186 matches
-
el a spus nu, nu acum încă mai sînt tînăr îmi plac distracțiile. Mi-a trecut odată prin minte un gînd înfiorător, ți-l împărtășesc și ție ca să văd ce vei spune: imagineazati-l pe Marin urlînd de furie, ca un turbat așa era cînd se enervă urcînd pe stîlp cu funia pe umăr, ajunge sus leagă funia, îi privește sfidător pe toți îi înjură, mai ales pe nevastasa. Calcă peste glasul conștiinței își pune lațul în jurul gatului și se avînta în
MARIN (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365840_a_367169]
-
biciușca. Am zis “Atacați!” Și jap! în dreapta, jap! în stânga. Luptătorii, stimulați în felul ăsta, își ridicară moralul și trecură la atac în formația cunoscută: “Înainte, cu toții buluc!” Și unde nu începură Nor Vânăt și luptătorii săi să se arunce ca turbații peste Nor Alb și voinicii săi, de data asta mult mai numeroși și mai bine înarmați. Nor Alb începu să tragă cu jeturi de raze fierbinți, sfârtecând pulpanele lui Nor Vânăt, lovindu-l în fălcile umflate, spintecându-i burta din
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
acestuia îl transformară într-o fleandură zdrențuită care plutea în derivă prin cer, precum o pânză de corabie smulsă de uragan. Viteazul Viscorilă se aruncă cu toate trupele lui de Vânturi Lățoase, luptători de elită, ce suflau și urlau ca turbații, făcând cărări printre luptătorii lui Mărțișor. Dar generalul Vânt Fierbinte își îndreptă ostașii, îmbrăcați în uniforme roșietice, ce se revărsară asupra lățoșilor turbați, ca lava unui vulcan uriaș, sufocându-i cu jeturile lor fierbinți. Le aprinseră pletele lățoase, îi orbiră
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
se aruncă cu toate trupele lui de Vânturi Lățoase, luptători de elită, ce suflau și urlau ca turbații, făcând cărări printre luptătorii lui Mărțișor. Dar generalul Vânt Fierbinte își îndreptă ostașii, îmbrăcați în uniforme roșietice, ce se revărsară asupra lățoșilor turbați, ca lava unui vulcan uriaș, sufocându-i cu jeturile lor fierbinți. Le aprinseră pletele lățoase, îi orbiră, le arseră fălcile, încât bieții lățoși o luară la fugă urlând de durere. Viscorilă se înecă și el, începând să tușească agitat. Ochii
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
se schimbă sensul profitului. Toată greața și agonia venind de la revolta că, teoretic, postromânismul, ca orice chaosmos spiritual de tranziție, n-ar trebui să aibă susținători seducători, recrutați dintre nechezolii simpatici, tot așa cum maidanezii n-ar trebui să muște ca turbații, nici să urle nocturn vara la ferestrele deschise de sconcs, nici să-și lase lăsăturile sub ele ca mankurtul și renegatul, în ploaia călâie, la colțul de cotitură. Fiindcă ăla de adulmecă e și sensibil, chiar pensionat copoiul ajunge vasăzică
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
încheieturi umflate sau înțepenite și durerile de șale ... îi iau sînge, îl învelesc cu pături, îi dau chinină și sare amară, îl afum cu ierburi, îi promit că se va face bine și, cînd îl pierd, mă plimb ca un turbat pînă spre dimineață ... Acel panaceu, zicea el, este visul meu de medic, dar trebuie să-i disec trupului uman viscerele, pentru ca să înțeleg ce mecanisme misterioase îi coordonează viața ... și eu, ca vrăjită, îl asiguram că nu are nici o șansă să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
și-a păstrat credința ortodoxă. Un credincios din Atena a văzut într-o vedenie înspăimântătorul martiriu al Marelui Mucenic și Tămăduitor Efrem. Iată cum descrie acesta pătimirile Marelui Mucenic și Martir Efrem cel Nou: “I-am văzut pe sălbaticii și turbații necredincioși coborând de pe coasta muntelui, însetați de sânge și de răzbunare împotriva monahilor creștini. Țelul lor era de a-i ucide pe călugări, după ce îi vor fi supus la chinuri cumplite. Toți strigă și își rotesc săbiile deasupra capului, dând
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
a strigat furios domnul Ionescu. Trage-n dealurile alea care urlă! Detunătura pustii, amplificată de ecoul dealurilor,a speriat armăsarii care au nechezat și au sărit în două picioare, să rupă hamurile. Domnul Ionescu abia mai ținea frâiele. Apoi, ca turbații, au rupt-o la fugă în galop întins. Cei din sanie, căzuți grămadă pe banchete se țineau speriați de speteze. Spaima le luase glasurile și mințile. Nu mai puteau gândi, nu mai știau ce să facă. Nu realizau că în
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
