129 matches
-
Mare la „Cetatea Teleajenului” (poate Homorâciu), unde taie capetele pârcălabilor lui Radu cel Frumos, le ia în robie femeile și dă foc cetății. În 1573, Alexandru al II-lea întărește fiilor popii Neagoe moșie "peste valea Vălenilor". În 1580, Mihnea Turcitul dă o întărire marelui spătar Albina asupra moșiei Albinari (Ariceștii Zeletin), care ajungea până la hotarul Vălenilor. În 1581 tot Mihnea Turcitu întărește altora ocine în hotarul Berevoieștilor (azi cartier în Vălenii de Munte). În 1608, Radu Șerban întărește marelui vornic
Vălenii de Munte () [Corola-website/Science/297041_a_298370]
-
pusă de tradiție pe seama lui Negru Vodă, și alta ridicată de "Dobromir", mare ban de Craiova, din porunca lui Alexandru II Mircea. În 1568-1577, soția lui Alexandru vodă, Doamna "Ecaterina Salvaresso", a ridicat lângă Ocna Mare "Mănăstirea Slătioarele", căreia Mihnea Turcitul îi întărea la 1 septembrie 1579 o parte de sat. În toamna anului 1964, s-a creat ultimul lac sărat deasupra prăbușirii exploatării subterane din cartierul "Ocnița". Până în 1936, la această exploatare au lucrat și pușcăriași din peniteciarul de lângă salină
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Râmnic o episcopie numită Episcopia Râmnicului - Noul Severin, fapt ce este semnalat și de Paul de Alep în notele de călătorie ale sale în țările române. Însă atestarea documentară a acestei episcopii cu titulatura completă datează din timpul lui Mihnea Turcitul la 29 decembrie 1590. Construcția nouă a episcopiei, ridicată la 1639, a fost distrusă de un incendiu provocat odată cu năvălirea turcilor din 1737. Tot așa s-a întâmplat și în 1847. Construcția existentă a fost ridicată între anii 1850 - 1856
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
scrisori stăruitoare din partea boierilor care îi mai rămăseseră credincioși, prin care era rugat să vină cu oaste pentru a-l alunga pe „acest domn turc” (aluzie la faptul că noul domn, Radu Mihnea, era fiul lui Mihnea al II-lea "Turcitul", cel care își renegase credința creștină trecând la mahomedanism), curtea de la Viena nu voia să riște un nou război cu Turcia, ceea ce însemna în fond abandonarea cauzei lui Radu Șerban. Radu Șerban nu a mai apucat să-și revadă țara
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
în evidență existența unor așezări de tip hallstattian (sec. X-VIII î.Chr.), getic (Latene, sec. IV-III î.Chr.), apoi străromânească de la începuturile Evului Mediu (sfârșitul sec. XVI). Întâia sa mențiune apare într-un hrisov al voievodului Mihnea al III-lea "Turcitul", la 20 martie 1580, când i se întărea vornicului Dragomir "Bucul cu tot hotarul". Satul a apărut în acest an ca un sat de coloniști liberi, proveniți din moșnenii eliberați din robia tătarilor și folosiți ca mâna de lucru pe
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
militară, fără altă legătură cu domnia țării decât plata unui tribut către domnitorul Țării Românești care il trimitea, la rîndul său, turcilor. Nu era însă, admisă prezența turcilor în regiune lucru care a generat insistențele turcilor pe lîngă dominitorii: Mihnea Turcitul, Ștefan Surdul și Alexandru cel Rău de a diminua puterea banilor. În oraș, erau multe ateliere de meșteșugari care erau adunați în bresle. Cronica silezianului Baltazar Walther cel Tînar descrie orașul: "mare, împoporat" (populat) "și plin de tot belșugul dar
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
drept Mănăstirea Plătărești, provine de la un grec, Platara, primul egumen al acesteia"”. Acest fapt este mai degrabă o legendă, deoarece toponimul Plătărești este întâlnit cu mult înainte de întemeierea mănăstirii. Astfel, într-un hrisov din 5 iulie 1589 a lui Mihnea Turcitul este menționat că „"...întărește lui Filip mare armaș și socrului său Udriște ban, satul Afumați și jumătate din Plătărești"”. Într-un alt hrisov, din 15 aprilie 1631 a lui Leon Tomșa este menționat un „"...Udriște postelnic din Plătărești"”. De altfel
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
comuna Frăsinet din județul Călărași, Muntenia, România. Se află pe malul lacului Mostiștea. Având rădăcini adânci în negura istoriei, satul Tăriceni (Vutești după vechea denumire) este menționat pentru prima dată într-un document din 2 aprilie 1579, prin care Mihnea Turcitul îi întărește lui Chirică comisul o ocină în satul Vutești: „Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voevod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui și prea bunului Alexandru voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugei mele
