17,002 matches
-
fi căzut acolo, harpoanele zimțate ale catedralelor Notre-Dame și Sainte-Catherine, turnul Saint-Jacques, biserica Saint-Etienne-du-Mont unde sunt îngropați Racine și Pascal pe care-i salutam din depărtare, turnul Clovis pe care Angelo a pus cândva drapelul roșu. Pilonul kaki, acolo, o, turn Eiffel, păstorule. Eu și cu Treize nu-i știam decât primul etaj. Am urcat într-o zi ca să desfășurăm în gol mari banderole ce sărbătoreau „victorioasa luptă a poporului vietnamez". Era în timpul vizitei lui Nixon la Paris... Înainte sau după
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
la Pekin a șefului tigrilor de hârtie Pierre Overney a fost omorât, la poarta Zola a uzinei Renault din Billancourt: și asta se întâmpla în februarie 1972, încă mai țineam minte. Într-o zi va trebui să urcăm până-n vârful turnului Eiffel, îmi spune el. Acum, când nu mai avem nimic de făcut acolo, decât să privim, ca toată lumea. Acum, când tot ce facem e să tragem cu ochiul. Pe vremea aceea, îi spui fetei lui, încă nu eram obișnuiți cu
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
nu mai avem nimic de făcut acolo, decât să privim, ca toată lumea. Acum, când tot ce facem e să tragem cu ochiul. Pe vremea aceea, îi spui fetei lui, încă nu eram obișnuiți cu uriașul toc pentru pieptene care e turnul Montparnasse și nici cu turnul Zam, de la Facultatea de Științe. Era stilul lansat de președintele Pompe. Și sub turnul Zam am avut o bătaie memorabilă, la începerea cursurilor în ’68, dar de data asta cu „revizioniștii", și puțin a lipsit
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
făcut acolo, decât să privim, ca toată lumea. Acum, când tot ce facem e să tragem cu ochiul. Pe vremea aceea, îi spui fetei lui, încă nu eram obișnuiți cu uriașul toc pentru pieptene care e turnul Montparnasse și nici cu turnul Zam, de la Facultatea de Științe. Era stilul lansat de președintele Pompe. Și sub turnul Zam am avut o bătaie memorabilă, la începerea cursurilor în ’68, dar de data asta cu „revizioniștii", și puțin a lipsit ca Treize să nu-l
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
tragem cu ochiul. Pe vremea aceea, îi spui fetei lui, încă nu eram obișnuiți cu uriașul toc pentru pieptene care e turnul Montparnasse și nici cu turnul Zam, de la Facultatea de Științe. Era stilul lansat de președintele Pompe. Și sub turnul Zam am avut o bătaie memorabilă, la începerea cursurilor în ’68, dar de data asta cu „revizioniștii", și puțin a lipsit ca Treize să nu-l facă piftie, cu o masă aruncată de la etajul patru, pe un tip ce avea
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
pentru menajeria lor? Alături de elefanți, de leii Hector și Andromaca, de focile Mimi, Fifi, Riri, inorogul Dumnezeu! Hermafroditul primordial! A revenit la marginea schelelor, aruncând cu mâinile întinse un lasou imaginar. Niște ferestre strălucesc în depărtare la apus, în vârful turnurilor din noul cartier la Défense. Soarele își înalță creștetul roșiatec peste Nation, peste periferiile îndepărtate Montreuil Le Perreux Le Raincy Villemomble Romainville, cartiere de blocuri grădini proletare parcări autostrăzi de centură centre comerciale, toate acoperite ca de un sos de
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
de exemplu, celei sartriene, o implicare ce înseamnă în primul rând încredere într-un anumit rost al scrisului ca purtător de mesaj uman, implicare în mișcarea vie, prezentă a literelor în relație cu societatea, dezavuare implicită a izolării în desuetul "turn de fildeș". "Preocupările politice", cum sună un titlu, nu sunt abandonate nici după momentul troțkist, întoarcerea din lagărele naziste (și sovietice!) ale unor vechi camarazi de crez obligă la reconsiderări majore, revelațiile lui Soljenițîn despre Gulagul comunist îl fac, ca
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
clădirea cunoscută sub numele de Casa Scânteii; dacă va consulta și un ghid istoric al capitalei va afla că în fața acesteia trona până nu foarte de mult statuia lui Vladimir Ilici Lenin. Privind ansamblul de mari dimensiuni, cu colonade stupide, turnuri inutile, ornamente încărcate, de prost gust, călătorul se va întreba: în ce măsură construcția se situează pe tradiția arhitectonică românească? Și nu-i va trebui lungă vreme spre a constata că faraonica clădire nu are nici-o legătură cu tradiția românească: ea este