bombon Ieșit-au în față precum o Marie Cu altă căciulă, dar de bonton! Și iarăși prostimea au păcălit Lăsând să se creadă că-s lupi reformați Dar cum puterea în labe au simțit Început-au să muște ca niște turbați Astăzi văd mereu aceiași candoare În care prostimea le strigă osana Dorește prostimea mereu o schimbare Și lupii o fac, dar numai cu blana. Referință Bibliografică: Lupii rozii / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
mustățile? Te scap mai repede de belea! - Văleu, nici nu mă gândesc! Vrei să râdă celelalte vânturi de mine? Fără barbă și mustăți, fără cămeșoi și părul vâlvoi, sunt un caraghios! Începu să jelească și, furios, nepricopsitul urlă ca un turbat, încât zburau pietrele din fața lui, ca fulgii. Vă închipuiți că mi l-a umflat și pe Mărțișor, l-a răsucit vârtej într-o trâmbă de aer și l-a aruncat peste stânci. Dar Norocel, când văzu că tovarășul său face
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
mustățile? Te scap mai repede de belea! - Văleu, nici nu mă gândesc! Vrei să râdă celelalte vânturi de mine? Fără barbă și mustăți, fără cămeșoi și părul vâlvoi, sunt un caraghios! Începu să jelească și, furios, nepricopsitul urlă ca un turbat, încât zburau pietrele din fața lui, ca fulgii. Vă închipuiți că mi l-a umflat și pe Mărțișor, l-a răsucit vârtej într-o trâmbă de aer și l-a aruncat peste stânci. Dar Norocel, când văzu că tovarășul său face
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
plecă spre Troiene. Când îl văzu, Nămețilă se gândi să facă pe eroul. Unde porni la luptă spre Mărțișor, zdupăind și zdroncănind cu avalanșele de zăpadă după el. Furios, arunca în Mărțișor cu bolovani uriași de zăpadă. Nămețilă urla ca turbatul, iar zevzecul de Pui de Ger, țopa-țopa pe lângă el, suflând din buci, închipuindu-și că nenea este invincibil. Aoleu! Păi treaba asta îl supără tare pe Mărțișor, care își aduse aminte cum i-a răsturnat în cap Nămețilă un munte
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Mai avea bujiile afumate, jigloarele înfundate, mici defecțiuni reglate de Mărășteanu cu agerimea și priceperea lui. După reglare și curățare, motorul a pornit ceas, spre disperarea lui Tache Spârcâiac, care era să paralizeze când l-a auzit cum torcea. Ca turbatul, a intrat în curtea Mărăștenilor și a urlat: --Băă, să-mi dai mașina, că te reclam peste tot. Mi-ai luat-o prin înșelăciune. Mărășteanu i-a spus calm: --Du-te, Tache, și reclamă unde vrei! Acum, lasă-mă în pace
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
Statutul său de funcționar sărac, la un minister îi impune o supunere absolută față de aceștia, manifestată într-un limbaj reverențios, ce respectă convențiile relației șef-subaltern, chiar dacă șeful este o persoană foarte aspră și neagreată. Când nu găsește biletele, îi trimite turbatului o scrisoare în care „foarte respectuos” îl roagă să îi acorde un concediu de câteva zile. Când se întâlnesc întâmplător la berărie, în ciuda acuzațiilor aduse de acesta, i se adresează cu formula domnule șef și încearcă să aibă un limbaj
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
le zise Ghiocel flăcăilor. Coborâră în zăpadă, lângă trei sălcii, cu trunchiurile sfârtecate. Pe râul înghețat, trei Vânturi Lățoase patinau și suflau cu turbare în stuful de pe mal. În lațele lor de pe frunte se încurcaseră ciulinii, care îi zgâriau pe turbații nespălați atunci când suflau, fapt ce-i înfuriau și mai mult. Când văzură ceata flăcăilor, se luară după ei: -Uite la ăștia, ce haine frumoase au! Hai să le furăm! Și se aruncară asupra vestitorilor, suflându-le în față să-i
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
cade grămadă lângă cadă. Se lovește la tâmplă și necazurile ei conștiente, se sfârșesc! Stă moale, păpușă stricată, flască, sfâșâiată, plină de sânge, ciorbă, tăiței, leuștean și morcovi... Dacă n-ar fi oribil, ar putea fi ilar! Nelu lovește ca turbatul, cu picioarele, trupul inert. ''- Nu răspunzi fă? Las' că răspunzi tu!'' Dă drumul la duș, iar jetul de apă rece spală mizeria grotescă de pe trupul ei. Și leșinul. Cu puterea disperării se ridică, îl împinge pe Nelu, reușește să iasă
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
fier, din iad, din beton.../ Și sângele temniței sparge belciuge,/ și urcă în mine și muge,/ și fierbe și geme și plânge, -/ crâncetul temniței sânge./ Și ard cu el, și vuiesc, și mă zbat,/ și urlu și sânger, cu fluxu-i turbat, -/ și cântă, pe urmă, roșul torent/ se trage din mine, îndărăt, în ciment,/ cu sângele temniței greu /mă trag din mine și eu,/ și plec cu el, grozavu-i șuvoi, /sub ciment, înapoi...( Sângele temniței) Doinele-n cârje colindă munții plini
