148 matches
-
studentă a lui Nicolae Iorga, a mărturisit, prin anul 1980, că „la moartea Domnului Iorga am vărsat lacrimi ca după o rudă apropiată. A fost un genial istoric al lumii!” (p. 253). Atitudinea și mărturisirile fostei studente a lui Iorga, turcoaică din Dobrogea, sunt sincere, credibile, în condițiile în care în Turcia a fost declarat doliu oficial la uciderea mișelească a polihistorului, cunoscut și respectat istoric al Imperiului Otoman (vezi articolul lui Traian Udrea, „Nicolae Iorga în conștiința neamului românesc (decembrie
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
cunoscut a fost cel cu rochie albă (ES 285 ) Până la această dată însularele își mai aminteau că pe insulă s-a purtat și rochia numită Bindali ( 1000 de flori ) care putea fi de culoare roz, mov sau vernil. Ca mirese turcoaicele nu purtau pe cap voal . Capul era învelit cu cemberul, o legătură de formă patrulateră pusă în triunghi, și legat în dreptul urechii. Pe față, pe obraji și frunte aveau ca podoabă garnitura de ornamente făcute don mărgele iapușturma ce se
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
săracă, dorind mai mult să incite iubirea soțului prin gelozie, ea va sfârși prin a se sinucide. Cele două destine intră într-o acțiune cu multe fire laterale, desfășurată în cadrul exotic al insulei din mijlocul Dunării, populată cu ființe primitive (turcoaica Yllen ori contrabandistul Melinte). Și alte personaje episodice (Lina Soroceanu) sunt reușite, însă deficiențele din Adorata își fac simțită mai mult prezența. Târgul de fete (1933) conține un reportaj-eseu (era subintitulat „simplă călătorie mintală”), o nuvelă ce nu iese din
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
ecou într-o proză individualizată de o ambianță aparte. Toate aceste scrieri cu specific aromânesc au fost publicate, începând cu anul 1902, în gazete și reviste din Bitolia și din țară sau în cărți precum De la frații de departe (1921), Turcoaicele (1921), România văzută de departe (1922), Prima turcoaică (1932). Deși proza lui B. a fost adesea alăturată de aceea a lui Pierre Loti, similitudinile s-ar putea explica doar prin realitățile asemănătoare de la care pornesc cei doi autori. Astfel, în
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
aparte. Toate aceste scrieri cu specific aromânesc au fost publicate, începând cu anul 1902, în gazete și reviste din Bitolia și din țară sau în cărți precum De la frații de departe (1921), Turcoaicele (1921), România văzută de departe (1922), Prima turcoaică (1932). Deși proza lui B. a fost adesea alăturată de aceea a lui Pierre Loti, similitudinile s-ar putea explica doar prin realitățile asemănătoare de la care pornesc cei doi autori. Astfel, în romanul Sărmana Léila (1922), a cărui eroină este
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
1922), a cărui eroină este fiica unui demnitar al sultanului Abdul-Hamid, acțiunea, cu inserții epistolare, se situează într-un Stambul stăpânit de deruta ce caracterizează prăbușirea imperiului. Având privilegiul de a studia la Roma, unde tatăl ei este ambasador, tânăra turcoaică intră în conflict cu legile și obiceiurile care stăpânesc societatea turcească. În pofida informației bogate, a construcției reușite de tipuri orientale - sultanul, sfetnicii, imamii și eunucii răsăriți parcă dintr-un fantomatic Ev Mediu, cadânele îmbătrânite, timorate, lipsite de speranță -, cu toată
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
istorice, basme compuse de el sau prelucrate. SCRIERI: Părăvulii, București, 1901; ed. București, 1904; ed. București, 1923; ed. Syracuse (SUA), 1989; De la frații de departe, Oradea, 1921; Nu tot ce zboară se mănâncă, București, 1921; Spovedanii de cadâne, București, 1921; Turcoaicele, Iași, 1921; Sărmana Léila, București, 1922; Primul poet, București, [1922]; Bucuria copiilor, Craiova, 1922; Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci, pref. N. Iorga, București, 1922; România văzută de departe, București, 1922; Colina îndrăgostiților, București, 1923; Clopotul fermecat, București, 1925; Of
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
București, 1927; În tinerețe sau la bătrânețe?, București, 1927; Haplea la București, cu ilustrații de Mihai Iordache, București, 1928; Miți Mițișor și Șoșoiu Șoșolici, București, 1929; Haplea, București, [1930]; Povești cu noroc, București, 1930; Haplea la școală, București, 1931; Prima turcoaică, București, 1932; Haplea în străinătate, București, 1932; Lir și Tibișir, București, 1933; Noile pățanii ale lui Haplea, cu desene de Geo și Gusty, București, 1934; Unchiul meu Adam, cu desene de Gusty, București, 1934; Anecdote, pref. Take Papahagi, București, 1935
