97 matches
-
Abisul nehotărnicit,/ Întunecat și furtunos că marea,/ Pustiu, sălbatic, răscolit de vînturi/ Dezlănțuite pînă-n măruntaie,/ Noian de valuri îmbulzind, cît munții,/ Tăria Cerului să o asalte,/ Că miezu-i să-l amestece cu polii./ Și se rosti atoatefăcătorul/ Cuvînt: "Tăcere, valuri turburate!/ Tu, hau nemărginit, te potolește![...]" Și nu statu ci se-avîntă dendată,/ Pe áripe de serafimi purtat/ În slavă Tatălui învăluit,/ În Haos și în nenăscuta Lume -/ Căci Haosul îi auzise glasul./ Și îl urma întreaga lui suita,/ În lung cortegiu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
conchide că trebuie să ne bazăm pe noi înșine, în ultimă instanță: "Locuind pe un teritoriu strategicește nefavorabil și înconjurați de seminții străine nouă prin limbă și origine, având înlăuntrul nostru chiar discordia civilă, acest patrimoniu al statelor slabe și turburate de prea mari înrâuriri străine, trăind sub invectivele presei europene pentru că nu dăm drepturi politice evreilor, care nici nu ne știu limba, toate mișcările noastre a fost tratate de vecini c-o rară lipsă de generozitate și c-o nedreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Tătarilor le trebuia pășune pentru cai, moldovenilor, poporului statornicit de veacuri și creștin, le trebuia biserici, cărți, mitropolit."114 Și poetul conchide: "Să mulțumim bisericii noastre care, prin dumnezeiasca liniște și statornicie pe care a avut-o în vremile cele turburate, ne-a păstrat prin însemnările ei acest argument zdrobitor față cu orice subtilitate diplomatică."115 Argumentele pentru veacul al XVIII-lea sunt și mai puternice. Eminescu aduce la bară, ca martor, chiar pe "martorul" lui X, graful Petru Alexandrovici Rumianțov
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
NAȚIUNEA ROMÂNĂ, cotidian economic, politic și social apărut la Cluj între 5 aprilie 1935 și 3 aprilie 1938, sub redacția lui Ioan Petruca. În articolul-program, semnat de Gheorghe Stoica, se afirmă că ziarul urmărește „nivelarea asperităților unor vremuri turburate de curente periculoase vieții noastre de stat, încurajarea elementelor valoroase, care se disting prin opere pozitive”, precum și promovarea politicii Partidului Național Liberal, lupta împotriva ideilor iredentiste. În numărul inaugural se publică și scrisoarea trimisă de C.I.C. Brătianu, care evidențiază: „Ziarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
lor defect este că lor le lipsește conducerea de sine, adică conducerea prin ei înșiși, așa cum o au anglo-americanii. Foarte limpezi la minte, cînd este să judece în domeniul științelor exacte, si chiar în domeniul istoriei, germanii sînt cu mintea turburata cînd este să-și fixeze conduită politică". Și oare următoarele rînduri nu sînt profetice pe termen lung:"După înfrîngerea Germaniei nu urmează o epocă de înfrățire între popoare pe baza principiilor democrației, urmează organizarea unei viitoare dominații"? Să vedem acum
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
și limbajul ei muzical aparține stilului nobil, amplu - Adorno i-ar spune „protocolar” - prin care sunt definiți (celălalt grup de actanți, cel popular, este caracterizat muzical într-o manieră care s-ar putea numi în Volkston.) Elvira este o femeie turburată care oscilează între pasiune și mândrie rănită și este singura care până le urmă pierde tot: se va duce la mănăstire; în nici un caz nu este un personaj ridicol. Antonela Bârnat a optat pentru o altă viziune, accentuând alura demnă
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
vede însă că mi-a simțit nevoia de a vorbi cu un prieten și că înțelegea mai mult decât spuneam eu explicit: 16.XI.986 Păltiniș Stimată, dragă Doamnă Brădișteanu, Am o frumoasă scrisoare de la Dvoastră, după aceea lungă și turburată, pe care mi-ați trimis-o mai demult. Cred că acum totul e în ordine cu fata dvoastră și nu văd (din depărtare) ce nemulțumiri ori nesiguranțe ați mai avea în ce o privește. Rămîneți Dvoastră, cu problemele și viața
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
lături, uimiți, nu mai au loc, se calcă pe picioare, iar personajul înaintează, iată-l cum pare să urce, grandios, din ce in ce mai grandios, mai are un metru pînă la bolta cerească, unul, doar, si o sparge cu capul, ordinea universală este turburata, astrele, intimidate, se opresc pe orbitele lor... și iată-l, acum, în sfîrșit, iată-l gravitînd, orbitor, prin spații... Oamenii , jos, au încremenit. Oh! c'est incoyable, mă paole d'honneu', c'est incoyable. (Gazeta literară, 1954)
