85 matches
-
limba arabă, Coranul (Coran) și hadith, și istoria islamului. Guvernul Turkmenistanului, susține natură seculară prin sprijinul său la libertatea de credință religioasă, așa cum sunt ele în Legea din 1991 privind libertatea de conștiință a Organizațiilor Religioase din Republică Socialistă Sovietică turkmena și instituționalizata în constituția din 1992. Acest document garantează separarea bisericii de stat; înlătura, temeiul juridic pentru Islam, să joace un rol în viața politică, prin interzicerea prozelitismului, diseminarea "neoficială" a literatura religioasă, discriminarea bazată pe religie, și formarea de
Religia în Turkmenistan () [Corola-website/Science/319553_a_320882]
-
Gurbangulî Mialikgulîievici Berdîmuhamedov (în turkmenă "Gurbanguly Mälikgulyýewiç Berdimuhamedow", în rusă "Гурбангулы Мяликгулыевич Бердымухамедов", transliterat "Gurbangulî Mialikgulîievici Berdîmuhamedov", forma cea mai utilizată; n. 29 iunie 1957, Babarab, districtul Geok Tepe) este din 14 februarie 2007 președintele Turkmenistanului. Gurbangulî Mialikgulîievici Berdîmuhamedov s-a născut la 29 iunie
Gurbangulî Berdîmuhamedov () [Corola-website/Science/315099_a_316428]
-
29 iunie 1957, Babarab, districtul Geok Tepe) este din 14 februarie 2007 președintele Turkmenistanului. Gurbangulî Mialikgulîievici Berdîmuhamedov s-a născut la 29 iunie 1957 la Babarab, astăzi în districtul Geok Tepe din provincia Ahal, pe atunci în Republica Sovietică Socialistă Turkmenă. A obținut o diplomă a Institutului de Medicină de stat din Republica Sovietică Socialistă Turkmenă, în 1979, și și-a început cariera de artă dentară. A obținut un doctorat în științe medicale la Moscova. Până în 1992 a făcut parte din
Gurbangulî Berdîmuhamedov () [Corola-website/Science/315099_a_316428]
-
Mialikgulîievici Berdîmuhamedov s-a născut la 29 iunie 1957 la Babarab, astăzi în districtul Geok Tepe din provincia Ahal, pe atunci în Republica Sovietică Socialistă Turkmenă. A obținut o diplomă a Institutului de Medicină de stat din Republica Sovietică Socialistă Turkmenă, în 1979, și și-a început cariera de artă dentară. A obținut un doctorat în științe medicale la Moscova. Până în 1992 a făcut parte din corpul didactic de artă dentară al învățământului medical superior turkmen. A devenit director al departamentului
Gurbangulî Berdîmuhamedov () [Corola-website/Science/315099_a_316428]
-
După moartea președintelui Saparmurat Niiazov, survenită la 21 decembrie 2006, a fost însărcinat cu conducerea comisiei formate pentru organizarea funeraliilor președintelui defunct. În epoca sovietică, cel căruia i se încredința această sarcină era, în general, succesorul oficios al defunctului. Constituția turkmenă prevedea că în caz de deces al președintelui țării, președintele Adunării Populare (Parlamentul) trebuie să asigure interimatul în fruntea statului. Drept urmare, cel care ar fi trebuit să asigure interimatul era Övezgeldî Ataiev, însă justiția, imediat după decesul lui Niiazov, a
Gurbangulî Berdîmuhamedov () [Corola-website/Science/315099_a_316428]
-
Saparmurat Ataievici Niiazov (în turkmenă: "Saparmyrat Ataýewiç Nyýazow"; în rusă: "Сапармурат Атаевич Ниязов", transcris "Saparmurat Ataievici Niiazov"), supranumit Türkmenbașy (pronunțat: [türkmenbașî]; „șeful turkmenilor”; n. 19 februarie 1940, Gypjak, în apropiere de Așgabat — d. 21 decembrie 2006) a fost, din 1985 până în 2006, șeful statului turkmen
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
singurul partid autorizat să funcționeze), avea și obiceiul să impună țării sale excentricitățile personale. Saparmurat Ataievici Niiazov s-a născut la 19 februarie 1940 la Gypjak, localitate aflată la câțiva kilometri de Așgabat, pe atunci capitală a Republicii Sovietice Socialiste Turkmene. A rămas orfan la o vârstă fragedă. După versiunea oficială, tatăl său a murit în luptă cu germanii, în al Doilea Război Mondial; restul familiei a murit în cursul violentului cutremur de pământ din 1948 care a devastat Așgabatul. A
