122 matches
-
de răspîndirea muncitorilor În urmărirea microbuzului care căuta să se elibereze din Învălmășeală și ceilalți șoferi au pornit motoarele și au luat-o, care Încotro, prin albia rîului, În plină viteză. L-am zărit pe frate cu coada ochiului. Se tupilase În iarba uscată de sub dig ca să scape de urmăritori. Am țîșnit și eu spre mașina mea, care, din fericire, scăpase de atac pînă acum. Deodată mi-am amintit că am uitat ceva extrem de important: jurnalul LUI. I-l cerusem fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ceva viu, deși pădurea pare cufundată în somnul de cremene al muntelui. Prin pâcla mișcătoare străbate de-aproape, fără răsunet, ca în puf, un țipăt de buhă. Se face sară deplină; buha s-a închinat cătră asfințit și s-a tupilat în scorbura ei. Nu se mai zărește nici o lumină la apus; s-au stâns în pâclă și cele din urmă zări ale zilei care mai nălucesc în înalt. Altădată, la acel ceas, ar fi putut încă vedea împrejurimile. Acuma s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
creaseră procente de afaceriști, cea în care învățam eu dăduse pînă atunci doar cărturari. Afară de biserici, tribunal, o fabrică de marmeladă, spital și cîteva farmacii, se mai aflau în tîrg multe școli și tot soiul de dughene. La papetăria Saidman, tupilată într-o cămăruță unde nu încăpeau decît trei clienți, dădeam rar - doar pentru cerneală și penițe. Locul era rezervat unor bătrîni cu fețele simandicoase care mă intimidau. Cu dascălul de română mă întîlneam la librăria Bendit în care, printre rafturile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori. Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele lor îmi mureau pe umeri. Urma, după livadă, o pajiște; odată cu amețitorul val al amintirilor, mă împresura mireasma fînului cosit. Începeau a năvăli în mine imbolduri de dragoste
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dacă-i stârnește așa de tare. Merseră către altă japșă, dar fără vreun folos. În cea de-a treia găsiră un șarpe care Înghițise un ou și-l omorâră cu un băț. Blondul se ținea departe. Lică și Scurtul dibuiră, tupilat printre mustățile unei sălcii, un cuib gol. Mai apoi, prinseră În plasă și găinușa care, de frică, se scufundase. Scurtul o apucă de aripi și-i suci gâtul. Ceilalți Îl priviră cam strâmb. „Ce vă uitați așa? Oricum murea. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unde mergem. Am alergat pe nisip de ne-au ieșit limbile, că aveam de gând să-i Împiedic să facă treaba aia rușinoasă. Altfel nu mai puteam să mă Însor cu ea, așa cum aveam În minte pe atunci. Ne-am tupilat ca șerpii și ca gușterii, ne-am târât prin iarbă și pe sub tufișuri, ne-am zgâriat coastele, burțile, genunchii și coatele. Și până la urmă am dat de ei, da’ era prea târziu. De unde stăteam eu pitit, din ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frumoasă și tăcută. Nu-mi dădea semne că s-ar fi omorât cine știe ce după mine, dar se arăta cuminte și supusă. Chiar Îmi plăcea, așa, de ea. Aveam grijă, când mă duceam s-o curtez, să nu miros a băutură. Tupilam, Însă, În fundul servietei, sub lucrările scrise ale elevilor, o sticlă de tescovină la care umblam numaidecât ce ieșeam din casa viitorilor socri: boala Își cerea tributul. Cum-necum, am Început pregătirile de nuntă. I-am cumpărat rochie de mireasă, am tocmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roșu vara și vânăt iarna. Mingea cu care jucam fotbal ajungea mai mereu În curtea lui, printre aracii cu viță de vie, și săream cu rândul gardul de ciment cu ochiuri Închipuind niște romburi. Al dracului moș ne pândea câteodată, tupilat după câte o viță, și ne altoia cu un băț de sânger ori de corn, apoi tăia cu un cuțitoi mingea de cauciuc și ne-o azvârlea. Nu izbutisem niciodată să deslușim ce Îndruga bătrânul: mormăia numai, supărat și agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dumnezeu este». Multă mulțumire și liniște au adus aceste cuvinte În sufletele celor ce le-au ascultat. De-acum Încolo lucrurile se puteau dezlega mai ușor. Se știe din bătrâni ori nu prea se știe că acela ce s-a tupilat sub urzici și nu se mai trezește niciodată moare, În cele din urmă, sau