105 matches
-
Rodica Zafiu E remarcabilă capacitatea turcismelor de a rămâne în circulație, mai ales în stilul colocvial. Termeni aparent desueți, legați de o anumită epocă din trecut, revin în uzul curent, adesea cu sensuri figurate, ironice și peiorative. În ultima vreme, presa românească utilizează intens cuvântul beizadea
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
intitulau Beizadea Costache din București către beizadea Costache din Ploiești... Uzul peiorativ se bazează pe degradarea comică a semnificației (de la „prinț” real la „pretins prinț”, „ins care se crede prinț”), dar și pe conotațiile balcanice ale termenului (asocierea cu alte turcisme din sfera corupției și a decăderii) și chiar pe forma feminină, care intensifică valoarea negativă a insultelor aplicate cu precădere bărbaților (haimana, lichea, hahaleră etc.). Cred că termenul nu și-a epuizat niciodată potențialul ironic, chiar dacă dicționarele noastre moderne (DEX
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
și Emil Suciu, în Influența turcă asupra limbii române, II, Dicționarul cuvintelor românești de origine turcă, Editura Academiei Române, 2010, îl consideră „rar”). Moda jurnalistă actuală e un argument pentru a consemna și în dicționarele curente sensul ironic - persistent, viu - al turcismului beizadea. Succesul său actual se explică în parte prin golul lexical pe care îl umple: ideea exprimată în franceză, de exemplu, prin formula fils à papa, implicând avantajele nemeritate obținute de cineva prin poziția părinților, este sugerată în română prin
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
puține șanse de extindere astăzi, când pare - cel puțin în lexicul manelelor, în extindere în limbajul curent - un epitet întru totul apreciativ, lipsit de ironie și autoironie. Nu ne rămâne deci decât să recurgem din nou la rezerva solidă de turcisme pitorești.
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
George îi rezervă un intreg capitol - realizăm că în privința aceleia scurgerea timpului nu se mai verifica, pierde din certitudine. Dacă vremuri proaste strică o limbă care altfel elimina singură din matrice copioase aluviuni străine dintr-o precedentă perioadă istorică - vezi turcisme, grecisme și chiar rusisme, iar generarea de noi realități sociale, din noi domenii ale activității omului împamânteste termeni bășicând inițial limba, scriitorul rămâne arbitru dezignat al sănătății acesteia. Cum spuneam, o bună parte a cărții respectă rămășagul titlului ei. Vocației
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]
-
al doilea la acest capitol se află o țară care produce unele dintre cele mai respectabile mărci, Germania. Pe locul al treilea, după Germania, se află Turcia, care este mult mai specializată pe textile decât sunt nemții. Spre deosebire de chinezării sau turcisme, falsurile nemțești sunt de o calitate mult mai bună, potrivit Deutche Welle, citat de Digi24. Uneori, atât de bună, că nu le poți deosebi de cele originale. Bine sau prost lucrate, copiile provoacă pagube de miliarde industriei germane. Numai în
Nu ai să crezi cine e a doua după China la falsuri by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/50203_a_51528]
-
1887 („numirile de mâță și de pisică... ar fi deci ambele onomatopoetice”). Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, partea a 2-a, Litera P, pe-pînar, 1974) conține tot explicația dominantă (pis + sufixul -ică), sugerând și o alternativă, prin trimiterea către turcismul dialectal pisik. Argumentele pentru explicația prin împrumut (cel mai probabil, din turcă) sunt mult mai solide decât o ipotetică derivare interjecțională. Termenul turcesc pisik este astăzi considerat dialectal sau învechit, ceea ce nu contrazice o influență în stadiul mai vechi al
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
fără bani. Toate expresiile din finalul dialogului sunt simple formule de acord și de întărire: pe zdreavăn și țeapăn apar de mai multe ori în dialog, cu sens de intensificator („tare”, „complet”), ca și de la mertepea, expresie con- ținând un turcism și însemnând „cum trebuie, cum se cuvine”. Dincolo de bogăția recunoscută a materialului lexical, sunt impresionante firescul dialogului și consecvența observației lingvistice: teatrul lui Alecsandri rămâne o sursă excepțională pentru istoria limbajului vorbit din secolul trecut.