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
un orfelinat sovietic, iar apoi a fost luat spre creștere de către o rudă îndepărtată. În anul 1962 a intrat în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, în sânul căruia a fost rapid promovat, devenind în 1985 șeful Partidului Comunist al RSS Turkmene. Fiind un oponent al lui Gorbaciov, întrucât relaxarea pe care acesta o promova prin perestroika reprezenta un pericol pentru propria sa putere, Niiazov a susținut fără rezerve puciul din august 1991 de la Moscova, îndreptat împotriva lui Mihail Sergheevici Gorbaciov. Dar
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
de Uniunea Sovietică, aflată în dezintegrare accelerată. Acest proces i-a permis lui să rămână la putere și să nu se supună procesului de democratizare produs în alte țări ex-sovietice. La 27 octombrie 1991, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Turkmene a declarat Turkmenistanul independent, iar Partidul Comunist al RSS Turkmene a fost transformat în Partidul Democratic din Turkmenistan, care a rămas unicul partid permis de lege. Uniunea Sovietică a încetat să mai existe la 31 decembrie 1991. La 21 iunie
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
a permis lui să rămână la putere și să nu se supună procesului de democratizare produs în alte țări ex-sovietice. La 27 octombrie 1991, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Turkmene a declarat Turkmenistanul independent, iar Partidul Comunist al RSS Turkmene a fost transformat în Partidul Democratic din Turkmenistan, care a rămas unicul partid permis de lege. Uniunea Sovietică a încetat să mai existe la 31 decembrie 1991. La 21 iunie 1992, candidatul unic Niiazov a fost ales președinte, devenind astfel
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
fapt, statul a continuat să ofere minimul necesar turkmenilor. Niiazov a așezat la loc de mare cinste cultura și a încercat să adapteze o nouă cultură națională în Turkmenistan. A introdus alfabetul latin în locul celui chirilic și a proclamat limba turkmenă drept limbă de stat. A redenumit lunile anului și zilele săptămânii în funcție de cultul personalității sale. A difuzat "Ruhnama" („Cartea Sufletului”), cartea pe care a scris-o, ca fiind cartea sfântă a națiunii. era un conducător autoritar, cunoscut pentru puternicul cult
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
Textul fundamental este "Ruhnama", o epopee națională scrisă de Niiazov. Această carte, un amestec de istorie revizionistă și de linii de conduită morală, are drept vocație de a fi „ghidul spiritual al națiunii”, precum și soclul artelor și al literaturii naționale turkmene. În martie 2006, Saparmurat Niiazov a declarat, de altfel: „Cel care va citi de trei ori "Ruhnama" va găsi o bogăție spirituală, va deveni mai inteligent, va recunoaște existența divină și va merge direct în paradis”. Alfabetul limbii turkmene a
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
naționale turkmene. În martie 2006, Saparmurat Niiazov a declarat, de altfel: „Cel care va citi de trei ori "Ruhnama" va găsi o bogăție spirituală, va deveni mai inteligent, va recunoaște existența divină și va merge direct în paradis”. Alfabetul limbii turkmene a fost schimbat: vechiul alfabet chirilic din perioada sovietică, asemănător cu cel folosit de limba rusă, a fost înlocuit cu cel latin apropiat de alfabetul turc, iar cărțile din perioada sovietică scrise în vechiul alfabet au fost interzise, fără a
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