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,92%). Pentru 3,09% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Primul document istoric care amintește de o localitate din comună datează din anul 1581, când voievodul Mihnea Turcitul dă poruncă lui Stanciu să fie ocina la Podeni din partea lui Dan și de la Văleni 800 aspri. Treptat, satele Podeni, Bălțești și Izești apar tot mai des în acte și documente. Denumirea localității de reședință vine de la un grup de
Comuna Bălțești, Prahova () [Corola-website/Science/301641_a_302970]
-
nu supuși români, ci supuși austrieci, germani sau otomani. După independență (1878), legile au evoluat semnificativ abia după Primul Război Mondial. Simultan au apărut forme de antisemitism privind nu evreii „romanioți” (greci), „sefarzi” (otomani, de origine spaniolă) sau „avdetiți” (otomani turciți, adică deveniți musulmani, numiți „dönme” în turcește), cu toții instalați de secole în țările române și vorbind perfect limba română, ci evreii „așkenazi” („nemți”) veniți foarte numeroși și recent din Germania, Austria, Galiția, Polonia, care vorbeau yiddish. Dintre aceștia din urmă
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
lui Hamza pentru sufletele celor patru fii ai săi uciși în septembrie 1568 și înmormântați în această mănăstire. Dovezi de vechimea mănăstirii sunt și în hrisoavele și actele domnești ale lui Neagoe Basarab - 30 iulie 1512, Mihnea al II-lea Turcitul - 8 ianuarie 1580, ale lui Matei Basarab - 14 aprilie 1643 și 27 octombrie 1645. Cea dintâi refacere aparține lui Mihnea al II-lea Turcitul, care a construit și chiliile precum și clopotnița din piatră. Paul de Alep, care a însoțit pe
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
în hrisoavele și actele domnești ale lui Neagoe Basarab - 30 iulie 1512, Mihnea al II-lea Turcitul - 8 ianuarie 1580, ale lui Matei Basarab - 14 aprilie 1643 și 27 octombrie 1645. Cea dintâi refacere aparține lui Mihnea al II-lea Turcitul, care a construit și chiliile precum și clopotnița din piatră. Paul de Alep, care a însoțit pe patriarhul Macarie de Antiohia în țările române, scrie în notele lui în anul 1657: "Biserica este mare și cu o arhitectură frumoasă, având două
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
călugărilor, astfel formându-se un mic cătun. Lapoșul este însă atestat documentar mult mai târziu, în anul 1607. Însă pe aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
Doamna (citată și cu numele de Catherine Salvarezzo, n. ? - d. 1590 Tripoli, Liban) a fost soția domnitorului Alexandru al II-lea Mircea și mama lui Mihnea al II-lea Turcitul. L-a cunoscut pe Alexandru al II-lea în timpul pribegiei acestuia la Constantinopol și s-au căsătorit în 1558, la Peră. era de origine italiană și provenea dintr-o familie catolică. Atunci cand soțul său a fost înscăunat Domn, a fost
Ecaterina Salvaresso () [Corola-website/Science/299777_a_301106]
-
încearcă să explice gestul că pe o prima tentativă de a lua domnia a lui Vintilă, fiul lui Pătrașcu cel Bun. Teoria nu pare a fi chiar corectă, căci însuși reputatul istoric, semnalează un document din timpul domniei lui Mihnea Turcitul, fiul lui Alexandru, care face referire la urmașii unuia din capii celor executați, în care se spune: "„[...] ca să nu fie păcatul părintelui domniei mele [...]”" (se referă la retrocedarea unui sat al lui Radu logofătul din Drăgoiești soției sale "n.a."). Ce
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
Brașovului, care țineau evidența târgoveților din Țara Românească, veniți pentru tranzacții comerciale cu negustorii brașoveni, menționează pe un anume Stan din Urlați, printre comercianții din alte localități prahovene: Gherghița, Târgșor, Breaza, Slănic, Comarnic, Filipești, Văleni . La 11 ianuarie 1581, Mihnea Turcitul consemna printr-o carte domnească lui Ursu și Oancea, cu feciorii lui, ca să le fie lor moșie la Urlați (...), din câmpu și din apă și din siliștea satului ... La 3 iunie 1595, Mihai Viteazul dădea poruncă lui Ursu și cu
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
real și nu doar o tradiție stătuse la baza redactării acestor acte, ci chiar documente reale, dar căzute în desuetudine și uitare sau chiar distruse. În 1974 se va descoperi primul izvor turcesc ce cuprindea un act acordat lui Mihnea Turcitul în 1585, descoperire urmată de altele în scurt timp. După 1774 prin înscrierea „tractatelor” Principatelor cu Poarta (a capitulațiilor) în tratatele cu caracter internațional dintre Rusia și Turcia acestea căpătau o sancțiune internațională. Din acest moment, până la 1878 „capitulațiile” deveneau
Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române () [Corola-website/Science/313790_a_315119]
-
