303 matches
-
urichi") până la 66 ("Oryzomys") și 72 ("Tatera indica"). Cricetidele sunt răspândite pe tot globul, cu excepția Antarcticii, unor insule arctice - Irlanda, Islanda, precum și în regiunea Australo-Malaeziană. În România, reprezentanții acestei familii se găsesc în întreaga țară. Populează biotopuri foarte variate, de la tundră până în zona subnivală (= înzăpezită) din munți, urca în Anzi până la o înălțime de 5500 m, în Pamir și Tibet până la 4000 m deasupra nivelului mării. Majoritatea speciilor duc o viață galericoiă. Unele s-au adaptat la viața subterană, altele la
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]
-
fucsiile (Fuchsia magellanica), plante cățărătoare și epifite (alge, mușchi), ferigi din familia „ Hymenophyllaceae”. In regiunea din apropierea coastelor din cauza furtunilor puternice lipsesc pădurile, aici predomină vegetația ierboasă ca: „Festuca gracillima”, „Alopecurus magellanicus” cu tufișuri pitice de Nothofagus, foarte răspândit este mușchiul, tundra cu mlaștini în partea de vest a Țării de Foc, aici exploatatându-se turba. Istoria regiunii este strâns legată de descoperirea și colonizarea teritoriului din jurul strâmtorii Magellan. Abia în anul 1881 este stabilită granița care împarte Țara de Foc între Argentina
Țara de Foc () [Corola-website/Science/307360_a_308689]
-
floră și fauna, pe teritoriul Chinei există peste 100 parcuri naturale. Printre animalele ocrotite, cel mai cunoscut este ursul panda. Fauna pădurii este rară și adaptată frigului: mamifere cu blană deasa, mai ales ursul brun, erbivore care vin iarnă din tundra, păsări care sosesc vară din sud, multe furnici și multi țânțari vară. Taigaua e bogată în animale cu blană că: samurul, veverița, vulpea, hermina. Ea mai e și casa ursului, șobolanului cu miros de mosc și a lupului. Chină este
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
mare val de coloniști a sosit în regiune în timpul construcție căii ferate transiberiene. Lanțul Munților Stanovoi formează granița dintre regiunea Amur și Iakutia, crestele lui muntoase întinzându-se în tot nordul regiunii. Zonele muntoase înalte sunt acoperite cu vegetație de tundră arctică și cu pâlcuri de pini siberieni pitici. De-a lungul zonelor de câmpie de-a lungul cursurilor râurilor se află păduri de pini și de mesteceni. Râul Zeia izvorăște din nord-estul Munților Stanovoi și se îndreaptă spre sud pentru
Regiunea Amur () [Corola-website/Science/305652_a_306981]
-
rândul lor parte a Cordilierei Arctice. Cel mai înalt punct de pe insulă este vârful Angilaaq, cu o înălțime de 1944 m deasupra nivelului mării. În colțul de sud-vest al insulei există o câmpie de cca. 1600 km cu vegetație de tundră. Pe insula Bylot cade anual un volum relativ însemnat de precipitații, ceea ce a dus la apariția unei flore și faune relativ bogate. Astfel, pe insulă se găsesc peste 360 specii de plante, 74 specii de păsări și 7 specii de
Insula Bylot () [Corola-website/Science/316758_a_318087]
-
agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), năpârcă ("Natrix natrix"), vipră ("Vipera berus"). Păsări cu specii de: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), barză neagră ("Ciconia nigra"), șerpar ("Circaetus gallicus"), cristei de câmp ("Crex crex"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
Caucazului sunt întâlnite păduri de conifere. Zona de vegetație continua până la 2000 m altitudine. Există elemente tipice, endemisme și specii relicte, păduri de stejar comestibil, stejar, tisa, fag oriental, stejar caucazian, laur. Fauna este la fel de variată, precum vegetația. Zona de tundra este populată doar cu câteva rozătoare mici și câteva păsări care trăiesc în tunele făcute în zăpadă și hrănindu-se cu mușchi și licheni - plante specifice tundrei. În taiga, viața animală este cea mai bogată, întâlnindu-se peste 300 de
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
fag oriental, stejar caucazian, laur. Fauna este la fel de variată, precum vegetația. Zona de tundra este populată doar cu câteva rozătoare mici și câteva păsări care trăiesc în tunele făcute în zăpadă și hrănindu-se cu mușchi și licheni - plante specifice tundrei. În taiga, viața animală este cea mai bogată, întâlnindu-se peste 300 de specii de pasari. Sunt prezente mamiferele arboricole, multe cu blană prețioasă. În stepe sunt comune rozătoarele și ierbivorele, diverse specii de antilope, căi sălbatici, etc. Cele mai
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
jucat un rol important în estimarea potențialului depozitelor de minereuri canadiene. Multe centuri vulcanice conțin depozite de minereuri care se află în legătură cu vulcanismul. Cea mai mare parte a zonei arctice este compusă din întinderi permanente de gheață aparent nesfârșite și tundră. Zona arctică cuprinde regiuni geologice de diferite tipuri; Cordiliera arctică (Lanțul Munților Imperiului Britanic și Lanțul Munților Statelor Unite de pe Insula Ellesmere) constituie cel mai nordic șir de munți de pe glob. Zonele joase din partea arctică și din Golful Hudson cuprind o
