81 matches
-
aceeași privire, aceleași gesturi, dincolo de ceea ce suportă însăși femi nitatea, lucruri care îl tulburaseră, de bună seamă, și pe Vronski. Lui Lev Nicolaevici Tolstoi îi scăpă pipa și mâna îi alunecă olimpian pe lângă piciorul șezlongului. — Dumneata aici? se bâlbâi vizibil tulburat auto rul în timp ce-și culegea pipa umezită de iarba dimineții. — Chiar eu, chiar eu, zâmbi cu subînțeles Anna în timp ce-l privea pe autor cum își ridică pipa umezită de iarba dimineții. — Ce de timp a trecut... Cu ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe care-l aveau în față, Sangiban spuse sumbru: — Câțiva oameni de-ai mei au încercat să-i numere, să stabilească măcar aproximativ câți sunt, dar au trebuit să renunțe. Tu ce spui de asta, Prefectule? Sebastianus, peste măsură de tulburat de spectacolul ce i se oferea ochilor, ezită să răspundă; asta și pentru că nu voia să încurajeze starea de deprimare, ca să nu spunem defetism prost mascat pe care-l simțise în tonul și în cuvintele interlocutorului său: — Păi... n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frică să rămână singur? — I-a fost frică? Când? Pe cruce? — Nu. În grădina Ghetsimani. Atoatevăzătorul vedea cum unul din cei apropiați lui, cei pe care El îi iubise Îl vindea la farisei, unul din cei doisprezece. Era atât de tulburat, încât îi era teamă să rămână singur în rugăciune și le-a spus ucenicilor: „Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați”. Dacă Lui, măria ta, I-a fost greu să se împace cu vânzarea de către unul din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se afla. — Cine a făcut treaba asta? întrebă Resi. — Cine a făcut ce? — Asta, zise ea arătând spre cartonașul cu numele meu de pe cutie. Sub numele meu cineva desenase cu cerneală albastră o svastică. — E ceva nou, am remarcat eu tulburat. Poate ar fi mai bine să nu urcăm. Poate că cel care a făcut treaba asta este sus. — Nu înțeleg, spuse ea. — Resi, ți-ai găsit un moment foarte prost să vii la mine, am zis eu. Aveam o vizuină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
soluție până la ora cinci, Jack a închis telefonul. — Îmi pare rău pentru asta, Lisa. Nici o problemă, zâmbi ea dulceag, etalând noul ruj Source în toată splendoarea lui. Dar telefonul primit diminuase euforia lui Jack de mai devreme. Era din nou tulburat și serios și imposibil de convins să flirteze. Deși asta nu însemna că ea nu putea să o facă. — Pentru noi, zâmbi Lisa cu subînțeles, atingându-și paharul cu vin de al lui Jack. Să ne trăiască Colleen, adăugă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
amabil cu noi, neobligându-ne să așteptăm două ore în camera servitorilor... — Și desigur... și eu... și așa fac prinții! Și asta... dumneavoastră, deci, sunteți general! Și eu nu vă sunt lacheu! Și eu, eu... bâigui pe neașteptate, neobișnuit de tulburat, Antip Burdovski, cu buzele tremurânde, cu un tremur de om ofensat în voce, cu stropi care-i săreau din gură, de parcă ar fi plesnit sau ar fi explodat cu totul; însă, brusc, se grăbi atât de tare cu vorbele, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am cu dumneavoastră o explicație foarte sinceră, fără să mai pierd timpul, adică înainte de plecare. Acum o să stau și o să aștept, dacă-mi permiteți, până când vor pleca toți musafirii; pe deasupra, nici n-am unde mă mai duce; sunt atât de tulburat, încât nici somn nu-mi e. În sfârșit, deși e jenant și incorect să te ții atât de fățiș de capul unui om, vă spun de-a dreptul: am venit ca să vă caut prietenia, dragul meu prinț; sunteți un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe pustii, concede principele. Asta nu-i convine Liviei. Într-o zi..., începe ezitant, când îl durea grozav o măsea, omul acesta... Insistă: — Zău nu știu cine e, dar l-a învățat să prepare o poțiune magică. — Pentru dureri de dinți? întreabă tulburat Augustus, uitând să mai facă pe somnorosul. Nu-i vine să-și creadă urechilor. Pe Jupiter! I se cere să con damne un om pentru un leac contra durerilor de dinți! — Stai că nu e tot, sare Livia. Se apleacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
recurs legal. Pentru un eveniment atât de festiv ca un proces la tribunal, te-ai întrece probabil cu măsura și ai apărea cu o tiară pe cap și în haine de seară. Vreun judecător bătrân ar fi probabil atât de tulburat, încât ar născoci vreun motiv pentru care să ne găsească vinovați pe amândoi. — Bestie revoltătoare! — De ce nu te duci să iei parte la vreuna dintre distracțiile dubioase care te atrag? Ignatius râgâi. Uite, pe Chartres Street trece încet un marinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
