1,983 matches
-
evocă, în clipa de față, partidul lui Maniu și Mihalache. în jurul copacilor mari nu crește nimic, spune poporul. Zicala inutilă, din nefericire, nu pentru că în jurul țărăniștilor nu s-ar întinde o sahară deprimantă, ci pentru că ei nu sunt copaci. Nici măcar tufișuri nu sunt. Maximum un fel de iarbă târâtoare, un peisaj buruienos ce caută cu încăpățânare Nordul sinecurelor politice. După ce-au încălecat voinicește toate ministerele-cheie, țărăniștii au intrat într-o dizgrațioasă hibernare, trezindu-se doar când copiii lor de suflet
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
-ne însă după puteri întîlnirea cu el." Această dirijare se face aproape imperceptibil, urme de biografism se împletesc cu eliotiene trimiteri livrești: "în/ dimineața de 25 mai 1999 vedem cum o vulpe traversează/ pajiștea/ din fața casei și dispare calmă-n tufișuri prefăcîndu-se-n/ trenul urban ce-aleargă spre casă. Și iepuri. Și mii de studenți/ peste podul fără apă sub el și bibliotecile prinse-n rețeaua/ uitărilor/ repetitive: totul acasă se-toarce: dar povestind?/ (între timp /întîmplarea începe să se numească internet
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
cu românul" disprețul față de verdeață. La noi, "natură" e amestecul dubios de praf, uleiuri grele, pungi de plastic, capace de Coca-Cola și resturi alimentare. Aici, orice școlar știe versurile "Codrule, codruțule,/ Ce mai faci drăguțule", dar de codru nici urmă. Tufișurile și firele de iarbă au fost și ele înghițite de vârcolaci. Intri în România ca într-o Sahară iluminată de stele ostile, chioare și neputincioase. Pe când ungurul a știut să facă din pusta lui stereotipă un spațiu plin de pitoresc
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
de viruși rari ce ne vor aduce din nou pe prima pagină a ziarelor europene. Dacă într-o parcare ungurească descoperi cu greu locul toaletei, cum treci de Nădlac sau de Turnu duhorile ascuțite, de urină azotificată, îți indică imediat tufișurile spre care "naturiștii" români aleargă în pas vioi la coborârea din autobuze sau din automobile. Nu are rost să vorbesc de calitatea șoselelor, de lipsa celor mai elementare semne de circulație sau de dispariția nonșalantă a diferenței între drum și
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
cu caracter colectiv, anonim, derutant, descurajând compasiunea individuală. Conducându-mă până la piciorul scării care se clătina, din Buna Vestire, fiul meu îmi mărturisește intenția de a-i vinde bătrânului Ilie vrăbiuțele pe care este sigur că le va vâna în tufișurile de la Tescani, cu carabina de la Saint-Etienne. Care Ilie le va servi numitele vrăbiuțe la masă, cu orez - pilaf turcesc, adaugă el. O specialitate a bătrânului bucătar de la Curte. 1) Cumnata mea, Irina, a murit la puțin timp după ce l-a
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
senzuală, tangibilă. Gestul rămas la jumătate, secunda de neîmplinire, un vag regret, o lipsă de îndrăzneală feminină și nu filosofic blagiană alcătuiesc muzica de fond specifică: "Amețit de Leopardi le-am căutat/ pe însoritele/ pante pieptiș am luat-o spre tufișurile/ aspre din jurul amfiteatrelor,/ șopîrle și maci, rozmarin și salvie/ rămăseseră în urmă./ Petale aveau de un galben profund/ și umed,/ îmi aminteau prin silabele lor iubite/ ale cruciaților,/ imaginate doar și declanșînd fervori nebunești,/ turniruri și giostre, serbări florentine și
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
într-o goliciune care nu mai e aceea a copilăriei și unul dintre băieți își pierde brusc interesul pentru joc în timp ce altul își amintește prima lui experiență puberală, într-un pasaj cenzurat în prima ediție: "Nu colegii apărură însă de după tufișuri, ci profesoara de matematică. Ea se uită în jur, la nici zece metri de el și începu să se dezbrace. Nu-l observase. își scoase întîi bluza, o bluză verde, trăgînduși-o peste cap și dezvelindu-și sînii. Semănau cu două
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
al resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni îmi caută inima./ Este o lumină ce se stinge în gura mea.// Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,/ Înmărmurit de murdăria și praful stelelor./ În tufișul alunului/ Din nou răsunau îngeri de cristal." (De Profundis) Dacă ar fi să stabilim niște coordonate de afinități (proces destul de dificil, aproape ratat în cazul lui Trakl) am aduce în vizor întreaga serie a poeților Desperado din Anglia secolului XX
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
