, vag simbolistă în expresie, pe alocuri cu ecouri din D. Anghel („Se duc și tufănelele precum / S-au dus și cei din urmă trandafiri”), incluzând și consonanțe cu lirica Elenei Farago, punctată ici-colo de articulări reflexive, poezia scrisă de U. se păstrează în marginile unei palide cumințenii: „Coboară ușurel/ Din lună mii de stropi/ Și
UMBRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
ce?, unde?): Când am ajuns la Mănăstirea Agafton, toamna mirosea a nuci și frunze uscate. Totul părea acolo frumos și vechi: foșnetul stins al pădurii, satul de maici, cu căsuțe și pridvor țărănesc, liniștea de dinainte, vecerniei și stratul de tufănele din dreptul chiliilor, un mic rai floral, ca o pregustare a împăcării cu cele cerești. Săracă și retrasă tăcut la adăpostul unor tei bătrâni, mănăstirea nu are ziduri protectoare și nici porți falnice de stejar [...] Pășind prin livada mohorâtă a
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
al principalelor calități care l-au impus pe autor în conștiința literară a epocii. Poetul devine un „estet al melancoliei” (Eugen Simion), un cântăreț al peisajelor toamnei, al luminii care se stinge în amurg și al „somnului crizantemelor”: „O, dalii, tufănici și crizanteme, / Flori târzii, flori de toamnă - / De aramă, de purpură steme / Peste paloarea grădinilor brumate, / Un sentiment nelămurit mă tot îndeamnă / Să vă iubesc mai mult decât pe toate. // Corola rece o mângâi în palmă. După-amiaza aceasta cât e
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
iarbă / Ard frunze umede-n vie, / În zare cocorii se-neacă și dispar / În mările cerului fără hotar - / Și peste toate, ca o melodie, / Tulpinile se-nalță, se mlădie, / În nesfârșirea toamnei, diademe, / Culori arzând de iubire târzie - / O, dalii, tufănici și crizanteme.” Conștiința dureroasă a trecerii ireversibile a timpului, profunda tristețe ce însoțește schimbarea anotimpurilor structurează întreaga gamă de tonuri a poemelor, care cunosc o gradație ascendentă a sentimentului, de la emoția banală ce însoțește imaginea „copiilor care cresc” (Vântul) până la
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
afunde, că toate la un loc anunțau începutul Levantului, încât nu-i trebuia închipuirii decât un pas ca s-audă cântecul tamburinat al Chirei Chiralina. În afară, orașul venea din Orient, cu florărese oacheșe ducând coșuri din rafie pline cu tufănele, buchete de liliac, micșunele, violete, frezie, trandafiri, garoafe, lalele, explozie de culori însoțite de plecăciuni politicoase și cuvinte meșteșugite pentru perechile tinere și doamnele cu voaluri elegante la pălăriile cu boruri mari, amintind vremurile dinaintea războiului abia încheiat, cu orchestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
chior, femeia se agață de brațul lui, șantieristul dă să-l pocnească p-ăla, femeia se lipește de spatele lui, îi simte țâțele sfredelindu-l, „d-alea țapene“, tresaltă șantieristu’, „mamă, să fie ca acu’ cu mine col’șa la tufănele, ce jaf i-aș face, mujdeială și trei reprize de picamăr pă nerăsuflate“, tresaltă șantieristul, se scutură dedulcit la ispită, n-are ce face, țipă șefu’, și lovit de pedeapsa muncii se-adună pe buza schelei. Abia când se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]