434 matches
-
cunoștințe. tremurînd, Încercăm să ne tîrÎm În Încă. l, o zi liberă cînd demonii ne așteaptă. Dimineața asta ia forma pipernicită și mizerabilă a lui Drummond. Plec În patrulă cu ea. De ce? Nu știu de ce. Nu pot gîndi limpede. Ea turuie Întruna despre caz: victime, suspecți, locul crimei, rapoarte, medico-legal, analize, politică, iar eu vreau să urlu: CĂCAT. MĂ DOARE-N CUR DE ASTA. MAI AM PUȚIN ȘI MOR N PULA MEA! Fiincă așa ie. Nu pot să respir În mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Fata Îl imploră din priviri pe Antoniu, și, fără să mai aștepte ca el să-și dea consimțământul, apasă butonul argintiu al reportofonul, trăgându-l de mână În același timp aproximativ un metru, distanță de scările metroului. Și... Începe să turuie. -Cum se simte un cerșetor, la un an și jumătate de la intrarea țării lui În Uniunea Europeană? -Ca dracu, răspunde cu obidă Antoniu, privind-o fix În ochi pe făptura plină de elan jurnalistic pe care-o are În față, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
numele ei n-are nimic de-a face cu Pandora. Și nici cu cinematografia. Vă rog să Înțelegeți asta. Dora este o secvență tăiată irelevantă pentru adevărata dramă. Cherchez l’homme, domnilor. Ne putem baza doar pe el! Aoleu, am turuit ca o morișcă. A trecut ceva timp de când nu m-am mai purtat atât de autoritar, cu atâta Îndrăzneală suverană. Cea mai mică impulsionare a vocii interioare Îmi provoca cele mai fantastice digresiuni, una mai inteligentă decât alta, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar acum, în dormitorul scăldat de razele soarelui, se îmbracă să mă scoată în oraș. Stă pe marginea patului în sutienul ei cu pernițe și în jupă, își trage ciorapii lungi și turuie întruna. Cine-i băiețelul cel cuminte al lui mămica? Cine-i cel mai cumințel băiețel pe care l-a avut vreodată o mămică? Pe cine iubește mămica cel mai mult pe lumea asta? Sunt de-a dreptul năuc de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i kușer, sigur, bine-nțeles că așa trebuie să fie, aa, nu, aa, nu, nu se pune frișcă în cafea, în nici un caz nu după carne, ha, ha, ha, auzi ce-a vrut Anne, Alex...? Dar n-ai decât să turui la nesfârșit, bla-bla-bla, tăicuțul meu drag, uite că după douăzeci și cinci de ani mi-a venit în minte o întrebare (nu că aș avea vreo dovadă, cât de mică, nu că până-n clipa asta mi l-aș fi imaginat vreodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bombardează toate neamurile în viață cu câte un decupaj din numărul respectiv. Jumătate din pensia lui taică-meu se duce pe poștă, iar maică-mea călărește telefonul zile în șir, de trebuie să fie hrănită prin perfuzie, atâta-i mai turuie gura despre Alex al ei. De fapt, așa a fost dintotdeauna: nu reușesc să-și țină-n frâu admirația pentru reușitele și genialitatea mea, acum că-mi apare numele în ziare, că sunt colaborator apropiat al noului primar, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tot Feibish. Unde sunt Portnoy-ii la care a visat el? În ouăle mele. Uite ce, strig eu cu glasul sugrumat, ca de obicei, mă vezi acum! Ești cu mine chiar în clipa asta! El însă se apucă să pălăvrăgească, să turuie ca o moară stricată și, acum că nu mai are grija oaselor de pește cu care s-ar putea îneca, își dă frâu liber - cum că domnul și doamna Bulă se mândresc cu Seymour și cu frumoasa lui soție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lasă, ripostează el, de mâncat tot trebuie să mănânci și tu, ai putea să vii la masă o dată pe săptămână, fiindcă, până apuci tu să mănânci, oricum se face ora șase - păi, nu? La care, cine alta se pornește să turuie decât Sophie, care îl anunță că în copilăria ei familia îi spunea mereu fă asta și fă aia, și cât de nefericită și întoarsă pe dos era ea uneori din cauza asta, așa că taică-meu n-ar trebui să mai insiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fiindcă tata îl tot fotografia, dar nu lucra filmele. Nu era așa. Erau pozele unei femei brunete, străine, în ochii căreia se citeau familiaritate, loialitate și răbdare. Cu aerul ăla superficial ce ascunde atâta jenă, tata s-a apucat să turuie o poveste cu o colegă de serviciu care se mutase în casă nouă și nu se găsise nimeni care să-i care mobila și să vină cu un aparat foto. Mama, am observat eu, deși era inimaginabil de frumoasă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
