134 matches
-
și atacă însăși ființa etnică. Condiția de „suplinitori” devine o categorie socială specifică epocii, reprezentând refuzul accesului la împlinire. Lupta pentru esențele transistorice revine sub forma umbrei omniprezente a Cetății, a cărei înrădăcinare în trecut apare ca unică pavază în fața turpitudinilor prezentului socialist, mergând de la degradare morală până la crimă. Dreptul la neuitare al „inocenților” capătă accente eroice și sensuri vizibil politice. Jocul cu umbre, subintitulat „roman (oarecum) parodic”, redactat în 1988, dar publicat abia în 2000, reia, cu nuanțe kafkiene, problematica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă, carnaval al măștilor turpitudinii, toate acestea explică deșănțarea limbajului, abolirea comunicării în favoarea ritualului mecanic, al caraghioslâcului într-o multiformă tehnică a grotescului fizic și fiziologic, după cum arată și numele actorilor: Krispipin, Skakapin, Kangrenino, Mercebufonario ș.a.m.d. La polul opus se află Alexandru, o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Dictionnaire historique et critique de Pierre Bayle. O cumplită lovitură de „sabie raționalistă” s-a abătut atunci asupra tuturor tradițiilor. Dicționarul era o colecție înfricoșătoare de greșeli omenești. Bayle a adunat acolo aproape orice mizerie. Erorile anticilor, prejudecățile medievalilor și turpitudinile contemporanilor. Nu a uitat indecențele și perversiunile, ticăloșiile și crimele, depravările și escrocheriile. Și nu a uitat nici un autor al acestora - de la papi și regi până la filosofi și slujitorii științelor oculte. Suma viciilor și a prostiei! Bayle propovăduia, în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Bănescu, un tânăr profesor de geografie, George Vâlcu, șomer, își practică serviciul cu o asemenea măiestrie, încât obține grațiile stăpânei. Poziția dobândită nu-l împiedică să vadă mașinațiunile politice prin care industriașul își sporește averea și își menține puterea, nici turpitudinea morală a ambianței feminine din casa Bănescu. De îndată ce i se oferă posibilitatea de a-și exercita iarăși profesia de dascăl, Georges, redevenit George, pleacă, luând-o cu el și pe singura ființă nepervertită întâlnită aici, servanta Anica (Generația de sacrificiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
ar trimite - pentru el revista era oricând deschisă. Mi-am zis, după convorbire, că dacă mai era nevoie de o dovadă că s-a ajuns, în multe zone ale publicisticii noastre, pe cele mai de jos trepte ale imbecilității și turpitudinii, această dovadă a fost adusă prin târârea în noroi a numelui lui Cezar Baltag. Oare nu-și dă seama cine murdărește un astfel de om că pe sine se murdărește, acoperindu-se definitiv de rușine? Și totuși, s-a găsit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Joseph (cartea e bine scrisă și amuzantă, de o maliție imperturbabilă în punerea oarecum pe două coloane a pretențiilor cu realitățile), dar adevărul e și, totuși, că Sartre a fost, chiar reducând lucrurile la proporțiile exacte, cu cuantumul de relativă turpitudine pe care-l comportă, o mare inteligență a Franței, o mare figură, cu toate odioasele lui scăderi și semi imposturi. A fost chiar, nu numai la un moment dat, dar mai ales la un moment dat, mai demult, un generos
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
autentică a acestor două cuvinte. O sumă oarecare de prosperități banale, atât de comune în viața aristocratică, nu te duce nici la doi pași dincolo de mormânt. Răul făcut puțin câte puțin de către sclav în folosul stăpânului nu este altceva decât turpitudine. Viciul, când se asociază cu crima, declasează. Presupuneți că Domnul de Talleyrand ar fi fost plebeu, sărac și obscur, asociind la imoralitatea lui doar spiritul său de salon - care nu i se poate contesta: nimeni n-ar fi auzit vreodată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
indirect în celălalt. În proza intitulată Boborul, apărută pe 21 noiembrie în Epoca literară, Caragiale transcrie pronunția defectuoasă a unuia dintre personaje, întâmplător un om al legii, poli- țistul Stan Popescu, aflat într-o stare avansată de mahmu- reală și turpitudine. Scena este întrucâtva memorabilă prin grotesc, cu atât mai mult cu cât este plasată la finele istoriei scurte a republicii ploieștene, ca un anticlimax deriziv. Autorul își asumă prin titlu tocmai această defor- mare, iar intenția sa depășește nivelul anecdotic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în cea mai sordidă dintre ele. Într-un fel, dezideratul comunist își găsește o realizare directă în interpretarea pe care Pintilie o dă operei lui Caragiale. Toate straturile sociale au fost nivelate, mitocani și „domni” se regăsesc laolaltă într-o turpitudine generalizată, iar Mitică, aristocratul- trickster al acestei lumi, recent „suprimat” devine victima glumei proaste pe care o inițiază. Cadavrul lăsat fără pantofi, cocoțat pe un pod de lemn oferă imaginea deplo- rabilă a unei destituiri teribile a umanului. Nimic din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să reajungă cât mai grabnic la Paris, unde-i așteaptă, în salon, pisicuța în pătucul ei. În ce mă privește, rămân la părerea mea, deja veche de mai multe decenii. "Locurile Sfinte? Impresie nulă. Cele văzute aici, în materie de turpitudini, de josnicii, de simonie și de lucruri ignobile în absolut toate domeniile depășesc măsura obișnuită. Aceste locuri sfinte nu au avut asupra mea niciun efect. Minciuna e peste tot și-i prea evidentă. Cât despre latura artistică, bisericile din Bretagne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