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
desigur perifraze - fără bani, fără plată, de pomană; expresia pe blat indică (în limbaj argotic) doar soluția ilegală; gratis și gratuit - termenii standard - sînt împrumuturi moderne din franceză (forma gratis motivându-se și prin latină); mai vechi și popular e turcismul geaba, care a produs compusul sudat degeaba, adesea folosit în construcția pe degeaba; în anunțuri recente își face loc anglicismul free. Actualul moca funcționează ca adverb - ,Bine că o să cânte moca!" (Evenimentul zilei = EZ 3743, 2004); ,Asistenții persoanelor cu handicap
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
serie intitulată Isarlîc - "Gloriei lui Anton Pann" - cu Isarlîc, Nastratin Hogea la Isarlîc, Selim, în care mani-era e cu totul schimbată, deși virtuozitatea rămâne aceeași. Materialul verbal cosmic și hieratic este înlocuit prin material pitoresc; culoarea locală e obținută prin turcisme încrustate și armonizate în descripții și notații de o rară originalitate. Dintr-o inspirație înrudită vine și strania Domnișoară Hus, cu fantasticul ei descântec de nebună, de o originalitate de expresie, de o vigoare de notație și putere coloristică indiscutabile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
exprima, cum spunea Tudor Vianu, „toată bogăția plastică a detaliilor pe care dorea să le noteze”, fapt pentru care „de dragul termenului propriu se ducea să-l caute în vechiul fond arhaic al limbii sau în acele dependențe de grecisme sau turcisme”. NICOLAE DINA ALEXANDRIA - TELEORMAN Referință Bibliografică: FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU / Nicolae Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
schimbă, în loc de român să te cheme dac ci : gena, educația, cultura, mediul în care ai trăit și tot ce ai dat și primit cât timp ai stat pe pământ. Mai bine ne-am gândi cum să scăpăm de țigănismele și turcismele care ne-au năpădit, de excesul de șmecherisme și hoțisme care încep să se citească flagrant pe fața și în limbajul corpului nostru. Suntem ,,excelenți,, vorba lui Pleșu,( suflată de la Puric), dar uităm repede cat de greu le-a fost
DACIA ŞI DACII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352910_a_354239]
-
chip. La 12 februarie 2008 televiziunea națională aduce la masă rotundă pe ministrul culturii, un mare muzician, un profesor universitare de limbă română, compozitori de manele, directoarea Muzeului Țăranului Român și câțiva lăutari specializați. Manelele s-au născut din influența turcismelor asupra muzicii lăutărești, adăugând izul muzicii indiene din filme și modificate de cântăreții de petrecere. Pruteanu arată că manele se cântă pe texte jalnice. Se evită cultura și pe locul necultivat vin buruieni, adică se întinde măgăria până în Franța unde
MANELE DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359570_a_360899]
-
de proză de un crunt pitoresc, imagini plastice pline de culoare, pe alocuri macabre. Expresivitatea involuntară ține de familiaritatea cu care tratează marea istorie, de fantezia ce suplinește informația deficitară. Împletirea expresiilor populare cu neologismele încă nefixate lingvistic, coloratura unor turcisme și grecisme dau farmec limbii. D.E. a tradus, din slavonă, numeroase hrisoave domnești, acte și documente sau texte religioase, ca Rugăciuni, rânduieli și învățături (1819), carte ce a servit ca manual. Din rusește, traduce Stavrofilia sau Calea împărătească a crucii
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
geografică între diferitele zone locuite de români ce constituie factorul general românesc. În schimb, elementele împrumutate sunt familiare și specifice unui anumit teritoriu (de exemplu: ungurismele în Transilvania, slavismele în dialectele sud-dunărene, istroși meglenoromâne, ca și în Muntenia și Moldova, turcismele la sud de Dunăre, în dialectul aromân și în Dobrogea, grecismele în aromână și bulgarisme în meglenoromână). Fără să alcătuiască majoritatea numerică, fiind chiar mai puține decât totalul celor slave, cuvintele latine sunt însă cele mai importante, mai frecvente și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
croitori ai Curții, probabil cei mai calificați (agenți ai „triumfului aparențelor”), și, indiscutabil, croitorese, cusătorese și lenjerese, răspunzătoare de straiele Doamnelor și domnițelor. La fel vor fi stat lucrurile și cu blănarii (mânuind, ca și croitorii, un lexicon cu multe turcisme - Nicolae Iorga - și prelucrând blănuri scumpe pentru Vodă, pentru Doamnă și pentru boieri 300) între ale căror îndatoriri trebuie să fi intrat și căptușirea hainelor Doamnelor, și cu cojocarii, și ei atestați în veacul al XVII-lea, cu siguranță în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este vorba, În realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă, Însă nu i se spunea: prispă, nici pridvor (slavisme țărănești); și nici: cerdac (cu, eventual, geamlâc) - turcism târgoveț. Casa noastră din Mana avea (, domnilor, ) calidor. Deși tata Îmi explicase, doct, ca un Învățător de țară ce