forțele mele și cu amplasamentul lor pe hartă. S-a apucat la un moment dat să vorbească despre avioane, închipuindu-și că-mi va lua mințile cu o rețetă căreia cei mai mulți dintre puști nu-i rezistau. L-am lăsat să turuie, m-am arătat interesat de cunoștințele lui aeronautice (mama căscase ochii, fiindcă ea știa prea bine că băiețelul Filip nu-și visase să se facă aviator, ci argitect și gebul), tipul bănuiesc c-ar fi vrut să-și frece palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nu merge, acum simt mai mult vibrațiile... - Simți o... mormăiam eu fără prea multă convingere, în vreme căpșorul drăgălaș, cu zulufi roșcăței - pe care l-aș despărți câteodată de corp și l-aș pune bine, într-o cutie de la bocanci -, turuia nestingherit despre unde nocive, respirația pământului, nevoia de a rămâne în acord cu natura și de a te supune regulilor ei și alte teorii culese din broșurile la modă. Și pentru că îi păcăneau urechile și își simțea venele pulsând, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Fiind însărcinată, a pierdut contractul de promovare a ciorapilor care nu alunecau niciodată. Și spilcuitul a crescut urmărind emisiuni precum Jos din pat, Boulder sau E vremea să te scoli, Tampa, încercând să-și dea seama care dintre bărbații ăia turuind zâmbitori era taică-su. — De-asta sunt în branșă, îi spune blondei. De-asta: menține relații pur profesionale e prima lui regulă. Blonda spune: — Mama ta e foarte, foarte drăguță... Maică-sa...Ciorapii ăia, spune el, erau probabil făcuți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la loc fața de masă și rezemată de catedră începu să povestească. Repede, fără să respire, scornea niște minciuni de care nu se crezuse vreodată capabilă. Paralizați de uimire, copiii rămaseră suciți în pozițiile în care îi prinsese povestirea. Luana turuia, fără măsură, năzdrăvănii de basm. Pe vremea când era mică și nu știa să meargă, tatăl ei îi mișca forțat picioarele, precum Charlie Chaplin papuceii de lemn, astfel că într-o zi i le răsuci prea tare și mama Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și lungească fustele. "Simpatia" dintre doamna Vrăjitoru și Luana era reciprocă. Îi făcea fetei zile fripte din cauza părului cârlionțat și-i punea numai note mici. Asculta un șir de copii o dată, după ce-i alinia în fața clasei. Primul elev începea să turuie lecția și pe neprevăzute profesoara îl oprea și striga numele următorului. Pe Luana n-o lăsa să lege decât câteva fraze la sfârșitul cărora îi dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
problemei încă din prima zi. Dirigintele, profesor de limba franceză, îi avertiză că la sfârșitul acestor ani unii dintre ei vor începe să-și câștige singuri pâinea. Profu de istorie o ascultă după primele ore de predare. Luana începu să turuie, așa cum era obișnuită, lecția învățată pe de rost, răsuflând ușurată că fusese inspirată și învățase chiar de la început. Dar profesorul o întrerupse după primele două minute. Îi ceru să explice lecția, să facă comentarii pe baza evenimentelor, să aducă completări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la ora de informare politică. George Bană luă loc la catedră alături de diriginte. Elevii înțepeniră în bănci, hotărâți să arate cât de disciplinați erau. Unuia dintre ei i se dădu cuvântul și ridicat în picioare, cu falsă mândrie, începu să turuie gogoșile comuniste. Seriozitatea atingea apogeul. Luana, dreaptă în banca ei, puse mâna pe creion și începu să mâzgălească. "Scria" de zor, plimbându-și privirea încruntată când spre George, când spre coala de hârtie. Mara urmărea liniile pe care le trasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-l trezi pe Oliviu. O voce somnoroasă mârâi în receptor: Alo... Sunt Luana. Ce facem azi? Eu zic să mergem acolo unde am fost ieri cu Dan. E un loc superb, care... Băiatului i se păru că visează. Fata turuia fără