172 matches
-
unui perete din casa noastră, tot până când spațiul de locuit al familiei noastre a fost restrâns. Mă uitam uneori la lucrăturile delicate, colorate în culoarea cojii arborilor și mi se părea că seamănă cu o poezie scrisă; suflam uneori în tulnic și mi se părea că sunetul era jalnic, suna a dor, a înstrăinare ... Îmi inspira un sentiment de tristețe, de regret, precum cântul specific poporului român, acea „Doină ce străpunge timp și univers/ doină ce e șoapta Tatălui Ceresc/ doină
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
Îmi inspira un sentiment de tristețe, de regret, precum cântul specific poporului român, acea „Doină ce străpunge timp și univers/ doină ce e șoapta Tatălui Ceresc/ doină ce poetul a numit-o vers/ doină ce mai ține neamul românesc ... Da, tulnicul suna a jale ... Nu știam, însă, la acea vreme, dar menționez acum, faptul că cea mai veche scriere din Europa (atestată arheologic în 1961) a fost în satul Tărtăria din comuna Săliștea, pe râul Someș, în acest județ binecuvântat. Profesorul
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
de la vatră De la letopiseț citire Dorința ta spre cer să tune! Românii vor reîntregire Uniți în crez și acțiune. Aprinde foc pe vârf de munte Nu contempla cum curge Istrul Clădește peste Țară punte Ca Tisa să unești cu Nistrul. Tulnicele în munți să sune, Adună-ți oștenii sub armă Ca steaua ta să nu apună Când vrea o putere infamă. DAC-AM CHEF Dac-am chef joc un tangou La bistrou, nu la birou, Căci ajunsă secretară Am mașina mea
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CAUT STĂPÂN... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 197 din 16 iulie 2011 Toate Articolele Autorului „Horia pe-un munte falnic stă călare...” EMINESCU „Slugă mereu, caut stăpân, Vând doniți, ciubară, tulnice, heeei!” O Viață și încă aș vrea să rămân Acolo în lacrima Moților mei. Din palmele lor am băut în pruncie Lumina amară până la fund, Mâna mea fulgeră acuma când scrie Poemul acesta în care m-ascund... Cât aur și-
CAUT STĂPÂN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366721_a_368050]
-
nu are vastitate când vezi că-ntotdeauna faci numai ce se poate înfăptui în clipa de acum. Pe viața ta întreagă azi poți să te răzbuni dând sens neîmplinitelor esențe. Arunci fără să-ți pese ale ratării zdrențe și-n tulnicele altor vise suni. Cât a rămas? Nu-ți pasă. Și-o zi e de ajuns ca în destin să îți cioplești menirea când simți cu ce tandrețe te-alintă nemurirea ce-n suflet cu iubire ți-a pătruns. Anatol Covali
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365640_a_366969]
-
Sadoveanu) Din aburul pământului străbun, răsfirat ca din pâinea fierbinte în prag de sărbătoare, sub adierea diminețelor însorite peste care picură mireasma sfântă a acestui Neam Dacoromân, multimilenar și arhibinecuvântat, Dumnezeu luă rotunjimea horei, legănarea apei, tremurul căprioarei, îmbrățișarea dorului, tulnicul doinei Oltului, surâsul soarelui, cutezanța ierbii, broderia florilor, murmurul baladei Jiului, bocetul codrului, firul legendei Dunării, zborul pescărușilor, semeția haiducului, zurgălăii Colindului, neastâmpărul codobaturei, zbuciumul Nistrului, vârtejul vântului, splendoarea dansului, nestatornicia cucului, sfiala fecioarei, nectarul mierii, sprâncenele spicului bălai, minunăția
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
vioi și vesel, plin de spirit, dar cu caracterul și temperamentul singular al moților, gânditor și scurt la vorbă, cu inima nobilă și sinceră. A îndrăgit de mic muzica și cântatul și știa să cânte frumos din gură, din frunză, tulnic, fluier, violină și flaut. Școala Avram Iancu o va începe în sat. Dascăl i-a fost Mihai Gomboș, iar școala era la marginea crângului "Târsa". După ce a învățat o vreme în Vidra de Sus, Avrămuț a fost trimis de părinți
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
din 15 specialiști proveniți din mai multe județe din țară. În timpul festivalului se desfășoară parada ouălor încondeiate, care sunt macheta festivalului, în căruțe trase de cai. La acest festival au mai avut loc și Concursul Glasul Trâmbiței, Cornului, Buciumului și Tulnicului la care au participat concurenți din toată țara, cât și Parada Costumului Popular Autentic. Tot în muzeu se păstează și macheta Festivalului Păstrăvului, un păstrăv uriaș din nuiele, așezat pe o plută, care în perioada festivalului a fost expus pe