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
forma unor întinse tablouri. Paradisul sudic din primul ciclu de poezii se desfășoară acum mult mai amplu, într-o suită de peisaje repetitive și amețitoare: „Colo înalte rîpe se învelesc în nor, Cu creștetul fantastic, trufaș și visător, Ici marea turburată sub vînturi asiatici, Cu valuri ce s-aruncă pe coastele sălbatici Lăsa să se auză un gemet infinit! Abia un val se sparge de colțul de granit, Abia se răspîndește și alt val îi urmează, Urmat de alte valuri ce-
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
ca cireșele amare de la Tămburești!" și o privise drept în ochi. Ioanide avea acest mod între ceremonios și brutal de a se purta cu femeile, știind să dozeze bine extremele. Erau cam mulți ani de atunci, și madam Valsamaky fusese turburată. Dar Ioanide schimbase tonul deodată, trecând la o convorbire inocentă și lipsită de orice paradox. "Nu vorbesc pentru tine, o ironizase mental Ioanide atunci, naivă madam Farfara, vorbesc Ioanei." (Ioana era fata doamnei Valsamaky.) Bonifaciu Hagienuș, un fel de silen
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
preciziune de G. Călinescu la ea. Aproximativ, lucrurile se petrecuseră astfel: cu două zile înainte, pe la patru după amiază, venise pe neașteptate Tudorel și se urcase în odaie la Pica. După zece minute se coborî cu Pica. Aceasta părea foarte turburată și îndemna pe Tudorel să plece, zicîndu-i: - Du-te mai repede! La cinci, fiind aproape întuneric, Tudorel reveni împreună cu un bărbat tânăr, îmbrăcat în haină de piele îmblănită și cu cizme în picioare, puțin "pătat" pe față (după expresia Erminiei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prodest. Prea miroase anul 1882 a Scobelef, a Bosnie, a turburare în Orient pentru ca d-lui C. A. Rosetti să nu-i trebuiască o cestiune agrară improvizată, spre a pune țara în neputință de-a lua o atitudine hotărâtă, încît, turburată înăuntru și neputincioasă în afară, să fie silită a transige cu invazia, precum deja de doua ori a făcut-o, conform intențiilor d-lui C. A. Rosetti. Și ce va urma din această agitație? Invazie și foamete. "Binele public" povestea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
i dictează României necesitatea de-a evita izolarea și de-a se alipi la un grup sau la altul de puteri. "L'Independance belge" se face asemenea organul acestei știri. Ea zice: Situația parlamentară în România e de mult timp turburată și dificilă. Se vorbește de-o apropiată dizolvare a Camerei deputaților. Aceasta este în maioritate defavorabilă propunerii Barrere privitoare la cestiunea Dunării, propunere pe care guvernul - în lipsă de altceva mai bun - se vede în ajun de-a fi dator
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Și când deschizi altarul și pe masa-n ruină Vezi palidă și moartă întinsă o vergină, Atunci părul stă codru pe fruntea ta zburlită Și ceasul meazănoptei cu aripa-i vrăjită Atinge ochi -ți galbeni... încît, coprins de teamă, Gîndirea-ți turburată soarele în noapte cheamă... Ca s-apese sigiliul de aur și lumină Pe lumea cea trezită din noaptea care-ntină Cu razele ei negre, cu fața ei arabă Aerul alb ca apa. Ș-apoi privirea-ți slabă Abia deosebește altar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și când deschizi altarul și pe masa-n ruină Vezi palidă și moartă întinsă o vergină... Atunci părul stă codru pe fruntea ta zburlită Și ceasul mezenopții cu aripa-i vrăjită Atinge, ochi-ți galbeni... încît, coprins de teamă, Gîndirea-ți turburată soarele-n noapte cheamă, Ca el să-apese sigil de aur și lumină Pe lumea cea dormindă în noaptea ce întină Cu razele ei negre, cu fața ei arabă Aerul alb și luciu. Ș-apoi privirea-ți slabă Abia deosebește altar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ia pe Mira moartă-n brațele lui. - Scena cunoscută. * [ACTUL III] ACT III Scena din act[ul] ultim a lui Clavigo [MIRON-ȘTEFAN] O, ridicați capacul ca s-o văd, pala față, Cu buze-nvinețite, cu ochii cei de gheață Ce moartea turburată, stingând adâncul lor, Făcu să nu mai aibă nici raze, nici izvor. Toma vine și îi consilie mai întîi să aibă speranță - în urmă, când rămâne neconsolat, îi descopere că e tatăl lui și-i promite a o învia. * [TOMA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