opreliște, țintuindu-l de receptor, împiedicându-l să se întoarcă în pat și să-și continue dulcele somn de dimineață. Se dezmetici, se scărpină în vârful capului și se puse de acord că într-o oră vor fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna, ca o moară stricată, cu ochii lui Dan și-ai Emei ațintiți asupra lui. Renar, sătul de sporovăiala binecunoscută a fratelui său, se oprise pe buza unei râpe și săgeta orizontul cu o privire tăioasă. Ochii alungiți i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai aduce aproape, împreună. Împinsă de singurătate ieși în hol și căută dezorientată un pui de suflet care să-i țină companie. În biroul contabilitate buna dispoziție arunca, pe sub ușă, aburi de cafea. Cu tupeu, dădu buzna și începu să turuie verzi și uscate pentru a-și ascunde emoțiile. Oamenii amuțiră pe rând, se retraseră în birourile lor și Nuța Cordel rămase singură cu una din contabile. Îmbătată de aroma licorii, nu se mai putu abține și spuse: Doamnă scumpă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
De fapt, de asta am și venit. Întâi de toate, vreau control absolut asupra doamnei Noia. Năucit de vorbele ei, bărbatul o privi interzis. Ghionoaia, departe de realitate, cu părul tapat exagerat și cu o pălărie înfiptă deasupra, continua să turuie. Vreau s-o mutați la mine în birou, acolo unde, de altfel, îi e locul. Peretele, ăla, despărțitor, n-are nici un rost, trebuie să dispară. Să stăm la aceeași masă, cot lângă cot, să văd ce face, cum face, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cap și cu alta pe burtă, chircit până În zori ca fătul În burta mamei. Cu câteva minute mai Înainte, Încă purtat de ultimele valuri de exaltare produse de dezlănțuirea din timpul după-amiezii, șezuse cu picioarele Încrucișate sub el, gesticulând și turuind vehement Împotriva lui Sukarno, vinovat că Îngropase idealurile revoluționare. — L-am sprijinit, doar că ne-a trădat, a strigat el. Își Îndreptase un deget acuzator spre Adam, de parcă el ar fi fost cauza suferințelor Indoneziei. L-ai auzit astăzi, trei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
își cam epuizase numărul, o lăsa pe ea să întrețină atmosfera la tensiunea dorită, ea avea mai mult suflu, practic era inepuizabilă. Praful din cameră era înecăcios, fumul la fel. Nina se învârtea pe lângă meșter cu genele albite de var turuind fără încetare era într-o vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul atunci. Se întoarse pe călcâie și plecă spre camera cealaltă, deschise brusc ușa. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aste e, mai ies cine știe ce complicații din astea ideologice și ne trezim cu anchete pentru mai nimic. O să fiți binevenit oricând la bibliotecă. Vă rog încă o dată să mă scuzați, da, aveți perfectă dreptate, am procedat stupid, da, foarte exact.. Turuind aceleași fraze își asigură retragerea către ușă. Când reuși să ajungă la clanță deschise cu rapiditate și se strecură afară murmurând: Sărut mâna, scuzați. După ce termină programul Carmina îl regăsi dincolo de poartă așteptând nemișcat, cu basca fixată pe-o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea, zise Șam, dar dacă ți-ai publică articolul odată cu al ei, i-ai lua apă de la moară. — Nu mi-e frică de Fanny Tarrant, spuse Adrian. — Sau, si mai bine, înainte să și-l publice ea pe-al ei! turui Șam, ignorând replică lui Adrian și urmându-și firul gândurilor. Poate că Sentinel n-o să mai publice deloc articolul ei despre tine. Și, oricum... — Șam... — Oricum, vor crește vânzările cărților tale care se mai găsesc pe piață, indiferent de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că-mi doream doar ca lucrurile să stea altfel și să am pe cineva care să-mi poarte de grijă cât timp încercam să mă împac cu situația. Pentru moment, cel puțin, eram pe cont propriu. Sau nu? În timp ce Randle turuia mai departe în apărarea eticii sale ofensate, mi-am evaluat opțiunile. Poate că în camera încuiată din spatele casei exista o agendă plină cu numere de contact și că tot ce aveam de făcut era să forțez intrarea și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]