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Lisabona (pe care l-am vizitat în vara anului 2005) sunt expuse multe recipiente pentru diverse remedii pe bază de opium : Theriaca, Mithridatum, Papavera etc. Despre domnitorul moldovean de la mijlocul secolului al XVIII-lea Constantin Racoviță Cehan (căsătorit cu o turcoaică din Istanbul), cronicarul Ioan (Ioniță) Canta scria : „De atâta era strașnic că mânca afion dimineața și la vreme de chindii [= după-amiaza] bea pelin cu ulciorul, și preste toată ziua se afla tot vesel”. Este puțin probabil ca domnitorul Racoviță Cehan
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Faptul nu trebuie să ne mire. S-a constatat, de pildă, că în Marea Britanie, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, majoritatea utilizatorilor de opium (60-70%) erau femei (61, p. 31). Pentru spațiul românesc, prototipul femeii narcofile a fost turcoaica (sultana, odalisca, hanâma, cadâna), care fuma în serai opium sau hașiș. Folosind clișee desuete, Dimitrie Bolintineanu (Florile Bosforului, 1851-1857) a descris hanâma fumând din narghilea, pe vremea când poetul trăia în exil la Istanbul : Colo, fumând tăcută, o tânără hanâmă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cuconul Vasile Creangă, 1875) apare o tabacheră, mai modestă („de tinichea”), dar totuși cu capacul emailat, în posesia unui boiernaș bucovinean din prima jumătate a secolului al XIX-lea : „își scosese din sânii antiriului [...] tabacherea de tinichea zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n gură” (275). „Tutunul este prizat mai ales de cărturari”, scria Flaubert, fiind, chipurile, „pricina tuturor bolilor creierului” (514, p. 125). Inițial, „burueana” tabac (prizată pe nas) era socotită „ca o medecină care vindeca toate patimile”, așa cum am văzut
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a bogățiilor pământești, în lumina învățăturii cristice, nuvela Gloria Constantini învederează mijloace care o situează în linia epicii lui Ioan Slavici și a lui Ion Agârbiceanu. Teza e devorată, sublimată de creație. Fiu al țăranului Tudor Fierăscu și al unei turcoaice, Constantin e, spre deosebire de potolitul Badea, fratele său după tată, un impetuos, o natură focoasă, vădit meridională, dificilă, având ca sigiliu o permanentă stare de nemulțumire. Neiubitor de muncă, avid de „comori pe pământ”, muncit de dorința îmbogățirii rapide pe orice
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
și fételor chinteșă”; tot aceia „singuri își da muerile lor și copiii lor și rudele lor robi în mâinile turcilor”; „Iar pre jupânesele lor le muncea și le lua toată agoniseala” [Mihnea al III-lea Radu]; „și au robit turci, turcoaice, copii, de i-au adus în țară” [Mihai Viteazul într-o campanie sud-dunăreană]; ori stârnind persecuții sau compasiune când rămâneau fără sprijin („har Constandin vodă [Brâncoveanu] încă nu i-au lăsat [este vorba de Maria Cantacuzino și de fiul ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
catolicism, primind - ca un „vir catholicus și unit cu Sfântul Scaun” - ajutorul Vaticanului în demersurile sale], după ce a refuzat planul surorii lui Murad al III-lea de a-l însura cu o protejată a ei, s-a căsătorit cu o turcoaică botezată; primise, după convertire, numele de Stanca, dar pomelnicul bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului îi zice „Doamna Sultana”7) și prepară, pentru vremea veche, „căsătoria împărătească” (N. Iorga) a lui Neagoe Basarab. Vlăstarul Craioveștilor, unul dintre „marii bastarzi” ai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pierdut. Adversarii au fost mai puternici, însă, și mai abili. Petru Cercel a fost închis în fioroasa Edicule și apoi trimis - după ce fusese mutilat, se pare - în exil în insula Rhodos. Este ucis, însă, în 1590, în timpul călătoriei pe mare136. Turcoaica Sultana, cu care Petru Cercel se însurase (refuzase planul surorii lui Murad al III-lea de a-l căsători cu o protejată a ei) și care se botezase luând numele de Stanca (deși în pomelnicul bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ideale”) și chiar a sistemului social (întrezărind, înfrigurat, „un sistem social în stare să ridice la înălțimi necugetate idealul moralității”). Tiradele de „apostol nebun”, cuprins de delir, îi aduc mulți adepți, printre care, în Dobrogea fierbinte, frumoasa, dar ciudata, fanatica turcoaică Ijleal. Fata cu plete negre și ochi verzi se lasă îndată fascinată de „erou”. Farmecul ei îl tulbură pe rebel, care va afla târziu, după moartea tinerei într-un groaznic accident, că banii pe care ea îi trimitea și care