poate fi omorât și Înlocuit de către un altul care se pricepe să-l găsească și care se arată gata să-i ia locul. Șeful de post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alte prostii, ori dacă Mintoșii le Împodobiseră cu ele pe femeile pe care le comercializau ca să Împrospăteze sângele feluritelor triburi ce-și trimiteau reprezentanții la marele Târg de toamnă. Când vorbele porcoase și scăldate În vin ale celor patru băieți tupilați În lanul de porumb Începuseră să se Învârtă În jurul fiicei grecului Dagdelinis, pe Mihai Enin, băiatul fără poreclă, și pe Ectoraș Îi podidise sângele pe nas, iar ceilalți doi Închipuiseră un fel de doape pentru nări din hârtia albastră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întuneric cu pușca În mână aveau să se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe marginea drumului și aștepta ca văru-său să aprindă lanterna și să țintuiască În sfoara ei de lumină un cuib tupilat Într-un dud, de pe altă uliță cotise spre ei o căruță trasă de un singur cal. Omul care ținea hățurile aprinsese o lanternă ca să se lămurească ce era cu mogâldeața de lângă drum - Ectoraș Își luase o poziție de tragere cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un nor ca o palmă uriașă cu degetele răsfirate. Strigă către ea, făcându-l pe Repetentu să-și astupe urechile: ― Am venit cu forțe proaspete, Doamne! Te mai suplinim nițel. Te mai amânăm. Ia și Te odihnește de acum! Zăriră, tupilați printre tulpinile buruienilor, cu trupurile parcă din cenușă Întărită, zeci și sute de Adormiți. Erau acoperiți și prinși Între ei de o pânză străvezie, din fire subțiri, precum cele din gogoșile de mătase. ― Ia uite, domnule! Și noi care credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cocioabă din paiantă pe Muzicuței nr. 2. Pe ăsta l-a ținut împărătește toată viața, cu perdele apretate și chiftele în sos, rotunde ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile Sabinei au devenit jalnice - mă implora să mă duc la ea. Destul de agasat, am luat drumul Buzăului prin februarie. Mi s-a părut cel mai urât, mai insipid oraș din lume: blocuri jerpelite, case tupilate între magazii de lemne putrede, oameni cenușii cu priviri arțăgoase. După ce m-au dirijat greșit de câteva ori, am reușit să ajung la periferia de unde trebuia să iau autobuzul spre Măgura. Doar că în stație nu era țipenie de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cap aveam o bască prevăzută în vârf cu un țumburuc-paratrăsnet. Hainele bune le duceam într-o sacoșă de rafie, din acelea cu pătrățele roșii-albastre. După ce treceam de Piața Reșița, mă ascundeam în spatele unui tufiș, mă schimbam. Sacoșa de rafie o tupilam la rădăcina boschetului. La întoarcere mă schimbam iarăși. Dimineața și seara era greu să vorbești cu Adelina: mereu în grabă sau mereu adormită. Neapărat trebuia să fie în pat la 21.30, pentru că până-n miezul nopții se odihnea ficatul. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în aceeași porumbiște în care intraseră cu multe zile înainte, nu-și mai putea aminti cu câte; se aflau la câteva sute de metri, sau poate mai puțin, de locul unde fusese îngropat Ivan. Recunoscuse porumbiștea în zori, când se tupilaseră istoviți, suflând greu, înaintînd cu teamă printre porumbi. O recunoscuse, dar era prea extenuat ca să mai vorbească. În noaptea aceea încercase pentru întîia oară să meargă, sprijinindu-se într-un fel de baston rupt dintr-un băț de cort, gros
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i de nasul tău, muiere scârbavnică! Așa că de-acolo trebuie c-ai traversat și ai luat-o pe strada Lascăr Catargiu. Și-apoi pe strada Griviței! Fiindcă abia acolo dai de case amărâte, unde stau ăia de teapa ta! Acolo, tupilat pe după trunchiul cu coajă netedă al unui platan, cu tot gerul nopții, puteai să pândești până la lumina zorilor. Și toată noaptea următoare! Și toate nopțile ce aveau să vină! Oricât era nevoie! Fiindcă mai importantă decât orice era liniștea sufletului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