la "Nirvana" și "Karma" sau la "Ultimul Dibuk" (ebraic), acorduri biblice despre "Gog" și "Magog", despre "Sfânta Vergură" ori despre "cămașa lui Hristos" acestea, cumulate, conduc la ideea de murire și regenerare în etern. "Moartea-și primblă iar trăsura / prin turcitul București" (Doina Melodie fără sfârșit). Dacă în Rosarium prevalează dicțiunea megalinară, preasălvirea Madonei, în Doina prioritar e spectrul dispariției. La centenarul Doinei lui Eminescu (prilej de encomion), Cezar Ivănescu se înfățișa cu un serial. Modul lirico-epic al lui Arghezi vârstnic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori a altui domeniu. Un asemenea dialog ar fi posibil numai între Anù și Dumuzi, în religiile unde erau respectate patronatele și autonomiile. În Dobrișean, cartea vieții este întoarsă. Au ieșit la iveală numerele destauratoare. Mihnea începe să respire aer turcit, iar balada din mit-legendă tinde spre istoriere. Domnitorul apleacă prea ușor, în spiritul timpului, urechea spre șoaptele intriganților, iar purtătorii de vîsle își joacă rolul în ton cu vremea. Retorica lor este iscusită, cu aluzii la posibile conflicte de putere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îi dă acestui prieten al ducilor italieni recomandări foarte bune pentru Henric al III-lea, regele Franței, la a cărui Curte P.C. ajunge în 1579. Urcă (după un nou stagiu constantinopolitan, urmărit cu atenție de Ecaterina Salvaressi, mama lui Mihnea Turcitul), în sfârșit, pe tronul Țării Românești în 1583. Zidește, ctitorește (a refăcut mănăstirea de la Curtea de Argeș, biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, a zidit mănăstirea Mislea), construiește palatul și biserica Aulei din Târgoviște (oraș în care și-a stabilit capitala, deranjându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
al valorilor. Sintagma „unitate în diversitate” este încă o figură retorică. În realitate există o diversitate ipocrită Politicieni și politicieni... După 1989, lichelismul din România are și explicații istorice - scria Octavian Paler. Nu uitați că noi am fost pe rând „turciți”, franțuziți”, „germanofili” și „rusofili”. Acum, suntem „americanofili” și „eurofili”. În mitologia greacă există un zeu numit Proteu, care își schimba înfățișarea de câte ori i se punea o întrebare de care vroia să scape. În principiu, zeul acesta ar merita un bust
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
au stabilit date certe; continuă o pluralitate de ipoteze. Ipoteza cumană nu este convingătoare deși este susținută de istorici de seamă. Circulația unui număr Însemnat de cuvinte cumane nu reprezintă o argumentare suficientă. Ipoteza bulgară admite că găgăuzii sunt bulgari turciți dar această opinie se infirmă Întrucât cele două popoare nu se aseamănă antropologic iar istoric nu se confirmă prin faptul că turcii nu au impus niciodată unui alt popor să se turcizeze, doar forțau popoarele supuse să treacă la mahomedanism
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
șuturi în cur de la un mic Robespierre (responsabil de bloc), un bătrân rămas din fericire în mintea copiilor, un evreu sărac dat afară din comunitate (dar nu din ghetou), un sunit-șiit încercând să rămână kopt într-o Armenie tot mai turcită, un neamț incapabil să-ți repare siguranța arsă, un biet sergent într-o armată ce se tot retrage de 40 de ani, un zoon antipolitikon bun doar de cușcă, o maimuță a bunului Dumnezeu, un căcat în ploaie (s.a.), asta
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
IV, Academia Română, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 258, se spun următoarele: În principiu, mănăstirile erau scutite de dări către domnie. Au fost însă și cazuri când domnia, aflându-se în dificultăți financiare, a impus la dări și așezămintele monahale. Mihnea turcitul, de pildă, la începutul domniei, ca să plătească haraciul către Poartă, a obligat și mănăstirile la bir. Într-un document din perioada 1586-1591 pentru mănăstirea Tismana, domnul arăta: "când am așezat domnia mea țara domniei mele, mari și mici și pe
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
bătrâni și handicapați etc. etc. (Ce ignoră, În acest caz, dl Iliescu este faptul că societatea suedeză nu e bântuită de uriașul flagel al corupției, individuale și statale, instalat la noi cu secole În urmă de levantini și de Grecii turciți! Cu titlu de amuzament, specific doar unora dintre argumentele sale - la țărani, el predica „marea fermă americană”, posibilă la noi doar În unele zone ale Moldovei de sud sau ale Bărăganului, uitând că mai bine de jumătate din teritoriul agrar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]