și mai târziu, în 1885, sub o formă oarecum înrudită, în Comediile d-lui Caragiale: "Căci literatura adevărată, cu feluritele ei produceri, se poate asemăna unei păduri naturale cu feluritele ei plante. Sunt și copaci mari în pădure, este și tufiș, sunt și flori, sunt și simple fire de iarbă. Toate împreună alcătuiesc pădurea, fiecare în felul său trăiește și înveselește ochiul privitorului; numai să fie plantă adevărată, cu rădăcina ei în pământ sănătos, iar nu imitație de tinichea vopsită, cum
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
și înveselește ochiul privitorului; numai să fie plantă adevărată, cu rădăcina ei în pământ sănătos, iar nu imitație de tinichea vopsită, cum se pune pe unele case din oraș. Comediile d-lui Caragiale, după părerea noastră, sunt plante adevărate, fie tufiș, fie fire de iarbă, și dacă au viața lor organică, vor avea și puterea de a trăi." A vedea în natura supusă rațiunii un lucru negativ înseamnă, desigur, numai un aspect al chestiunii. Nemulțumirea față de constrângerile mai sus pomenite e
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
purității, pentru a se putea purifica prin apariția ei. Așteptarea, mărturisită de Ragaiac prietenului său Iliad, care se contaminează de aceeași iluzie, are o frenezie erotică absentă la Don Quijote, dar definitorie pentru escapadele Doamnei Bovary: "Las-o să înainteze prin tufișurile de chiciură ca o prințesă a iernei... Să sosească cu spaima nopții în spate. Și să găsească lumina scăpării în bordeiul acesta de scânduri... S-o întâmpin sprinten ca un husar, Iliad, s-o ajut să-mi scoată din buleandra
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
cu un ochi în mii de fațete, ce vede enorm, însă dislocat, înzestrat cu simțuri exacerbate, prozatorul pare născut și format într-un ambient de luxurianță ce ar părea străin meleagurilor noastre aceluia care nu s-a încurcat în inextricabile tufișuri de tineri curpeni, tei, în smeurișuri, vițe de vie cu apucători cârcei, acolo unde naturii i se mai îngăduie să fie ea însăși, fie și în hățișuri uitate de Dumnezeu. Șipotele - locul acțiunii - reprezintă un astfel de loc, un crater
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
ani, din Ghiroda, pădurar la Pișchia. Declarațiile lui Hărdălău susțin ideea unui accident produs din neglijență. El apelase la Dănuleț, care este cioban, să-l ajute să verifice o plantație. Pădurarul a tras un foc de armă în direcția unui tufiș unde i s-a părut că mișcă o vulpe, dar alicele l-au lovit pe Dănuleț l Un timișorean a anunțat Secția 1 de Poliție, în data de 4 ianuarie, că l-a găsit pe tatăl său, Ioan B. , de
Agenda2003-2-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280571_a_281900]
-
un câmp din județul Sălaj, legat la mâini și picioare și cu căluș în gură. El spune că a fost răpit de doi bărbați mascați din scara blocului, când pleca la școală. Adolescentul a fost găsit de niște trecători, în tufișuri, ușor rănit la picioare. El avea mâinile și picioarele legate și purta căluș în gură. În prezent, adolescentul se află în stare de șoc, însă este capabil să vorbească cu polițiștii. Totuși, se pare că adolescentul și-ar fi înscenat
Adolescent de 14 ani, răpit şi abandonat pe câmp () [Corola-journal/Journalistic/26189_a_27514]
-
ridică-mă din patul durerii, întru slava Numelui Tău. Că Tu ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre...” Frumoasă rugăciune! Ca un poem încă de la Facere. „Stinge focul ce m-a cuprins!” Focul? „Vântul se scurgea perfid printre crengile arborilor, tufișurilor și arbuștilor, scoțând un fel se șuierat sinistru, monoton, ca un cântec de jale. Era aproape la fel cu acela din cimitire, toamna târziu, iarna sau primăvara devreme, când mai ales brazii bătuți de vânt parcă sunt bântuiți nu doar
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
programe educaționale creative în care ne jucăm și recreăm misterul Paștelui. Pentru aceste programe-eveniment am ales o grădină fermecată aflată în cadrul Zeppelin Schule care ne amintește de curtea bunicilor- un loc în care poveștile, jocurile și aventurile se găsesc printre tufișuri ascunse, flori și copaci. Pentru început vom afla despre Paște ca sărbătoare europeană: sunt multe țări în Europa care sărbătoresc Paștele diferit. Vom porni în călătoria noastră imaginară din Germania, onorând specificul german al gazdelor noastre, și vom afla legenda
Aventura Paştelui pentru cei mici! [Corola-blog/BlogPost/98946_a_100238]
-