treptele scării principale și o ia în lungul străzii. N-aude fluierăturile scurte pe care, în urma sa, le schimbă între ei, conspirativ, Chițu și cu ai lui, care se furișează cu o agilitate ieșită din comun în urmărirea domnului Panciu tupilându-se când după un trunchi de castan, când după altul, străbătând în mare viteză spațiile deschise de pe trotuarul larg. Precauții inutile, căci profesorul pășește grăbit și obosit fără să se uite nici în dreapta, nici în stânga. De după un trunchi Mazilu face
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
momentul să dea lovitura, atâta vreme cât fuga lui nu fusese descoperită. Voi să încalece balustrada, dar se aruncă instantaneu înapoi; un șir de vreo șase oameni înarmați trecu pe sub balcon. Când aruncă o privire un moment mai târziu, văzu doi bărbați tupilându-se în niște boscheți, la mai puțin de treizeci de metri. Gosseyn se întoarse în mijlocul camerei. Nu-i trebui decât un minut ca să inspecteze din ochi cele patru încăperi care alcătuiau apartamentul tinerei fete. Își alese salonul de toaletă drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
momentul să dea lovitura, atâta vreme cât fuga lui nu fusese descoperită. Voi să încalece balustrada, dar se aruncă instantaneu înapoi; un șir de vreo șase oameni înarmați trecu pe sub balcon. Când aruncă o privire un moment mai târziu, văzu doi bărbați tupilându-se în niște boscheți, la mai puțin de treizeci de metri. Gosseyn se întoarse în mijlocul camerei. Nu-i trebui decât un minut ca să inspecteze din ochi cele patru încăperi care alcătuiau apartamentul tinerei fete. Își alese salonul de toaletă drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu lumina ei gălbue Și pândind trec uriașii de pe-o stâncă Pe - altă stâncă; Într-o sură depărtare murmură valea adâncă, Numai pe păreții netezi ai stîncimii îndelunge (185) Ei arunc umbre gheboase, uriașe, negre, lunge, Ce în șiruri tupilate după ei se mișcă, pare. Noaptea - ntinde măreția-i, lunca doarme, lunca moare, Și călcând încet cu greul lor s-apropie-n tăcere. Ei ajung la poarta mare ferecată cu putere, (190) Ce nu-i om s-o poată trece. Dar Călin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de oboroc Ca să-și facă și el foc. Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! V-am mai ura, v-am mai ura Dar ne temem c-om însăra, Pe la curțile Dnilor voastre Este nante sprâncenate. Da-i bine pe la bordeieșele noastre, Cele tupilate Cu stuh stuhuite, Cu baligă lipite, Cu găinaț de vrabie-mpistrite Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! Am fost și eu Pe - acolo Unde babele ara, Fetele se-njuga, De barba moșneagului s-apuca, Barba o smulge, În roatele plugului o svîrle, Moșneagu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cînd ea mi-a cerut În cuvinte tari și lipsite de echivoc - un vocabular care dovedise deja de ce era În stare - s-o pătrund. Eram peste ea și am simțit dintr-odată că tata se uita la noi. Era acolo, tupilat Într-un colț, precum doamna Marie-Isaure. Nici măcar n-așteptase să fi murit deja. Maureen a vrut să se așeze călare peste mine. Era cu neputință! Lungit pe spate, aș fi stat cu chipul Întors spre tavan și l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dădu pe spate, cu ochii Închiși, vocea lui se făcu mai limpede, deși mereu la fel de copilăroasă. - Gwen! Mi-e frică... Pierric nu mai era În camera de spital. Era În bătaia furtunii, avea șase ani, se refugiase lîngă tumulus, stătea tupilat sub ploaie, tresărea la fiecare fulger care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit de tunet care izbucnea, apoi se rostogolea mai departe vuind. Tremura strîngînd la piept o legătură de cîrpe și nu-și lua ochii de la dolmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Coborârăm muntele și apucarăm prin câmpie până ajunserăm la moară. Moara era închisă, do [a]r cânele deslănțuit urla la lună a pustiu. Voacea lui morție și somnoroasă răsuna departe în aerul nopții. Niță făcu un semn și toți ne tupilarăm la pământ. El merse-ncet înspre câne și-aruncă de departe gloanțele de mămăligă, pe care cânele le prindea din aer și le înghițea cu aviditate. Dar în curând efectul lăptucei începu a influința și el se zvârcolea gemând încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]