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
Franco Sivori - și îl înconjoară cu grădini, înălțând biserica domnească din incintă, unită cu palatul printr-o galerie pe piloni. Își surprinde însă conaționalii prin gestul exotic al căsătoriei pe care o face, în 1584, cu una dintre cele trei turcoaice aduse de la Stanbul; o creștinează întâi, botezând-o Stanca, dar pomelnicul bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului o ține minte ca „Doamna Sultana”. Toarnă în scurta sa domnie - șederea sa pe tronul Țării Românești se va încheia în 1585, la
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
ani de încercări inimaginabile. Versul se menține expresiv și în celelalte secțiuni ale volumului, cu precădere în cea numită Cadrilater, care înmănunchează un șir de poeme cu parfum oriental, indicibil: „Merg pe drum de țară, printre lanuri coapte,/ carul cu turcoaice peste snopi culcate,/ turcul mână caii, picotind în noapte,/ ele tot cu gândul către lumi uitate...// Hai, Ahmed, gonește carul cu cadâne -/ noaptea este scoasă din seraiuri parcă,/ să vezi haremuri, să dormi până mâine!.../ Ce Șeherezade tihna îți încearcă
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
dădea seama că fratele ei Încerca să-și alunge mâhnirea Într-un fel la care ea nu se așteptase și nu mai putea să tacă resemnată. Vrei o femeie? Întrebă Desdemona pe un ton neîncrezător. Ce fel de femeie? O turcoaică? Lefty nu răspunse. După ce izbucnise, Începuse din nou să-și pieptene părul. ― Poate că vrei o fată de harem. Așa-i? Crezi că eu nu știu de femeile alea dezlânate, de poutanes? Uite că știu. Nu-s chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
poutanes? Uite că știu. Nu-s chiar așa de proastă. Vrei o grăsană care să dea din șunci În fața ta? Cu un diamant În buricul ăla gras? Vrei una din aia? Ascultă la mine! Știi de ce-și acoperă fețele turcoaicele alea? Crezi că e din cauza religiei? Da’ de unde! E pentru că altfel nimeni n-ar putea să se uite la ele! De-acum țipa de-a binelea: ― Rușine să-ți fie, Eleutherios! Ce-i cu tine? De ce nu-ți găsești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ras cu soția. Cu aceste cuvinte, puse jos peria de haine și Își luă haina. ― Să nu mă aștepți, spuse el și ieși din dormitor. ― Du-te! strigă Desdemona după el. Puțin Îmi pasă! Dar ține minte: când nevasta ta turcoaică o să-și dea jos masca, să nu dai fuga Înapoi În sat! Dar Lefty plecase. Sunetul pașilor lui se stinse. Desdemona simți cum otrava misterioasă Îi inundă din nou sângele. Dar nu băgă de seamă. ― Nu-mi place să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nevoie de el? I-ar fi fost mai ușor dacă nu se Întorcea niciodată. Dar Îi era datoare mamei ei și trebuia să aibă grijă ca el să nu ia vreo boală rușinoasă sau, mai rău, să fugă cu vreo turcoaică. Mătăniile continuau să cadă, una câte una, printre degetele Desdemonei. Dar ea deja nu-și mai număra necazurile. În schimb, mărgelele Îi invocau acum În minte imagini dintr-o revistă ascunsă În biroul vechi al tatălui ei. O mărgea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Începu să le dea sfaturi despre cum să se aranjeze, o ascultară. Desdemona Îi spuse lui Lucille să se spele mai des și Îi sugeră să-și dea cu oțet la subsuori, ca dezodorizant. O trimise pe Victoria la o turcoaică specializată În Îndepărtarea părului nedorit. În săptămâna care urmă, Desdemona le Învăță pe fete tot ce Învățase ea din singura revistă de modă pe care o văzuse vreodată, un catalog zdrențuit pe nume Lingerie Parisienne. Catalogul fusese al tatălui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe care-l Îngâna. După două săptămâni, Desdemona se duse Într-o după-amiază În vie și Îl Întrebă pe fratele ei: ― Ce faci aici? Cum de nu ești jos, În Bursa? Credeam că până acum ți-oi fi găsit vreo turcoaică drăguță cu care să te Însori. Sau toate au mustață, ca Victoria? ― E ciudat că spui asta, remarcă Lefty. N-ai observat? Vicky nu mai are mustață. Și știi ceva? Ridicându-se acum, zâmbi. Și Lucille a Început să miroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cutia aia. Pe bunicii mei curtea simulată Îi distra. Când Îi auzea cineva, Începeau conversații de prima sau a doua Întâlnire, născocindu-și trecutul. ― Și, Întreba Lefty, frați ai? ― Am avut un frate, răspundea Desdemona melancolic. A fugit cu o turcoaică. Tata l-a dezmoștenit. ― Câtă strictețe! După părerea mea, dragostea trece peste toate tabuurile. Tu ce crezi? Când erau singuri, Își spuneau: ― Cred că merge. Nu s-a prins nimeni. De câte ori o Întâlnea pe Desdemona pe punte, Lefty se prefăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]