piețelor financiare Revenind acum la piețele financiare, turbulențele se pot manifesta violent, sub forma unor crize financiare și chiar a unor catastrofe care apar neregulat, pe neașteptate și cam la fiecare generație. Mulți au pus apariția acestor turbulențe pe seama lăcomiei, turpitudinii, dorinței de îmbogățire rapidă, speculanților, încrederii naive a oamenilor în semenii lor etc. Dinamica neliniară încearcă să demonstreze că aceste manifestări ale piețelor financiare sunt tot atât de naturale ca și uraganele, cutremurele, inundațiile, revoluțiile și alte turbulențe din natură și societate
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
comicului. Spirit ludic, J. e un fantezist cu resurse. Prozele SF au întotdeauna un tâlc moral și umanist, chiar dacă strecurat discret. La fel și prozele umoristice „intimiste”, în care autorul promovează o satiră - benignă, fără sarcasm, dar bine țintită - la adresa turpitudinilor vieții cotidiene în comunism, dar și în postcomunism. Procedeele și strategiile obținerii comicului sunt cele obișnuite - anecdota, calamburul, jocul de cuvinte, supralicitarea clișeelor mentalității și exprimării comune, a ticurilor de limbaj, a unor „automatisme conceptuale” (Titus Vâjeu), uneori aducerea la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
principali - ce este accesoriu, cedează în fața a ceea ce este principal. Plus celelalte adăugate cu vremea: Non fatetur qui errat - nu-i martor cel ce se înșeală: Nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu este audiat când își invocă propria-i turpitudine; Non bis in idem - nu pot fi două procese față de una și aceeași cauză; Non omne quod licet honestum est - nu tot ceea ce-i permis este și onest; Presumtio sumitur de eo quod plerumque fit - prezumția se naște din ceea ce
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
Cosmin Ciotloș Alexandru Vlad, Măsline aproape gratis, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2012, 196 pag. În cronica de săptămâna trecută mă despărțeam ferm de cei care vedeau în recentul volum semnat de Nichita Danilov altceva decât ce este: publicistică resentimentară. Găsind, pentru turpitudinile de acolo, justificări de natură literară, aceștia greșeau de două ori: prin omisiune de denunț (căci, evitând să ofere citate, se mulțumeau să repovestească în termeni edulcoranți o serie de episoade pur și simplu stânjenitoare) și prin deviere de sens
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
calitatea de „martor”. Într-adevăr, funcționa o naturală „corelație de interese” între România literară, unde criticul în cauză era „vioara întîi”, și instanța Europei libere, o nobilă „complicitate”, în ciuda deosebirilor de nuanță, în comunitatea unor replici la nenumăratele imposturi și turpitudini ale perioadei ceaușiste, cu o evoluție tot mai sumbră. Circumstanța că, azi, N. Manolescu se vrea întrucîtva mai detașat de „polul” reprezentat de Europa liberă, apăsînd pe pedala „mediatorului”, ce are în vedere recuperări, concilieri, echilibrări, spre a atenua unele
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
reprezintă la nivel planetar? Cît de netrebnici pot fi niște indivizi-redactori de televiziune ca să își dea cu părerea despre calitatea literaturii unui autor român, în unul din momentele faste ale acesteia? M-am uitat la acele emisiuni cu sentimentul că turpitudinea a atins limita maximă. Dacă participanții la acele discuții publice de la televiziuni (dar și din presa scrisă, plus comentariile de pe internet, anonime) l-ar fi urît sincer pe Mircea Cărtărescu și i-ar fi disprețuit literatura, poate că ar fi
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
din acest Ceaușescu a mai rămas doar un clișeu obsesional, este drept, unul care-l califică pentru tragedie în raport cu grotescul absolut al completului de judecată care în loc să-l incrimineze îl redă ficțiunii eroice a ilegalistului martirizat. Este ultimul act și, turpitudinea juraților, incapacitatea lor de a construi un autentic act de justiție îl scot pentru ultima oară în prim plan pe Nicolae Ceaușescu. Oricât de descompus, liderul își regăsește aici o demnitate pe care cei din jurul lui nu o au. Este