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > SUB STREAȘINA CASEI LUI IANCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 274 din 01 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZIE DE AL.FLORIN ȚENE Sub streașina casei lui Avram Iancu În Munții Apuseni sună tulnicul a chemare, Eu urc cu desaga de amintiri pe cărări Spre comuna lui, sus, unde botezat de soare Iancu statuie s-a -nveșnicit în zări. Merg și-n poartă de zenit Iancu mă așteaptă, O dorință de libertate supremă mă
SUB STREAŞINA CASEI LUI IANCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355607_a_356936]
-
are frunze pentru-o zi. Sub streașina casei lui o lacrimă aprind Și cerul aruncă peste ea frumoase curcubee, Iar țara îi cioplește numele-n granit și grind Ca Iancu să ne fie speranță și idée. În Munții Apuseni sună tulnicul a chemare, Eu urc cu desaga plină de istorie pe potecă Spre casa unde Iancu mă-așteaptă în zare Să-i spun că despre el s-a scris o întreagă bibliotecă ... O să-i mai spun sub streașina de lumină ce
SUB STREAŞINA CASEI LUI IANCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355607_a_356936]
-
Cu fruntea împodobită de gânduri Pe cărări de-argint și flori De tei presărate rânduri, rânduri. Îi aud glasul venind dinspre trecut Dulce ca mierea cuvintelor străbune Când este veacul șoaptă de-nceput Și luna vibrează iubirea pe strune. Doinesc tulnice pe poteci de munte În balade prelungind chemarea Așternută peste veacuri punte Pe care să vină odată cu zarea. Din poeme se desprinde, spre el venim, Ca aerul și seva ce-n arbori suie, În fiecare dintre noi îl regăsim Cioplit
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
plecăm la Munte! M-a trezit deodată din vis adevărul, Ploua cu găleata, ploua cu ciubărul, Parc'anume toate mi se pun în cale, Arieșul curge tulburat la vale, Peste locuri unde sunt păduri tăiate Se aud izvoare plângând supărate, Tulnicele sună și prin sate mute Crește iarba înaltă pe cărări pierdute... Răzimați în bâte stau mâhniți oierii, Au intrat din viață sub pământ minerii, Iancu de la Vidra, vrea iar să se nască Pentru Țara asta, pururi românească, Horia și-ascute
M-AM VISAT CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370815_a_372144]
-
sa lirică: Suntem pământul roditor al unui dacic neam,/ Profeții marilor căderi de azi,/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ Și ne-ngropam martirii camarazi.// Noi suntem oseminte risipite mii/ Și glas de clopot ce-am vestit furtuni./ Când tulnicele sunau jalnic pe câmpii/ Noi deșteptam chemarea din străbuni.// Noi celor drepți le-am înălțat un steag al lor/ Necoborât de-atunci spre învieri./ Cu el am străbătut prin mlaștini sau ogor/ Și l-am sfințit cu jertfele de ieri
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
le mai rămâne; Când sub acele nesfârșite zări Tot auzeam de cote și de dări, De-un Horia înveșnicit pe roată Așteptându-l să mai vin'odată, De un Iancu fulgerând pe cal S-alunge tot amarul din Ardeal, Un tulnic încă murmură pe creste Dumnezeiască, tragică poveste... Mi-e dragă toamna, tare-i cumsecade! Frunza ei ce murmură și cade O să vină din adâncuri iară În fiecare an, la primăvară Și ierburile, tot mai fără coasă, De unde pleacă vin mereu
MI-E DRAGĂ TOAMNA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368133_a_369462]
-
sunetului necontenit plămădit în melodii de mii de ani în urmă, până azi. E de necontrazis crezământ faptul că Angea Moldovan l-a auzit de la frunza și fluierul ciobanului, de la toacă și clopot din turle de vechi așezăminte monahale, de la tulnice care-au dus în veacuri, din deal în deal, vestea, dragostea și alarma și de la gură de glăsuitor popular al cântecului, în care cultura, arta și tradiția sătească au fost sfinte ca dumicatul prescurei, de la vântul din pustiu și de sub
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]
-
Țepeș sau, ori la vremea Brâncovenilor. Sămânța de lumină se perpetuează, se subliniază nedilematic în text. Metafore -legământ cu firea și natura se pot descoperi mereu pe traseul istoriei. Reiterate în carte. De la Călugăreni, Mărășești, la Hanul lui Manuc, la tulnicele transilvane, la magica natură de la Mărțișor, la teiul lui Eminescu, până la măiastra înțelegere a lumii de către Brâncuși sau spre omul care a stăruit exemplar să creeze fapte pentru memoria istoriei noastre, enciclopedistul, Artur Silvestri. Referirile toate nu sunt fragmente scolastice
O CARTE CA UN ÎNSEMN de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352568_a_353897]
-
fără susținere, ci un țel lipsit de izbândă. În orice prilej, prin mijloacele de presă scrisă și televiziune, în cadrul diverselor activități, cu ocazia fiecărui eveniment din orizontul tematic al justiției, vocea Asociației Magistraților din România, prin reprezentanții săi, este răsunetul tulnicelor care comunica odinioară peste crestele dealurilor și munților vestind că se apropia o primejdie. Acest aspect denotă o credință neclintită, ca stânca, în sfințenia independenței justiției, și transmite un mesaj eroic, cu atât mai mult cu cât și-l asumă