arde unei zâne ce s-a stins, pe care lumea n-o mai adoră. 4 2254 Văzut-ai tu oare mort spoit - un roșu brut pus pe pielea galbenă a unui mort și - sarcasm înfiorător al vieței - din funduri adânci turburații ochi de gheață amorțiți ca o rază turbure? Ei bine, acel chip s-a sculat... acel chip îmblă pe pământ... acel chip ești tu! Fugi! Fugi! 5 2258 Suflet bătrân ca iarna și greu ca vijelia ce vîjîie-n pustii. {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te schimbi așa, deodată? Care zeu, cuprins în suflet de-o invidie ciudată, A putut să amorțească al tău cuget de er u?... O, ascultă-mă pe mine și deșteaptă-te din nou, O, pătrunde-te-n adâncul unei inimi turburate Cumcă cel ce nu e liber este mort pe jumătate. Deci arunc-a ta viață pîn' ce nu e de ocară, Până nu-i încă pătată de robia cea amară. Corpul tău făcîndu-l jertfă pulberei de pe pământ Vei trimite-un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui dragă Mimi, singurul lucru adorat ce am pe acest pământ ticălos ești tu; iartă-mă dar dacă îți fac așa de des nedreptate și te acuz când de indiferență, când de cine știe câte mai trec prin mintea mea nebună, minte turburată în mare parte de multe greutăți și nevoi. În scrisoarea din 22 sunt iarăși sarcastică și rea; te rog cu procente să mă pedepsești când ne vom vedea; însă până atunci fii gentil și nu-mi băga în seamă toate
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Laskaris, principele grec al Niceei, încît împăratul se bucură pentru câtăva vreme de-o liniște relativă, întreruptă de mai multe ori prin luptele la cari era silit cu certărețul și nestatornicul Mihail Comnen, despot al Epirului, o liniște care fu turburată din nou după scurte răstimpuri. Între acestea, Ioan Asan, ce scăpase cu fuga pe malul stâng al Dunării, pribegi și mai în adâncul străinătății, până ce-n urmă se ținu ascuns în Rusia, unde petrecu mai multă vreme până la vrîstnicie. Acolo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Iacint, mitropolitul, numit încă la anul 1359 și mutat de la Vidin în Țara Românească, în curgerea vremii nu putu să satisfacă sarcinei sale de arhipăstoriu decât cu puțin succes, parte din cauză de slăbiciune și bătrânețe, parte apoi din cauza împrejurărilor turburate. Întinderea țării fiind mare, populația însemnată, iar multe părți ale țării în mari distanțe cu greu de pătruns și de vizitat, se născu dorința și aspirația de-a mai înființa încă o episcopie și a instala un al doilea episcop
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezenta pe Beaumarchais va putea să reproducă icoana dezvelită de noi numai prin o deplină dominare {EminescuOpXIV 336} asupra materiei. Numai prin aceasta actorul poate să dispuie asupra tuturor modulațiunilor sale și să lase a pătrunde prin narațiune dispozițiunea cea turburată a lui Beaumarchais. La capătul acestor indicațiuni scurte vrem a aminti și despre așa-numita narațiune simbolică, care, sub forma unui basmu sau a unei alegorii, ascunde un sâmbure adânc și plin de cugetare. Cel mai perfect esemplu de model
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar de la reprezentarea ei în realitate. Mai amintim mai departe de Ifigenia față cu Orest (Act. 3. Sc. 1) în intervalul zguduitoarei narațiuni a omorului de mamă. Sufletului Ifigeniei, încordat foarte mult deja prin antecedențe se scărește de la participarea foarte turburată până la stare amestecată de groază, milă și Entsetzen în care vorbirea proximă semnalează un suflet apropiat de disoluțiune. Fără ca puterile aceste să influințeze aceste puteri toate prin jocul mut asupra noastră, cuvintele ce urmează după narațiune, fie vorbite c-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cuvintele ce urmează după narațiune, fie vorbite c-o espresiune cât de corectă, apar fără adevăr. Și ce schimbare a sufletului trebuie să ne releveze {EminescuOpXIV 358} Ifigenia, când naratorul face cunoscut că el însuși e Orest! Aicea încordarea penibil turburată trece într-o fericire beată, căreia sufletul mai că-i sucumbă. Cuvîntul: "Eu. sânt Orest" lovește ca un fulger care luminează noaptea sufletului. În jocul mut a nobilei figure trebuie să simțim în același timp (spontaneu) bucuria inimei, încearcă[încercarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pare o transpoziție teologică a Rusiei concrete. Este mai mult decât evident că Rusia a fost sortită unei meniri monumentale. De ce totuși evidența aceasta a fost prilej de tortură pentru ruși? Tot secolul al XIX-lea rusesc vădește o conștiință turburată și profetică, o adevărată isterie mesianică. Orice popor care intră în istorie, când celelalte sânt în maturitate, suferă de un dezechilibru provocat de inegalitățile de nivel istoric. Rusia se năștea la viață, după ce dormise - întocmai ca România - secole întregi. Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]