era, «de unde, pe unde ne-a venit cuvântul» (de la francezi, prin ruși); deși mai târziu, la Universitate, acceptasem evidența lingvistică: francezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi supus acelorași obligații. Toți otomanii, fiind egali În fața legii din perspectiva drepturilor și obligațiilor față de Stat, sunt eligibili În posturi guvernamentale, În funcție de abilitățile lor individuale și de educație. Într-adevăr, nu se ținuseră de promisiune, abandonând otomanismul multinațional pentru turcism, Însă puterile europene urmăreau atent imperiul; cu siguranță vor interveni dacă se va Întâmpla ceva rău. Hovhannes Stamboulian credea că În siuația de față otomanismul era cea mai bună soluție pentru armeni, nu ideile radicale. Turcii, grecii, armenii și evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se unește, cum poetul zice, cu poezia, dînd impresia de măreție, formînd „cadrul cel mai răpitor”. Culoarea cadrului este dată nu numai de strălucirea elementelor fizice, dar și de toponimia și onomastica bizară și, În genere, de limbajul cu multe turcisme al poemelor. La o simplă lectură, privirea este surprinsă de numărul mare de cuvinte și denumiri străine spațiului nostru. În versuri e vorba de: Nihor, Iscudar, Marmara, Candili, Bogaz (Bosfor), Isar, Misir, Carsa, Ispahan etc. Eroinele poemelor se cheamă: Esmé
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
homerică fiind turcită în "nadir latent", poetul se lasă în voia unui Kief oriental, cu lenea lui caracteristică. În acest univers, Nastratin Hogea se autoconsumă "Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el", Domnișoara Hus este caracterizată și prin turcisme: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașala!)/ Cu picioare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva"; ea este spiritualizată grotesc, chemând amanții prin incantații vrăjitorești; 11. Eptagonul cu cele "șapte semne, puse ciclic", din poezia Încheiere; cetatea Isarlâk, situată "la mijloc de Rău
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de neprevăzut, înspăimântând și pe Necuratul. Caragiale creează "un portret de femeie suprademonică" (v. Fanache), și prin culoarea locală devine "un mare promotor al balcanismului". El are "gust pentru balcanitate" (Pompiliu Constantinescu), folosind termeni din vocabularul epocii fanariote, grecisme și turcisme. Două loturi Nuvela ilustrează drama omului obișnuit pus în situații neobișnuite: un funcționar dornic de îmbogățire, cu un destin aflat la limita dintre comic și tragic. Acțiunea se desfășoară în jurul căutării biletelor de la loterie. Protagonistul, Lefter Popescu, împrumuta bani pentru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în vocabular. Paralel cu pierderea interesului pentru noțiunile învechite, ale căror nume ies treptat din uz, apar mereu noțiuni noi, care trebuie denumite. Multe cuvinte mor, așadar, de... bătrânețe, chiar dacă nu sunt foarte „bătrâne“ în limbă (mă refer la numeroasele turcisme, grecisme sau slavonisme din română); ele dispar din limbă când devin inutile, fiindcă noțiunea pe care o denumesc nu mai este cunoscută. Dicționarele limbii române au numeroase astfel de cuvinte, la care se fac precizări ca „învechit“ sau „ieșit din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
inutile, fiindcă noțiunea pe care o denumesc nu mai este cunoscută. Dicționarele limbii române au numeroase astfel de cuvinte, la care se fac precizări ca „învechit“ sau „ieșit din uz“, adevărate „certificate de deces“; sunt în această situație, de exemplu, turcisme ca tabalhana „tăbăcărie“, tabul „tobă mare folosită în fanfara militară turcă“ și altele. Tinerii de azi nu cunosc nici rusisme ca sovhoz, colhoz, stahanovist, foarte frecvente în urmă cu câteva decenii. Cuvintele pot fi considerate îmbătrânite și pentru că sunt înlocuite
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
o ia de bază, iar pe slavi îi considera veniți la sud de Dunăre mult mai târziu decât romanii. Militând contra latinismului pur în constituirea limbii române, el urmărea să descopere elemente autohtone prin care să contracareze slavismele, maghiarismele și turcismele care, aduse teoretic și eșalonate după secolul al optulea, se insinuau ca inerente perioadei de început a limbii române. Truda etimologică a lui Hasdeu a fost din capul locului zădărnicită de viziunea eronată asupra constituirii peisajului etnolingvistic din estul Europei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ele apar în cărțile italienești de bucate încă din 1570 (Scappi, Opera). Influența turcească există în „Manuscrisul brâncovenesc“, dar ea este încă într-o fază incipientă (în acest sens, este util de semnalat absența unui ingredient esențial bucătăriei otomane, orezul). „Turcisme“ putem găsi în mai multe rețete, dintre care vom da însă un singur exemplu: mâncarea de coaste de „oae“ (în două variante), un fel de strămoș al stufatului nostru de astăzi și, implicit, strâns înrudit cu felul de mâncare turcesc
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]