ca un simbol al renașterii poporului turkmen. Pe pereții edificiului vor fi înscrise percepte extrase din "Ruhnama", amestecate cu sure (unitate formată dintr-un număr de versete) din Coran. Printre alte tentative ale lui Sapamurad Niiazov de transformare a culturii turkmene, se pot cita definirea etapelor vieții și schimbarea numelor zilelor și lunilor anului, redenumite, aducându-se omagiu eroilor sau simbolurilor naționale. Astfel, ianuarie a devenit "türkmenbașy", aprilie "gurbansoltan eje", septembrie a devenit "ruhnama", iar decembrie "bitaraplyk", adică „neutralitate”. Toate celelalte
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
și reconstruire a monumentului la periferia Așgabatului. Pentru a ajunge în vârf, funcționează un lift de sticlă. "Arcul Neutralității" se sprijină pe trei piloni așezați oblic, precum muchiile unui trunchi de tetraedru. Designul monumentului a fost inspirat de pirostriile tradiționale turkmene. Uneori, monumentul a fost comparat cu o rachetă sau cu o navă spațială. În partea de sus a monumentului, este așezată o statuie de bronz placată cu aur, înaltă de 12 metri (39 ft), a lui Saparmurat Niyazov (ca urmare
Arcul Neutralității () [Corola-website/Science/316158_a_317487]
-
în 24 de ore, în așa fel încât fața dictatorului să fie întotdeauna iluminată de soare. Cei trei piloni care formează baza sunt împodobiți cu plăci de marmură și basoreliefuri de bronz care reprezintă câteva mari evenimente din istoria națiunii turkmene (partea de jos) și motive inspirate de covoare tradiționale (partea de sus). Ascensoare permiteau legarea etajelor, cafenelei și platformelor de observație. Monumentul a fost construit de compania turcească "Polimeks" (principală concurentă a ramurii turkmene a companiei Bouygues, "Bouygues Turkmen"), sub
Arcul Neutralității () [Corola-website/Science/316158_a_317487]
-
câteva mari evenimente din istoria națiunii turkmene (partea de jos) și motive inspirate de covoare tradiționale (partea de sus). Ascensoare permiteau legarea etajelor, cafenelei și platformelor de observație. Monumentul a fost construit de compania turcească "Polimeks" (principală concurentă a ramurii turkmene a companiei Bouygues, "Bouygues Turkmen"), sub conducerea arhitectului "Erol Tabanja". Construcția "Monumentului Neutralității" a costat 12 milioane de dolari americani și a fost încheiată în anul 1998. Inaugurarea monumentului a avut loc la 12 decembrie 1998. După decesul lui Saparmurat
Arcul Neutralității () [Corola-website/Science/316158_a_317487]
-
este o republică prezidențială. Președintele este șeful guvernului și al statului și deține controlul cvasiabsolut al vieții țării. În Republica Turkmenistan există un singur partid politic legal: "Partidul Democratic din Turkmenistan", urmaș al vechiului "Partid Comunist al Republicii Sovietice Socialiste Turkmene". În 1993, un grup de deputați legați de lucrătorii rurali au fondat "Partidul Justiției Țărănești", dar care nu a fost recunoscut legal. În ianuarie 2002, "Boris Șihmuradov", fost ministru al relațiilor externe, a fondat, în exil, "Mișcarea Democratică Populară din
Politica Turkmenistanului () [Corola-website/Science/321729_a_323058]
-
în vigoare din 26 septembrie 2008. "Consiliul Poporului" se întrunește cel puțin o dată pe an, iar între reuniunile Adunării, ia măsuri legislative. Turkmenistanul a fost una din republicile unionale ale URSS, începând din 1925, având denumirea de Republica Sovietică Socialistă Turkmenă, până la destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991. De la obținerea independenței în 1991 și până în decembrie 2006, Turkmenistanul a fost guvernat de dictatorul Saparmurat Niyazov, care s-a autodenumit «Türkmenbașy» («Părintele turkmenilor»), după modelul luat de la Mustafa Kemal Atatürk, conducătorul reformator al
