248 matches
-
a dat acest citat ritual, mi-l închipui pe dl. Ifrim rotindu-și triumfător privirea pe deasupra mulțimilor și perorând în crescendo: „Vrem să le aducem aminte tuturor că el este poetul care se identifică cu identitatea literaturii românești (sic!)” Aplauzele tunătoare n-au cum să acopere splendoarea acestei construcții lingvistice curat eminesciene: „se identifică cu identitatea”. Dar nu-i nimic, boborul dorește să afle ce-a mai făcut poetul: „El a modernizat-o și nu a putut fi egalat, de aceea
Eminescu la Buzău! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4946_a_6271]
-
e o simplă șarlatanie, un spectacol prost regizat. În momentul în care Oedip întreabă dacă e adevărat că nu ar fi copilul lui Polybos și al Meropei, suveranii Corintului care l-au crescut de mic, totul se schimbă: cu vocea tunătoare a unui bărbat, Pythia, care continuă să-și miște buzele, ca și cum ea ar vorbi, îi anunță soarta cumplită de a deveni ucigașul tatălui său și soțul mamei sale. În acest context, cuvintele inițiale ale corului privitoare la uniunea primordială dintre
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
Era un sfânt nebun, canonizat doar de noi, poeții. Și firește, era naturalist. Și vegetarian. Laudă legăturile tainice, doar de el cunoscute, dintre sănătatea trupeasca și darurile înnăscute ale pământului. Predică în timp ce mergea și ni se adresa cu vocea lui tunătoare, de parcă i-am fi fost discipoli. Înainta cu figură lui neobișnuită, de sfânt Cristofor născut în mahalale puștii și întunecoase. În sfârșit am ajuns la el acasă: o colibă cu două camere. Patul sfanțului nostru Cristofor se află într-una
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
cu această zi, nu mai înțeleg decât franceza!" Vorbe care făcuseră o mare impresie asupra lumii franceze și care fuseseră începutul unei sincere iubiri față de viitoarea regină a lor. A doua zi, la 8 mai, la catedrala din Strasbourg, muzica tunătoare a orgilor se amestecase cu aclamațiile mulțimii, cu lumina altarelor, cu mirosul de tămâie, cu purpura și splendoarea uniformelor. Louis de Rohan, episcopul Strasbourgului, în veștmântul său violet o binecuvântase pe prințesa care avea să-i devină adversar într-o
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
București. „Dirijorul Cristian Mandeal își încearcă pentru prima oară puterile cu o partitură wagneriană. Reușita este spectaculoasă. Sub bagheta sa, muzica lui Wagner capătă consistență și farmec prin profunzimile, trăirile intense, risipa generoasă de afecte, paleta nesfîrșită de culori, exploziile tunătoare sau șoaptele abia auzite pe care le percep și pot să le transmită, în egală măsură, interpreților și publicului doar adevărații artiști. Bagheta sa e sigură, respectul față de artiști deplin." Dacă face abstracție de „paleta nesfîrșită de culori" și „risipa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
în viitor, dar ignoră disprețuitor lecțiile istoriei. Lumea noastră e dominată de „entuziasme maniheiste”, de graba de a rupe orice legătură cu trecutul. Omul nou al proiectelor utopic-politice ale secolului al XX- lea a triumfat și glasul lui se aude tunător: „trecutul nu are să ne învețe nimic interesant.” Plasat cu fața spre viitor, omul mileniului trei nu simte că pumnalul veninos al ignoranței i s-a împlântat mortal în spate. Constatările lui Tony Judt definesc cu limpezime această formulă a superficialității
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
născut? Am avut un fiu, de ce mi l-ai luat?” Strigam, strigam, dar de unde să audă! Numai o dată, pe profetul Ilie, am văzut, la miezul nopții că se deschide cerul: „Strigă, ca să-ți treacă de urât!” am auzit un glas tunător, și s-a închis iarăși cerul; iar de-atunci n-am mai strigat. Fiul Mariei se ridică, se plecă să-și ia rămas bun de la bătrână; dar ea își trase înapoi mâna; începu iarăși să șuiere ca șarpele: - Pustiu, așadar
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
nimic nu luce 'n zare (...) Peneș cugetă și zice: " Ce minune de odor Să duc țării când de-aice M'oiu întoarce 'nvingător?" Peneș om de omenie Sare'n Plevna dintr'un zbor Și apucă 'n bărbăție Tunul cel mai tunător. Putem alege și exemple din alți poeți. Iată o strofă din Păcatul de Al. Vlahuță ("Convorbiri literare", 1 apr. 1881, p. 40): Și vreți ca astăzi omul să nu păcătuiască, Când grijile'l apasă, nevoile'l muncesc, Când el se
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