ridică privirea spre vârful unui brad , dar nu-i vedea vârful atât era de mare. - Tati, ia-mă iar în brațe să ajung acolo sus la conul de brad, să-l ating cu mâna. Dar ,un zgomot se auzi din tufișul întunecat. Încet, târându-se scoțând năsucul, un arici ieși pe cărare. - Bună, fetițo, îi zise ariciul mititel. Ne bucurăm că ai venit la noi , vino să-mi vezi copilașii, să te joci cu ei ! - Nu pot ariciule, nu mă lasă
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
toate clipele frumoase pe care ni le oferă viața asta pământeană ,spune, încercat din nou de un sentiment de cumplită neliniște. De fiecare dată când a simțit așa ceva,nimic bun nu s-a întâmplat. Ca un resort ,Irina țâșnește din tufișuri direct în spatele Larei și o îm- pinge fără să stea prea mult pe gânduri,în abis. O fracțiune de secunde și totul se sfârșește . - Laraa ! țipă îngrozit ,fără să înțeleagă de unde a apărut demonul acesta, îmbrăcat în straiele lui Dumnezeu
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
răvășea cu furie cum făcea cu arborii și roțile morii care începuseră să se învârtă mai repede, întețindu-se gâfâitul răgușit al angrenajului care le ghida. Figaro alerga ca un zănatic incitat de mici vietăți sau el știa de ce, prin tufișurile de pe mal. Eu priveam fascinată zborul cohortelor de frunze galbene aurii sau roșietice ale copacilor bătrâni, unii scorburoși precum gura știrbă a unei bătrâne ,,Befana”(vrăjitoare legată de ritualul Bobotezei în Italia) duse de curenții râului în cârdășie cu Bora
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PEISAJ Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Tufișuri verzui... Umbrele negre-ale stâncilor cad pe pământ... Câmpuri cu miriști rostogolite Reflexe de apă... Munții se-nvăluie-n aburi de-argint strecurat. Nori nemișcați - blocuri metalice - apasă pe visuri... Sus, foarte sus, pe stânca cea mai înaltă stă atârnat un copac... Figură
PEISAJ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383789_a_385118]
-
trădată de Olga, era geloasă pe ea. Toți credeau că s-a reînodat firul iubirii dintre Olga și Eugen. Când a ajuns lângă ei, Sonia a răbufnit: -Bine fată, aici era un moment festiv și tu erai cu Eugen în tufiș? Nu ai vrut, să ne fi martoră? -Ba dacă vrei să știi, v-am fost chiar nașă, spuse Olga râzând și făcându-i cu ochiul lui Codruț. -Are dreptate, așa este, ea este aceea, care mi-a deschis ochii. Să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
zici! Hai noroc și ne vedem pe seară! - Fir întins să ai la tine și să ne vedem cu bine! Pescarul se îndepărtă râzând înfundat. Poetul privi visător în urma lui, până ce vârfurile undițelor nu se mai văzură legănându-se deasupra tufișurilor crescute sălbatic pe marginea drumului de țară. - Cum aș vrea să știu pe unde, muza s-ar putea ascunde!? - Poetule, n-ai nevoie de ceva gologani? Am treabă la acoperiș și n-are cine mă ajuta! Poetul privi în lungul
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
speriată sunt. Dacă erau focuri de armă în timpul nopții, ei nu voiau să mă trezească pentru că știau că nu aș fi putut să adorm din nou. Mi-am impus să mă ridic, să nu mă las doborâta și să părăsesc tufișul ca să mă alătur celorlalți refugiați. Am reusit astfel să prind curaj(...)”. Anca Lăpușneanu publicat în revista VIP
SIRIA ! Crime de război în văzul lumii [Corola-blog/BlogPost/94062_a_95354]
-
Mihai Percă, Codruța Podina, Ioan Augustin Pop, Vasile Pop Negreșteanu, Cătălin Precup, Nectaria Radu, Vasile Rata, Nadia Rădulescu, Ioan Sbârciu, Justinian Scărlătescu, Iuliana Săsărman, Radu Șerban, Florin Ștefan, Aurel Tar, Irina Tănase, Cristian Târnovan, Vasile Tolan, Florin B. Tomescu, Daniel Tufiș, Cosmina Tulai, Rolland Twotimes, Matei Ulmeanu, Mihai Ungureanu, Ioana Văllimărescu, Monica Vasinca, Adrian Vertic, Beți Vervega, Andrei Voica, Mihai Zgondoiu), doi artiști din Germania (Bahaiden, Dorothea Fleiss), doi artiști din Maroc (Mountassir Chemao, Seffar Nissrine), doi din Olanda (Marije Claas
„Add to Address Book“ by Mirela Trăistaru – Museum of Young Art Vienna- MOYA [Corola-blog/BlogPost/94097_a_95389]
-
nu iau măsuri eficiente. Tehnica modernă este criminală, subjugă oamenii! De supărare, unul din noii mei prieteni, a trântit celularul inteligent de asfalt cu toată puterea, așa de tare, că a sărit în bucăți, pe care le-a aruncat în tufișul din apropiere. ,,Vreau să rămân un om liber!’’, a exclamat el fericit. Ne-am îmbrățisat de rămas bun și am plecat la culcare. Ei au rămas în mediul lor, cu lupii, cu frigul, cu zăpezile și cu... minele de nichel
Să ne cunoaştem patria… Canada (Călătorie la Thompson, Manitoba) [Corola-blog/BlogPost/93570_a_94862]