Politica Turkmenistanului () [Corola-website/Science/321729_a_323058]
-
bolșevicii au lansat un program amplu delimitare a frontierelor etnice în Asia Centrală. Pe 27 octombrie, ȚIK a emis un decret prin care republicile populare din zonă și Turkestanul autonom din cadrul RSFS Ruse au fost reorganizate ca RSS Uzbekă și RSS Turkmenă, care au devenit republici constituente ale URSS-ului pr 13 mai 1925. Noile granițe corespundeau în mare granițelor etnice, iar în cadrul Uzbekistanului a fost cuprinsă pentru o vreme și RSSA Tadjikă, care a fost transformată în RSS Tadjikă și a
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
cu același nume din județul Bacău, Moldova, România. Denumirea actuală a comunei provine de la râul Oituz în al cărei bazin hidrografic se află. V. Spinei a arătat că numele acestui râu provine, la rândul său, de la uzi sau oguzi (populație turkmenă) care au emigrat în Moldova presați de cumani. Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial se află pe Dealul Coșna din Oituz, județul Bacău și a fost ridicat în anul 1924 de către Societatea „Cultul Eroilor” cu sprijin obștesc. Sculptura a
Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/324577_a_325906]
-
în mod constant războaie, atât împotriva Imperiului Bizantin, cât și împotriva diverselor grupări rebele din interiorul Califatului Abbasid. Cea mai notabilă realizare a sa pe plan intern a fost înăbușirea revoltei khurramite. , fiul lui Harun al-Rashid și al unei sclave turkmene pe nume Marida, s-a născut în jurul anului 795. În timpul domniei fratelui său, al-Mamun, a participat la lupta împotriva bizantinilor din Asia Mică. Fiind unul dintre cei mai tineri fii ai lui Harun al-Rahid, al-Mu'tasim nu a intrat în
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
este de aproximativ 150, ceea ce este un număr impresionant în comparație cu Tadjikistanul, în care există mai putin de 20 de moschei. Numărul moscheelor din Uzbekistan nu reflectă neapărat un nivel superior al sentimentului religios al cetățenilor săi, în comparație cu cel al populaților turkmene sau kirghize. Cu toate acestea, numărul moscheelor funcționale și al imamilor desemnați de către Consiliul Spiritual din Tashkent, reprezintă un avantaj de care se bucură credincioșii din țară. Ca o consecință a acestui fapt, islamul paralel, reprezentat de maeștrii sufiți și
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
din Tashkent, reprezintă un avantaj de care se bucură credincioșii din țară. Ca o consecință a acestui fapt, islamul paralel, reprezentat de maeștrii sufiți și de dervișii călători, nu a avut rolul compensator pe care îl deține în celelalte republici turkmene, unde numărul moscheelor funcționale și cel al imamilor este insuficient. În Uzbekistan, moscheea și "imam-khatibii" sunt centrul real al vieții spirituale și religioase a credincioșilor. Totuși, "mazăr"-ul și maestrul sufit au continuat să fie componente importante ale societății din
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
prevenirea posibilelor incidentelor aviatice. Acest memorandum a fost semnat la 20 octombrie 2015 între Rusia și Statele Unite ale Americii. La 20 noiembrie 2015, Ankara l-a convocat pe ambasadorul rus în semn de protest față de bombardarea "intensivă" a unor sate turkmene din nordul Siriei de către avioane de război rusești. De asemenea, presedintele Erdogan și-a manifestat nemulțumirea față de incursiunile ruse din octombrie 2015 în spațiul aerian turc. Navigatorul Constantin Muratin a aterizat în afara razei de tragere a rebelilor turkmeni-sirieni și a
Doborârea avionului rusesc Suhoi Su-24 din 2015 () [Corola-website/Science/335138_a_336467]