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
ocupantul nazist, unii nedîndu-se în lături a face parte din formații militare ori propagandistice progermane. Exemple arhicunoscute: Brasillach, Drieu de la Rochelle, Céline, Rabatet. Cu ce au fost aceștia mai vinovați decît colaboraționiștii noștri, sub egida "realismului socialist", scăldați în toate turpitudinile "socialismului real", atît de antinațional, atît de antiumanist? N-ar fi meritat și ei, opinează autorul Provocatorului, a fi condamnați la "nedemnitate națională"? În schimb, "noi am preferat continuitatea, tăcerea și răbdarea de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat timp
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
este revoluția care se întoarce împotriva revoluționarului de profesie, este inculparea „celui mai ales fiu al poporului”. Însă cred că Ceaușescu s-a regăsit o dată măcar în acest ultim episod al existenței sale, în momentul execuției, care prin prostia și turpitudinea regizorilor celuilalt spectacol, „Execuția dictatorului”, i-au conferit o statură eroică. Revoluționarul și-a amintit cum se moare și a știut so facă. Filmul lui Ujică este construit epic, este Istoria care se spune ca istorie, ca poveste, însă cine
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
axiologică, decît la șubrezirea ființei umane, la degenerare și haos? Oare pentru că dorim a figura în "lumea întîi", europeană, e obligatoriu să facem un stagiu cît mai îndelungat și mai convingător în "lumea a treia", asumîndu-ne toate neajunsurile, viciile și turpitudinile ei? O singură lovitură de picior a unui fotbalist e plătită mai bine decît ani de muncă intensă ai unui scriitor sau artist autentic. E oare normal? Și pentru a nu ocoli mica realitate particulară care ilustrează o atare apreciere
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
Rim, sub deghizarea convenabilă de "infirmieră", îngrijind bolile imaginare ale profesorului cu mijloace nu tocmai medicale, completează cadrul familial cu o notă de vulgaritate. Stilul autoarei, în general distant și incisiv, se complace aici în a detaila cu ironie feroce turpitudinea pornirilor refulate și răbufnirea resentimentelor în comedia soților Rim, clădită pe minciună și interes. Cel de-al treilea fir narativ, având în centru triunghiul conjugal compus din soții Maxențiu și Lică Trubadurul e însoțit și el de un motiv muzical
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
fi fost": speculațiile sunt îndreptățite dar, vai, inutile. Rămîne triumful artistic al autorului, care utilizează atît de convingător posibilitățile efectului de "înstrăinare" al teoreticienilor formalismului rus, privind cu ochi de copil și de adolescent mizeriile războiului și ocupației, lașitățile și turpitudinile care ies deodată la iveală, micile eroisme și marile suspiciuni, retorica militară găunoasă și sensurile tăcerii. Curios la prima vedere, dar explicabil prin circumstanțele istorice în care a fost scris, romanul burghez al lui Alexandru George se termină prin opțiunea
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
De fapt, personajul relevă a doua față a sa. Defensiva, vulnerabilitatea, stângăcia, timiditatea camuflează rezistența, un nobil profil moral, capacitatea de a acționa conform cu idealurile naționale, la fel cum manierele și bărbăția lui Bronek deghizează demisia morală, violența și chiar turpitudinea. Întreaga familie, frate, mamă și bunică, ia parte la volatilizarea la propriu și la figurat a cadavrului, topit în acid într-o vană acoperită cu operele realismului socialist, opere realizate de fratele mai mare al Sabinei, Arkadiusz Jankowski (Lukasz Konopka
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
-se și asemănările lui cu cei de mai înainte, fără însă a-i confunda: “Gore Pirgu, Tănase Scatiu, Dinu Păturică, Lukian Timofeievici Lebedev (din Idiotul, n.m.) constituie una din acele serii omenești despre care am vorbit. Este tiparul omenesc al turpitudinii, care se află lipit de acela al parvenirii plebeului incult, după cum acesta e vecin la rândul lui cu al celeilalte parveniri - a plebeului cult”. Spre a fixa și mai exact profilul lui Ion al Glanetașului, expresie a ascensiunii materiale țărănești
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
parte din lanțul delatorilor, chiar și atunci când află că toți membrii echipajului său, chiar și cei pe care i-a acoperit în diverse împrejurări dificile, precum sergentul Jasiak (Grzegorz Wojdon), l-au turnat din diferite motive: obținerea unui pașaport, antipatie, turpitudine, frică etc. Fraza-cheie a întregului tablou ne-o livrează chiar locotenentul Mróz: „Adevărul? Nu există așa ceva.” Dintre toți, doar locotenentul Mróz încearcă să se păstreze în perimetrul legalității, o face aproape din reflex, reflexul unei demnități pierdute, însă nimic nu
În casa morților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5936_a_7261]