noștri. Veți vedea, mai întâi, grupurile de statui din curțile interioare - fie ploaie, fie soare, ele sunt la datorie: cu jocul de table pe masă și cu sticla de alcool la piciorul scaunului. Bărbați zdraveni, în general, posesori de voci tunătoare și, după cum dovedește capacitatea de a broda pe orice temă, nu tocmai idioți. Pe înserat, pe măsură ce se întorc de la lucru, pâlcuri de indivizi șovăitori, înarmați cu plase, iau drumul alimentarelor ori al "buticurilor" din scările de bloc, de unde se întorc
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
negură Miron Mitrea și Ioan Rus ținându-se pe după umeri; în surdină și tot mai puternic, se aude vocea lui Mircea Geoană: -M-am săturat de aceste crize! M-am săturat de aceste crize! M-am să-tu-rat... Este ,acoperit" de vocea tunătoare, a președintelui Traian Băsescu, ca amplificată de o portavoce: -Avem cea mai performantă echipă guvernamentală de după '89... Apoi, Aghiuță: Hi-hi-hi! Și Belzebut: Hou-hou-hou! Dar, brusc, totul dispare și se aude vocea clară a lui Miron Mitrea: -Cer autosuspendarea lui Adrian
Atenție, cad pesediști!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10955_a_12280]
-
sunt afaceri! --Ai rămas în urmă cu tehnica! râse și Vasilică. --Bă, tată, sări și Floricel, dacă nu te pricepi, stai în banca ta! Și flăcăii continuară să râdă, fapt ce îl înfurie pe moș Ion, care urlă cu voce tunătoare: --Bââăăă! Orătănii nenorocite! Cum de vă mai rabdă pământul? Ați uitat să fiți oameni, mă? Urletul și fulgerele din ochii lui moș Ion spulberară zâmbetele de pe fețele celor trei, care amuțiră și înțepeniră, ca niște statui. Erau total anesteziați și
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
Dan Fruntelată), oltenii sunt, dintre români, cei mai solari și temperamentali, cu zvâc de argint viu și viteză de reacție amețitoare, de titirez tinzând să prindă a treia viteză cosmică. Și, dacă s-ar putea, să-l ia măcar pe tunătorul și fulgerătorul Sf. Ilie, de un picior, dacă pe Dumnezeu este mai greu să-l atingă. Înșurubându-și adânc rădăcinile în solul fertil al Olteniei - ,,epicentrul spiritului românesc”, după cum o definea acad. Dan Simonescu; ,,măduva romanității noastre”, cum o numea
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
a fost și rămâne un geniu autentic, căci a avut o minte sclipitoare și o rațiune efervescentă, fascinantă, captivantă și debordantă. Altfel spus, Părintele Arsenie Boca se comporta, uneori, pe drept cuvânt, ca un torent, ca o avalanșă, avea vocea tunătoare, privirea fulgerătoare și atitidinea mobilizatoare. După ce îți vorbea el tu nu mai aveai cale de întors, deoarece el era un om al întregului nu al jumătăților de măsură. La el ce area da rămânea da, ce area nu rămânea nu
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
venit Adbeel : "a lui DUMNEZEU mâhnire" Și Mibsam, al lV-lea : "o plăcuță mirosire !" Veni pe lume "auzire" al Vl-lea născut Mișma Apoi acela în "tăcere" : al Vll-lea urmaș, Duma. Apoi "masă", o "povară, sarcina, sau greutate" Hadad ce este "tunător", cu-"nverșunare" în dreptate ! Tema sau cel "ars de Soare", ce-nseamnă și "miazăzi" Ietur, al Xl-lea urmaș, care înseamn' a-"ncercui !" Nafiș, ce este "numeros", inseamna și "răcorit" Apoi Chedma, "răsăritean", sau acel mai "răsărit !" N.B.: Oricine dorește, poate
DE LA ISAAC LA MOISE. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383164_a_384493]
-
său necuviincios, Încercând să surpindă vreun amănunt prin bariera de trupuri. Se uita la figura aflată În centrul unei asemenea atenții, o femeie cu tenul Închis și cu membrele impunătoare. — Se auzi un strigăt de durere, urmat de o explozie tunătoare de râsete. De cealaltă parte a sălii, un bărbat vânjos, fără un braț, cu singura sa mână Îl Înșfăcase de vintre pe un mușteriu aflat Într-o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
niște ochi negri, alunecoși. Pe cap purta o pălărie verde țuguiată, cu o pană de păun înfiptă în funda de la panglică. Peste cămașa albă cu mâneci largi, avea un pieptar cenușiu brodat pe margini. Liniște! țipă Maricel, cu o voce tunătoare pe care n-ai fi bănuit că o are. Tăceți din gură, că deranjați ceilalți clienți! adăugă el, cu glas mai molcom de astă dată. Deși stătea cu spatele la el, Cristian Toma ar fi putut să jure că Maricel făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Scandalagii afurisiți, mormăi poetul printre dinți. Așteptă ca o nouă salvă să cadă În jurul lor, apoi se ridică hotărât și Înaintă spre centrul pieței, nădăjduind că Îi vedeau toți Însemnele prioratului. - Opriți-vă, În numele legii Comunei! strigă el cu voce tunătoare, Înșfăcându-l de umăr pe unul din combatanții care i se rostogolise