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
una sau alta din frății. Cinzeci de “hermandades”, numite uneori și “cofradias” se pot număra doar în orașul Sevilla, fiecare cu culorile ei, responsabilă pentru un alt convoi, cu statuie și traseu propriu. Întâlnim așadar de la albul imaculat, până la roșul turbat, violet, bordo, verde sau albastru. Doar negrul pare să dețină un rol aparte, strecurându-se răzleț printre petele multicolore. Nu-i de mirare, căci penitenții cerniți sunt ceva deosebit. Publicul îi contemplă cu teamă, în tăcere. Sub costumul lor sumbru
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
întâmplat cu voi. Te-ai uitat mereu la alta, crezând că e mai frumoasă, Repede-ai uitat atunci, de frumoasa ta aleasă. Iar necazul, împrejuru-ți, îndată s-a ridicat Azi, nu știi unde ți-e capul și umbli ca un turbat. Sigur că tu nu ești iuda, dar, tu, te-ai vândut pe tine; Că ispititorul astăzi, vrei, nu vrei, la tine vine Și, îți dă mereu târcoale să îți spună răspicat, Să înțelegi că-ntre voi, târgul este încheiat. Craiova
TE-AI UITAT MEREU LA ALTA... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359891_a_361220]
-
doarme beat, pe butoaie, îl plesni cu biciul țipând: - Scoală, bețivan puturos! Aleargă-ți vânturile buhăite și prinde mișeii care mi-au călcat palatul. - Cum? Ce? Hă? sări buimac Nor Vânat. Se rostogoli de pe butoaie și începu să urle ca turbatul: - După mineee! Se roti de vreo două ori și ieși prin fereastra deschisă, cu norii burduhănoși după el. În urma lui Nor Vânăt mai alergau Viscorilă, cu ceata Vânturilor Lățoase, și câțiva Fulgoi care lătrau și urlau înfuriați de biciușca Iernii
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
de violență. Ea însă nu ceda ușor vocifera încerca să se apere nu putea accepta să fie victima lui. În final totul se termină ca și în prima lui căsătorie, Paraschiva fugi cu copilul, el se duse după ea ca turbat de furie la părinții ei acasă. În momentul când el intră în curte Paraschiva îi ieși în cale ocărându-l în toate felurile, acum nu mai avea în față sa o victimă ce se ascundea de el ci una agresivă
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]
-
civilă oamenii se ascund după paravanele cinstei și ale omeniei, abia aici toți își dau arama pe față, și toate cadrele militare cu fețele lor de oameni cinstiți ce și le afișează în societate, abia aici se dezlănțuie ca niște turbați asupra soldaților,” așa gândea el uneori. Pe măsură ce timpul trecea omul lăuntric din interiorul lui Virgil se modela după toată răutatea și duritatea pe care el le văzuse în oamenii pe care îi întâlnise în viață. Avea ferma convingere că și
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341196_a_342525]
-
Oedip și cu vinovăția ce o trăiam... mai bine zis îmi asculta văicărelile... Pff.. Șoc am avut când acest ‘’mentor’’ dintr-o ceartă cu unchiul, în plină sesiune de comunicări, a început să dea cu pumnul în tablă ca un turbat. Ciudat a mai fost și atașamentul meu pentru un coleg, director de fundație la care am lucrat, iar acesta fura subtil din alimentele ce le dădeam noi beneficiarilor (în loc de un kilogram noi asitenții dădeam fără să știm mai puțin)... La
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
îl ridică, te mușcă, vice, te mușcă mortal! --Mie-mi spuneți, dom’ primar? --Mama lui de nemernic! Hai să mergem! Soarele era spre asfințit și razele lui roșiatice sângerau ascuțișul coasei agitate de Mărășteanu. Cu spume la gură, urla ca un turbat: --Îi iau gâtul ticălosului care mi-a otrăvit viața! Nu v-apropiați de mine că fac moarte de om! În spatele lui, cei din alai, maică-sa, Dora, bărbați, femei, strigau într-una: --Oprește-te, Ioane, oprește-te, că faci pușcărie! De-
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
Parcă-aș fi stafie? - Ce vrei, gloabă slută? Te trezii din somn!... Mârțoagă limbută, Te crezi mare domn? Catâr... corcitură, Nu mai necheza!... Și mai taci din gură; Nervii nu-mi călca. Tont neobrăzat, Ești o farfara!... Râzi ca un turbat, Zbieri ca o lichea. Crede-mă că bine... N-ai să mi te simți, La boier i-oi spune Că m-ai scos din minți. - La așa cântare... Mai să cad pe jos. Rage-n gura mare... - Ce spui, Cal
CALU ȘI VIOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377629_a_378958]