INTERNĂ A LUI MARIN FUSESE DOMINATĂ CÂTEVA ORE DE CORPUL LUI TRASK. DAR ACUM, ÎN CIUDA STĂRII DE DEPRESIUNE ÎN CARE SE GĂSEA, PROBABIL CĂ ÎȘI SCHIMBASE DEJA " TONALITATEA" TRUPULUI. Medita mult timp asupra acestui lucru și se simți din nou tulburat. Nu din cauza problemei cu ochelarii, ci de altceva. Adormi. Se trezi. Și își dădu seama: "Dumnezeule mare, omul acela era... David Marin!" 6 SUNĂ TELEFONUL. UNA CÂTE UNA PRESUPUNERILE ÎNCEPURĂ SĂ ÎL PĂRĂSEASCĂ PE MARIN. CÂND DESCHISE OCHII, ACESTEA DISPĂRUSERĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
brigăzile de asalt să ia în stăpânire sectorul delimitat de hartă și să distrugă toate instalațiile și instrumentele găsite. Să le distrugă, să le facă bucăți, să le ardă, să nu mai lase nimic în stare de funcționare. Se simțea tulburat dând ordine atât de distructive, dar nu vedea altă variantă. Trăia un sentiment bizar că nimeni aflat acum în viață \ poate în afară de Wade Trask \ nu avea date suficiente. Iar Trask nu era disponibil. După ce dispozițiile sale fură comunicate, iar trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
sau senzația că îl domina o entitate străină. Mai degrabă era ca un om care știe că stă cu picioarele într-o băltoacă și totuși are impresia că mase oceanice de apă îi trec pe deasupra capului. Se simți din nou tulburat. Întrebă, găsindu-și cu greu cuvintele: ― Îți dă vreun ordin? ― Da, ceva despre oprirea unui atac. Cred că ne confundă. Răspunsul fu atât de neașteptat încât lui Marin îi fu greu să înțeleagă dintr-o dată toate implicațiile. Însemna că Creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
dezlănțuite, rămăseseră nemișcați și lăsaseră marea de oameni să dea năvală peste ei, iar când valul se retrăsese erau tot acolo unde fuseseră, ca resturile unor epave purtate de curent și azvârlite la mal. Că, desigur, Bill fusese atât de tulburat, Încât nu mai rostea decât câte-o vorbuliță, dar că avea să-i treacă destul de repede și că o să redevină același lăudăros arogant. Ar fi vrut să-i spună lui Mick: știi ceva, am trecut peste asta și, la urma
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui Boticelli și aproape Îmi dăduseră lacrimile. Eram cuprins acum de același sentiment ca atunci. Simțisem o empatie, o afinitate atât de copleșitoare Încât a trebuit să-mi opresc cu mâna tremuratul bărbiei. „Ceva s-a schimbat“, mi-am spus tulburat și mi-am Îndepărtat privirile de la fața lui Akemi, privind afară, pe geamul taxiului. În depărtare se zărea hotelul zgârie-nori, la unele ferestre era aprinsă lumina, altele erau cufundate În Întuneric, alcătuind un fel de mozaic ce părea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mie de ani-lumină și întrerupem procesul. Gosseyn dădu din cap. - Eu vreau să mă întorc pe Gorgzid și doresc să ne oprim la o zi de zbor de Gorgzid în propulsie normală. Nu era surprins să-l vadă pe celălalt tulburat la auzul destinației navei. - Gorgzid! exclamă căpitanul. Închise ochii pe jumătate și zâmbi sarcastic. - Acolo se vor ocupa de dumneata, zise. Bun, vreți să plecați imediat? Sunt șapte etape. Gosseyn nu răspunse imediat. Studia fluxul nervos al omului. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cred că-și va fi dus acțiunea la bun sfârșit. Când automobilul dispăru dincolo de Poarta Kazvin, am făcut câțiva pași În tovărășia lui Charles Russel. Apoi mi-am continuat drumul singur, pe jos, până la palatul lui Șirin. — Pari cu totul tulburat, Îmi spuse ea, ieșindu-mi În Întâmpinare. — Tocmai mi-am luat rămas-bun de la Shuster. — A! În sfârșit a plecat! Nu eram sigur că am Înțeles tonul exclamației ei. Mi-a explicat: — Mă Întreb astăzi dacă n-ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în căutarea copilului. Îl striga pe nume, răscolind desișurile și toate văioagele unde credea el că l-ar fi putut afla. Se întorcea la o bucată de noapte, cu mâinile goale, năuc și plin de furie. Văzându-l atât de tulburat, starostele îi interzisese să mai părăsească tabăra. Nu mai avea voie să plece singur mai departe de câteva zeci de metri de corturile în care dormeau. Unde, Dumnezeu, o fi Burcilă? se întrebă el mirat la un moment dat. Inițial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mie de ani-lumină și întrerupem procesul. Gosseyn dădu din cap. - Eu vreau să mă întorc pe Gorgzid și doresc să ne oprim la o zi de zbor de Gorgzid în propulsie normală. Nu era surprins să-l vadă pe celălalt tulburat la auzul destinației navei. - Gorgzid! exclamă căpitanul. Închise ochii pe jumătate și zâmbi sarcastic. - Acolo se vor ocupa de dumneata, zise. Bun, vreți să plecați imediat? Sunt șapte etape. Gosseyn nu răspunse imediat. Studia fluxul nervos al omului. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lucrători câți număra singulara așezare experimentală, apoi ieșiră din navă în frunte cu comandantul Felix S 23. La picioarele scării, asudat de nerăbdare, îl aștepta responsabilul satelitului, tov. Roșca 7. — Bine c-ați mai venit, măi tovarăși! le spuse vădit tulburat tov. Roșca 7, repezindu-se spre ei și urmat cu firească emoție de grosul celorlalți. Într-o clipă, oameni și roboți se îmbrățișară, simțind că dincolo de granițele aparente între om și mașină trăiesc împreună sentimentul înălțător al aparenței la aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
m-a scos din sac și mi-a dat drumul în mare. Am înotat până la țărm, și de la țărm am urcat muntele dinspre răsărit, trei zile. Auta îl privi cu ochi de frate mai mare, mândru de tânărul rob și tulburat. Apoi îi spuse să-l aștepte și se duse îndărăt în palat. Marele Preot ședea în jilț. Îl sfredeli de-acolo cu privirea și, când Auta deschise gura să vorbească, îl opri cu un gest: - Auta, știu că-ți va
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se strecoare cât mai silențios prin puzderia de palate. 84 DANIEL BĂNULESCU - Atunci e corect. Atunci nu mai ai cum s-o driblezi! Federația a omologat! Trebuie ca s-o găsești... - În seara aceea mi-am părăsit separeul într-atît de tulburat... - Nu mă opări! - ...Încât, pîn' la baraca dispeceratului de șantier mai mult am planat... Devenisem căpiat să mă întorc în țară. Să văd, devin aici, sau nu, stăpânul lumii? Sau dacă nu pe de-a întregul, măcar al apartamentului, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ochii lui încețoșați și demenți se aprind. Mă înșfacă de antebrațe. Mâinile încep să-i urce - îmi pipăie brațele, umerii, pieptul. - Ma foi, Michel, darr ai niște mușchi terribili. Cum ți i-ai forrmat? Trragi la coarrnele plugului? Îi răspund tulburat că, din nefericire, nu am unde să ies cu plugul în București, că pur și simplu mă duc la o sală de sport. Oh, oh! Te rrog, atinge-mă cu palmele astea bătătorrite și atât de puterrnice! Șarpele Ka mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zi s-o sculat, / Fața albă și-o spălat, / La icoane s-o-nchinat, / Apoi frumos s-o-mbrăcat /.../ Apoi flinta și-o-ncărcat, / Din bucium a buciumat, / Văile c-o răsunat, / Munții capu ș-o plecat / Și la dânsu s-o-nchinat; / Apele s-o tulburat, / Soarele s-o arătat..."119 Relația dintre om și codru (respectiv arbore) nu este constantă, liniară, uneori este antinomică, în funcție de trăirea sentimentului. În acest caz, dialogul dintre om și codru se bazează pe un paralelism negativ ("nimic nu ți-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe când la copilul logopat cuvântul și cuprinderea gândirii în tiparele verbale are o rezonanță afectivă negativă, el constituind invaliditatea psihică permanentă a copilului. Prin fenomenul de feed-back, prin comunicarea inexactă, tulburată, se amplifică dezorganizarea centrală, gândirea, memorarea, înțelegerea, fiind astfel tulburat nu numai procesul de emisie, ci și cel de recepție. Actul de transmitere al mesajului verbal presupune activitatea diferențiată și extrem de fină a aparatului verbo-motor și o integrare perfectă a mecanismului care stă la baza stereotipului respectiv. Producerea acestui act
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Victorian Narrative Painting, Lewis, în Narrative și Stansbury O’Donnell, în parte din comentariile despre structurile narative din Pictorial Narrative in Ancient Greek Art, se plasează, așa cum ar spune Foucault, într-un câmp de cercetare al echilibrelor stabile, dificil de tulburat, într-un câmp al proceselor ireversibile, al mișcărilor de acumulare și saturare lentă, într-o istorie globală, caracterizată de fenomene de atracție și potrivire. Prin Victorian Narrative Painting, Thomas stabilește, dincolo de comentariul textelor critice consacrate, o relație de continuitate accentuată
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]