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
pronunța cuvintele. A început să spună că odată, pe când era copilă, îi venise rândul să meargă cu vacile la păscut și s-a dus la pășunea de lângă lac, aproape de peșteră. Acolo a dat peste un ou uriaș. Era înalt ca turnul de clopotniță și alb ca zăpada. Parcă de când lumea se afla acolo, la intrarea în peșteră. Din el se desprindea ceva ca un fum întunecos. - Ți se făcea frică, ne asigura tușa Paula. Era negreșit lucrarea celui viclean. Cine știe cât cântărea
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
stricată și care ar fi un producător de literatură marginală de-a gata și de uniuni de creație. Este apoi oarecum derutantă dorința criticului de (re)organizare în grupuri și societăți - trecerea este totuși prea bruscă, de la scriitorul singuratic, din turnul de fildeș, la scriitorul-membru... în partea a doua a cărții sînt strînse cîteva zeci de cronici de poezie. Se știe, Ion Pop este unul dintre vârfurile de lance ale criticii "de poezie" românești. Găsim aici autori foarte mari, dar și
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
Joplin/ un bărbat și o femeie dansau îmbrățișați/ fiecare privind întunericul/ peste umărul celuilalt" (cîteva scrisori către Janis Joplin). Ideea de efort e ridiculizată, pusă sub semnul a ceea ce faimosul bard francez numea "teribila logică a absurdului": "alături de acoperișul blocului turn/ am întîlnit spre dimineață/ o făptură înveșmîntată în fîșii de fosfor// ai fi spus că dansează// poate încerca doar să înșurubeze aerul/ în pămînt" (rayuela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon). Sau: "apoi o să vopsim în verde/ urechile
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
unită, care trăia un Crăciun perpetuu"!... Alteori, umorul e pur vizual, strict cinematografic: vezi momentul în care (printr-o "invenție" de invidiat, a lui Vivi Drăgan Vasile, autorul imaginii), aparatul de filmat urcă spre ceruri și transformă un WC strîmt (turnul de fildeș confort III) într-un spațiu sacru, cu vitralii (comentariu: "Cineva acolo sus mă iubea")... O secvență excepțională e vizita celor doi mafioți în clasă; momentul în care basarabeanul scoate pistolul și îi invită pe elevii zurbagii să-și
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
malefic, al întunecării și pierzaniei, diform pînă la teratologic, textualizînd Nimicul, stă în atenția specială a lui George Vulturescu: "Nordul este o pîclă, zice Ion./ Nordul e o valvă a Nopții, adaugă tot el./ Nordul este cînd vezi, spun./ Înconjurăm Turnul cu ceas. Cadranul/ scorojit pare găvanul unui ochi orb./ Pare un ovar gata de fecundat, rîde Timotei./ Să-i umplem gura știrbă cu poemele/ noastre, țipă Varlaam. Prostii, Nordul e/ o mlaștină, o iarbă cleioasă, continuă să/ bolborosească Ion" (Pieziș
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
la câmp sau la bucătărie, pregătind cartofii cu fasole, aliment de bază, hrană permanentă a agricultorilor. La mai puțin de trei kilometri de sat, lângă râu, tata puse să se construiască o casă pe care am botezat-o La Torre - Turnul. De jur împrejur, a plantat apoi o grădină cu pomi fructiferi, ce dădea spre un mic heleșteu, unde ne aștepta o barcă, și spre râu. Un canal de irigație traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
o grădină cu pomi fructiferi, ce dădea spre un mic heleșteu, unde ne aștepta o barcă, și spre râu. Un canal de irigație traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece persoane, cel puțin - mergea zilnic la Turn cu două trăsuri. Acea șleahtă de copii veseli se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu acetilenă, și ne întorceam când era deja noapte adâncă. Viață trândavă, neamenințată de nimic. Dacă eu aș fi făcut parte dintre cei care udau pământul cu sudoarea lor și care strângeau bălegarul, care
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
venețiană/ cu zece mii de mîini și picioare-n satin./ Roșu-ți era părul ca fiara apocalipsei ce se năpustea./ Tu voiai să mori ca o leoaică rănită de dogi,/ eu voiam să mor ca un poet al supremei amăgitoare./ Din turn, la campanile, vedeam muzicanții cu ochi de chihlimbar,/ ei scrîșneau despre orașul de dincolo de lună,/ - Veneția, strigau răzbunători cu spume la gură,/ din cer se sfărîmă și se scufundă în lagună./ Femeie din marmură neputrezită,/ peștele sufletului tău cu ochi