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
pădurea boreala, este unul din cele mai mari biomuri, ocupând aproximativ 21 milioane de ha, adică aproximativ 16% din suprafața terestră a Terrei. Este situată în nordul (și parțial centrul) Europei, Asiei și al Americii de Nord, exact la sud de biomul tundrei. Anumite orașe mari, așa cum ar fi Toronto și Quebec în Canada, Oslo în Norvegia, Stockholm în Suedia, Helsinki în Finlanda și Moscova în Rusia se află la extremitatea sudică a acestui biotop. Biotopul este unul prielnic vară și neprielnic iarnă
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
destul de lung este negru și ușor ușor curbat spre vârf. Picioarele de lungime medie sunt brune. Masculii și femelele arată la fel. Este ceva mai mare decât fugaciul mic și fugaciul pitic. Este răspândită circumpolar. Vara în timpul cuibăritului trăiește în tundra din regiunile arctice și subarctice din nordul Europei și Asiei, Alaska și în zona arctică canadiană. Păsările care cuibăresc în tundra eurasiatică migrează pe distanțe lungi și iernează în Africa, Peninsula Iberică, jurul Mării Mediterane, sud-vestul Asiei și Orientul Mijlociu. În timpul
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
fel. Este ceva mai mare decât fugaciul mic și fugaciul pitic. Este răspândită circumpolar. Vara în timpul cuibăritului trăiește în tundra din regiunile arctice și subarctice din nordul Europei și Asiei, Alaska și în zona arctică canadiană. Păsările care cuibăresc în tundra eurasiatică migrează pe distanțe lungi și iernează în Africa, Peninsula Iberică, jurul Mării Mediterane, sud-vestul Asiei și Orientul Mijlociu. În timpul migrației spre sud pot fi găsite în număr mare pe litoralul și lângă apele din Europa. Păsările care cuibăresc în Alaska
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
o metodă distinctivă de a-și căuta hrana, permițând recunoașterea lor de departe. Emit un strigăt „tiip" sau „triip" nazal. În România este o pasăre de pasaj întâlnită în special pe litoral și lângă apele dulci din Dobrogea, venind din tundra eurasiatică, unde cuibărește. Unele exemplare pot fi observate și peste vară, dar nu clocesc la noi. Mici stoluri rămân și iarna pe litoral românesc. În România este prezentă subspecia "Calidris alpina alpina".
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
monedula"), lebădă de iarnă ("Cygnus cygnus"), lebădă de vară ("Cygnus olor"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), egretă albă ("Egretta alba"), presură cu cap negru ("Emberiza melanocephala"), șoim călător ("Falco peregrinus"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), șoim de tundră ("Falco rusticolus"), lișiță ("Fulica atra"), ciocârlan ("Galerida cristata"), becațină comună ("Gallinago gallinago"), găinușă de baltă ("Gallinula chloropus"), piciorong (Himantopus himantopus), scoicar ("Haematopus ostralegus"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș argintiu (Larus
Limanu - Herghelia () [Corola-website/Science/330400_a_331729]
-
rusă în rândul ciukcilor. Ciukcii sunt tradițional împărțiți în "Ciukci maritimi", care s-au stabilit în zone de coastă și au ca principală îndeletnicire pescuitul și "Ciukci crescători de reni", care sunt nomazi și se ocupă cu creșterea renilor în tundră. Denumirea rusească "Cukci" provine de la cuvântul "Chauchu" (bogat în reni) folosit de ciukcii crescători de reni pentru a se distinge de cei maritimi, numiți "Anqallyt" (oamenii mării). Denumirea indigenă pentru o persoană din acest grup etnic este "Luoravetlan" (literalmente persoană
Ciukci () [Corola-website/Science/320706_a_322035]
-
arealul parcului se află mai multe specii avifaunistice (de migrație și pasaj) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice); printre care: acvila de stâncă ("Aquila chrysaetos"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), ieruncă ("Tetrastes bonasia"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), ploier de munte ("Charadrius morinellus"), barză neagră ("Ciconia nigra"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoarea neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), ciuvică ("Glaucidium
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); astfel: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), potârniche de tundra ("Aegolius funereus"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus melba"), fașa de pădure ("Anthus trivialis"), cocosul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), bufnita ("Bubo bubo"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar încălțat ("Buteo lagopus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), cristei-de-câmp