printre picioare și Îndepărtându-l din cale cu un șut În dos. Simți o mână ținându-l de cot. Se smuci din strânsoare, răsucindu-se ca o furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape Și munți pentru-a vă pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați cum crește ascuns sub orizon Tumultul surd de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ziditoare și mult folositoare!... În acest fel stând lucrurile, apreciat fiind în mod deosebit de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Părintele Gavriil Stoica a fost toată viața drept ca bradul (și la propriu și la figurat), cu o voce baritonală, tunătoare, intrasingent dar totuși cald și cât se poate de uman în toate deciziile pe care le lua, mai cu seamă în problemele bisericești, spirituale și duhovnicești. Era cu o vitalitate remarcabilă pentru vârsta pe care oricum nu și-o trăda
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
strămoșesc! PALOȘ: Așa voi face! Contele îl privește în ochi câteva minute ce par o eternitate, imprimându-i în inimă nu teamă, ci curaj, forță și demnitate, apoi se îndreaptă către tronul său și se așeză. CONTELE DRACULA: (cu glas tunător încât ușa și ferestrele se deschid brusc) Acest popor va dăinui pe aceste meleaguri și mă va căuta la grea cumpănă: „Unde ești tu, Țepeș, Doamne!?” Îmi va dori reîntoarcerea în carne și oase, în spiritul dreptății: „Un Țepeș ne
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
îngeraș. Nu mă bătuseră niciodată, dar tatamare fusese în Armata Română, ”în Tabără, la București”, cum mai mereu își aducea aminte mamare, cu nostalgia anilor tinereții, privind departe, departe, la vremurile când aveau, ”nu una, ci două ordonanțe”. Vocea lui tunătoare, cred că în tot satul se auzea. Acum, gândind, decibelii lui erau mult peste limita admisă. Când striga, mă paraliza, numai dacă-mi pronunța numele, mă făcea cea mai cuminte fetiță. Pentru el, eram Nicolae. Băteam câmpurile să inspectăm lanul
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
Vamanu, în convorbiri și opinii exprimate fără rigoarea expunerilor științifice, personifica și portretizează afectiv apă, asemănând-o cu femeia. Apă, în firul descriptiv al dr. ing. Emil Vamanu este precum femeia, frumoasa, urâtă, grandioasă, firava, mirabila, teribilă, lină, spintecătoare, tăcută, tunătoare, calmă, dezlănțuita, sacra, diabolica, mama trupeasca, mama sufletească, mama vitregă, iubitoare, trădătoare, răi, iad...! Ocrotitul, întreținutul, iubitul femeii se translează din perspectiva opiniilor inginerului Emil Vamanu și în nevoia de a păstra, îngriji, adoră, îndigui și stoarce binefacerile apei. ABA
DR. ING. EMIL VAMANU. APA, MATERIE VITALĂ ŞI ACT ESTETIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360976_a_362305]
-
cele șase volume anterioare ale sale, intitulate semnificativ: „Blestem străbun”, Editura SemnE, 2007; „Versete dumnezeiești”, Editura SemnE, 2008; „Pierdut în lume”, aceeași editură 2010; „Chemarea la judecată”, Editura SemnE, 2012; „Condamnarea”, Editura SemnE, 2013; „Execuția”, Editura SemnE, 2014, glasul său tunător, îndeamnă la trezire, la acțiune, la luptă, la scuturarea de prejudecățile veacului, la căutarea adevărului și a dreptății sociale. Pare că nimic și nimeni nu-l poate opri să-și declame nemulțumirile. Un destin singular, scufundat într-un destin colectiv
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Dimulescu - starețul Mănăstirii Crasna - Prahova, tot un argeșan de origine. Apreciat fiind în mod deosebit de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Părinte Gavriil a fost toată viața drept ca bradul (și la propriu și la figurat), cu o voce baritonală, tunătoare, intrasingent dar totuși cald și cât se poate de uman în toate deciziile pe care le lua, mai cu seamă în problemele bisericești, spirituale și duhovnicești. Era cu o vitalitate remarcabilă pentru vârsta pe care oricum nu și-o trăda
PARINTELE GAVRIIL STOICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366863_a_368192]
-
cotinuat la palatul său cu învățații curții, întrecându-se în teorii diverse, ori în polemici contrare pe care Irod însă le socoti ca fiind fără vre-un rezultat concludent. Se ridicase atunci din locul în care stătea și cu voce tunătoare puse capăt polemicilor spunând: - Destul! hotărî el, adevărul este ceea ce vedem! Ceea cu nu putem vedea, nu știm dacă e adevărat fiindcă nu avem nici o dovadă! Doar credem! Cei care se aflau în discuție ,,lăudară” cu perfidie înțelepciunea tetrarhului nevrând
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]