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
Doina Jela În Senováûne námìstí nr. 2, nu departe de faimosul turn cu orologiu și de Piața Franz Kafka, se află sediul uneia din atracțiile mai puțin obișnuite ale Pragăi. Locul are la prima vedere aparența unui club de cartier, cu vrafuri de dosare depozitate peste tot și cu inscripții și citate
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
scrisului său nu îl reprezenta dicteul automat, ci impulsul ironic; primul plan e ocupat nu de substanța intersecțiilor imagistic-verbale, ci de jovialitatea auctorială): „puneți doamnă ochelarii de sticlă afumată,/ căci inima mea în fuziune cu un metal/ turnat dintr-un turn peste armată/ cu brio tresaltă și pretutindeni dilată/ pereții salonului sentimental.// Acolo sub candelabre primul ofițer/ numără sclavele ce vin prin vena cavă/ aduse din Indii pe galere cu ciocuri de fier/ iar pe punte între tunuri un bătrîn flibustier
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
străini se află și Hans Richter, cinefil și cineast, realizator de filme „abstracte”. În același an încep să ruleze și la București filmele mute ale lui Fritz Lang: Nibelungii și Dr. Mabuse, iar în 1926, faimosul Metropolis, versiune modernă a Turnului Babel în structuri constructiviste. Victor Brauner le urmărește cu interes și reține din ele predilect gustul pentru portretul supradimensionat, însoțit de simboluri. În 1925, într-o călătorie la Paris, vede marea expoziție „Art Déco”. Urmele vizitei sunt evidente în unele
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
lesă pe străzi/ cineva plimbă prin noi/ androginul în lanțuri.// lătratul lui roșu/ se-aude cînd se vede.// la sfîrșitul veacurilor/ bărbatul va fi femeie și femeia/ bărbat” (ibidem). Sub egida Nopții absolute, resimțite ca o anamneză (Mic decalog al Turnului Eiffel), e situat încă o dată acest Eros suferind de conștiința scindării mutilante, alinat printr-o calofilie lacrimogenă: „Noaptea trece dureros de încet. ardeam/ de nerăbdare să ne revedem/ am pătruns unul în celălalt ca două săbii/ de la sîngele dreptului Abel
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
ritmul. În plină euforie, s-au inventat poeme abstracte, s-a făcut poezie cu cuvinte necunoscute. În sala arhiplină, Ball, chircit într-un costum cubist de carton, citea poeme. Hans Richter, prezent în acea seară, povestește: «Era rigid ca un turn (îi era imposibil să se miște în costumul lui de carton) în fața acestei mulțimi de fete frumoase și de mic-burghezi serioși care izbucneau în rîs și aplaudau rîzînd, era rigid ca Savonarola, fantast și pur.» În scurt timp, toată lumea e
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
semnat de Ion Cazaban, cu multe schițe care vorbesc ochiului despre laboratorul facerii spectacolelor, lucru mai puțin cunoscut, cu o selecție din cronici și comentarii de specialitate. “Omul care aduce ploaia”, “Copiii soarelui”, “Vară și fum”, “Regele moare”, “ Nu sînt Turnul Eiffel”, “Moartea lui Danton”, “Livada de vișini”, “Victimile datoriei”, “Revizorul”, “Danton”, “Căsătoria”, “Generoasa fundație”, “Caligula”... Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Moni Ghelerter, Radu Penciulescu, Crin Teodorescu, Valeriu Moisescu, Horea Popescu, Sanda Manu, Dinu Cernescu, George Teodorescu... Ce impresionează este nu doar
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
Gheorghe Grigurcu Volumul de dialoguri semnat de Alexandru Lungu poartă un titlu baroc: Misterul poeziei. Între turnul de fildeș și zgomotul istoriei. Vom trece peste prima sa parte intitulată Întrebări, pentru a ne opri la a doua sa parte, intitulată Răspunsuri. Ea e compusă din interviurile acordate de autor următorilor: Mircea Zaciu, Gabriela Melinescu, Gheorghe Grigurcu, Titu
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Asemenea rînduri atestă și ele faptul binecunoscut că flagelul totalitarismelor nu trece cu una-cu două, că sîntem siliți a-i îndura efectele calitatativ „periferice”, dar oricum oneroase. Să le-ajungă blestemul candid al poetului! Alexandru Lungu, Misterul poeziei. ~ntre turnul de filde[ [i zgomotul istoriei, Ed. Paralela 45, 2003, 230 pag.
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]