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
Parcul adăpostește și asigură condiții de viețuire mai multor păsări protejate (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice); din speciile: acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvilă-porumbacă-mică ("Hieraaetus pennatus"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), bufniță ("Bubo bubo"), huhurezul mare ("Strix uralensis"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasia bonasia"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete-cenușiu ("Circus pygargus"), cristei-de-câmp ("Crex crex
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]
-
câmpii vaste, atât în partea europeană cât și în cea asiatică, aceasta din urmă fiind cunoscută cu numele generic de Siberia. Aceste câmpii sunt, în mod predominant, stepe în sud, iar în nord sunt câmpii acoperite cu păduri și cu tundră pe coasta nordică. Permafrostul (zone din Siberia și Orientul Îndepărtat) ocupă mai mult de jumătate din teritoriul Rusiei. Lanțurile muntoase sunt întâlnite de-a lungul frontierelor de sud, așa cum sunt: Munții Caucaz (cu Muntele Elbrus, 5.633m, cel mai înalt
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
pasul duce în valea Chumbi de pe Podișul Tibet. Datorită pantelor abrupte din jurul pasului, vegetația trece prin mai multe straturi: la bază prezintă păduri subtropicale, după care trece spre o regiune temperată, apoi spre un climat alpin, și apoi spre o tundră rece lipsită de vegetație. Înspre partea tibetană, vegetația este formată doar din câteva arbuști izolați. Printre principalele specii din regiune se numără rhododendronii pitici ("Rhododendron anthopogon", "R. setosum") și ienupărul. În pășunile alpine se găsesc plante din genurile "poa", "meconopsis
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
înalt de pe insulă, cu o altitudine de cca. 730 m, se găsește în partea de sud, în colinele Durham. Râul Thomsen de pe insulă reprezintă cel mai nordic râu navigabil cu canoea din America de Nord. Insula se încrie în biomul de tip tundră, cu temperaturi foarte scăzute și floră săracă. Pe insulă nu cresc copaci, cea mai înaltă plantă fiind salcia arctică, "salix arctica", care de regulă nu depășește 10 cm înălțime. În aprilie 2006, pe insula Banks, lângă Sachs Harbour a fost
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
5.000 de oameni locuiesc pe parcursul anului la stații de cercetare împrăștiate pe întreg continentul. Numai plantele și animalele adaptate la rece supraviețuiesc acolo, inclusiv pinguini și pinipede, nematode si multe tipuri de alge și alte organisme, precum și vegetație de tundră. Deși miturile și speculațiile despre un "Terra Australis" („Ținut de Sud”) datează din antichitate, prima reperare confirmată a continentului a avut loc în anul 1820 de către expediția rusă a lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen și Mikhail Lazarev. Totuși continentul a
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu). În partea nordică și centrală a țării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar în extremitatea sudică pădure de fag și stejar. În zonele muntoase înalte se dezvoltă vegetația de tundră montană. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, nevăstuica, hermelina, păsările de apă. Există 16 parcuri naturale și 753 de rezervații de stat și alte rezervații care protejează flora tipică de tundră sau taiga, fauna polară sau de
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
muntoase înalte se dezvoltă vegetația de tundră montană. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, nevăstuica, hermelina, păsările de apă. Există 16 parcuri naturale și 753 de rezervații de stat și alte rezervații care protejează flora tipică de tundră sau taiga, fauna polară sau de pădure temperată. Suedia este bogată în păduri de conifere, în minereu de fier, cupru, zinc, aur, argint, plumb, wolfram, uraniu și alte minereuri, dar nu are zăcăminte de petrol și cărbune, dispune însă de
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
2000. Parcul are o suprafață de 37.775 km și include vârful Barbeau, lacul Hazen și o serie de fiorduri și ghețari. Cea mai mare parte a insulei Ellesmere este clasificată ca deșert arctic. Vegetația este în general de tip tundră, mai rară, datorită precipitațiilor reduse și terenului acoperit în mare parte de zăpadă, gheață și pietriș grosolan. Deoarece temperaturile scăzute încetinesc descompunerea organică și chimică, s-a format doar un strat relativ subțire de sol. În Parcul Național Quttinirpaaq au
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]