„ROLUL JUSTIŢIEI ÎN SISTEMUL PUTERILOR ÎN STAT” (PRIMA PARTE) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352610_a_353939]
-
chip fericit și se rotunjesc în același întreg. Un poet reprezintă ochii și urechile obștii, conștiința ei. El e un tribun și un apostol venit să aducă vestea cea bună. El strigă, uneori în deșert, până vocea i se face tulnic. Scriind, devenim, așa cum spune autorul, copiii lui Dumnezeu, “crescuți în puf de versuri”. (Și îngerii au îngeri păzitori). Iată ce menire sublimă are Poezia: de a ne purta pe aripi, de a ne face leagăn și culcuș în “puf de
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
patriotic, NOI: Suntem pământul roditor al unui dacic neam/ Profeții marilor căderi de azi/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ și ne-ngropam martirii camarazi. Noi suntem oseminte risipite mii/ Și glas de clopot ce-am vestit furtuni/ Când tulnicele sunau jale pe câmpii/ Noi deșteptam chemarea din străbuni. Noi celor drepți le-am înălțat un steag al lor/ Necoborât de-atunci spre învieri/ Cu el am străbătut prin mlaștini sau ogor/ Și l-am sfințit cu jertfele de ieri
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
chip fericit și se rotunjesc în același întreg. Un poet reprezintă ochii și urechile obștii, conștiința ei. El e un tribun și un apostol venit să aducă vestea cea bună. El strigă, uneori în deșert, până vocea i se face tulnic. Scriind, devenim, așa cum spune autorul, copiii lui Dumnezeu, “crescuți în puf de versuri”. (Și îngerii au îngeri păzitori). Iată ce menire sublimă are Poezia: de a ne purta pe aripi, de a ne face leagăn și culcuș în “puf de
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
este artist liber-profesionist, specializat în sculptură, muzică, confecționare de instrumente muzicale. A învățat să cânte la fluier încă de la vârsta de 8 ani de la tatăl său, după moartea acestuia a învățat să cânte la mai multe instrumente construite de el: tulnic, caval, fluier, tilincă și chiar la frunză. Ne prezintă istoria tulnicului, instrument foarte vechi, din timpul dacilor cărora le oferea posibilitatea de a comunica între ei, prin niște coduri muzicale, pentru a lansa o invitație sau a anunța o sărbătoare
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
A învățat să cânte la fluier încă de la vârsta de 8 ani de la tatăl său, după moartea acestuia a învățat să cânte la mai multe instrumente construite de el: tulnic, caval, fluier, tilincă și chiar la frunză. Ne prezintă istoria tulnicului, instrument foarte vechi, din timpul dacilor cărora le oferea posibilitatea de a comunica între ei, prin niște coduri muzicale, pentru a lansa o invitație sau a anunța o sărbătoare sau un pericol. Îi place foarte mult să cânte pe munte
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
prin niște coduri muzicale, pentru a lansa o invitație sau a anunța o sărbătoare sau un pericol. Îi place foarte mult să cânte pe munte, nederanjat de nimeni, pentru propriul suflet, pentru strămoși și pentru natură. Când cântă la caval, tulnic, frunză, animalele pădurii, mai ales câinii și lupii îi răspund prin urletele lor. De câteva ori pe an este chemat de ciobani să cânte pe munte. Maria Neag, solist vocal, este din satul Urisiu de Jos, pe Valea Beicii, paralelă
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
casnic, păstrate cu sfințenie, cu ii, covoare și ștergare pe care cu migală și dragoste de frumos au fost revărsate toate florile câmpului, într-un spațiu în care a răsunat glasul cântecului izvorât din adâncul sufletului, al fluierului și al tulnicului, protejat de măreția codrului și a muntelui. Am dori ca aici pe Valea Gurghiului timpul să curgă veșnic în aceeași atmosferă de tihnă, armonie și voie bună și ușa casei strămoșești să rămână mereu deschisă spre foșnetul codrului, spre susurul
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
Tamaș Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Cântec de-acasă Din bătătura palmei și sudoare Se naște-n Apuseni dulceața pâinii, Căci din străbuni au cunoscut românii Negoțul cel cu donițe și ciubare. Un tulnic sună de la `deal la altul În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul, Se-aude prin frunzișuri scrâșnetul de osii, Coboară spre câmpie cu care pline moții. Lătrat de câini. Lămpaș. Îmbrățișare. Dă gura moaței sărutul de plecare Care iubirea
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]