275 matches
-
blana asta albă! Vulpe polară. Ehe! Prin cîte geruri o fi trecut!... Femeia tace, strîngînd din buze, să-și mascheze nodurile din gît. Spuneți-mi, vă rog, insistă după un timp actorul a, scuzați!, am uitat că noi doi ne tutuim; spune-mi, te rog, nu-i așa că ieri ai plecat de la birou direct la autogară? Mirați, ochii femeii se întorc spre vecin. Actorul plusează: La destinație, trebuia să fii așteptată; se aranjase totul telefonic; treaba secretarei sau grija soțului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-un război rece. În ceea ce mă privește, i-am vorbit întotdeauna cu dumneavoastră, dar nu în semn de respect, ci ca să priceapă că, orice ar fi făcut (și ar fi stat și-n cap, precis, dacă l-aș fi tutuit, ar fi înghițit biluțe de sticlă), îl consideram un străin antipatic, un agresor. La rândul lui, fără să-l intereseze câtuși de puțin viața mea, mai mult așa, pentru a mă fixa într-o bancă școlară imaginară, să zicem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și am comandat două cafele și plăcintă cu brânză. - Aveți o voce frumoasă, a zis ea, mușcând din plăcintă. - Mersi. - Știți că pot să-mi dau seama după vocea dumneavoastră cum este viața dumneavoastră sexuală? - Zău? Atunci propun să ne tutuim. - Bine. Da. Am citit un studiu al unor psihologi americani de la Universitatea din Albany. A apărut în Evolution and Human Behaviour, numărul 25, pagina 295. Nu l-ați citit? - Nu cred. - Nu am înțeles prea bine despre ce era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ați citit? - Nu cred. - Nu am înțeles prea bine despre ce era vorba. Avea o legătură cu relația dintre dimensiunile umerilor și cele ale șoldurilor. Dar și cu vocea. - Și? - Și privindu-vă și ascultându-vă... - Nu rămăsese că ne tutuim? - Scuze. Privindu-te și ascultându-te aș zice că faci sex de cel puțin șapte ori pe săptămână. - Mai des, aș zice. - Oh! Și pot să întreb cu cine? - Cu cine se nimerește. Ecaterina își trase scaunul mai aproape de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
luminez străzile pe socoteala mea! În plus, toată lumea știe unde e magazinul de pielărie al Armidei. Iar când trag oblonul, strada rămâne în întuneric și la revedere. — Tocmai de aceea ar trebui și tu să semnezi - îi spun ceilalți. O tutuiesc; toți se tutuiesc; vorbesc pe jumătate în dialect; e lume obișnuită să se vadă în fiecare zi de cine știe câți ani; orice discuție pe care o au e continuarea unor vechi discuții. Își aruncă glume, unele piperate: - Spune drept, întunericul îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
socoteala mea! În plus, toată lumea știe unde e magazinul de pielărie al Armidei. Iar când trag oblonul, strada rămâne în întuneric și la revedere. — Tocmai de aceea ar trebui și tu să semnezi - îi spun ceilalți. O tutuiesc; toți se tutuiesc; vorbesc pe jumătate în dialect; e lume obișnuită să se vadă în fiecare zi de cine știe câți ani; orice discuție pe care o au e continuarea unor vechi discuții. Își aruncă glume, unele piperate: - Spune drept, întunericul îți slujește ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mi-e ușor să corelez faptele. — Știți și unde trebuie să merg? Dacă dorești, te însoțesc la Uzzi-Tuzii. Ludmila sau e deja acolo, sau va întârzia. Tânărul acesta atât de extrovertit și bine informat se numește Irnerio. Poți să-l tutuiești, dat fiind că el te tutuiește deja. — Ești studentul profesorului? — Nu sunt nici un fel de student. Știu unde e, pentru că mă duceam s-o iau pe Ludmila de acolo. — Atunci Ludmila e cea care frecventează institutul? — Nu, Ludmila a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Știți și unde trebuie să merg? Dacă dorești, te însoțesc la Uzzi-Tuzii. Ludmila sau e deja acolo, sau va întârzia. Tânărul acesta atât de extrovertit și bine informat se numește Irnerio. Poți să-l tutuiești, dat fiind că el te tutuiește deja. — Ești studentul profesorului? — Nu sunt nici un fel de student. Știu unde e, pentru că mă duceam s-o iau pe Ludmila de acolo. — Atunci Ludmila e cea care frecventează institutul? — Nu, Ludmila a căutat întotdeauna locuri unde să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Rămâi încremenit. Vânătoarea asta te pasionează pentru că o faci împreună cu ea, pentru că o puteți trăi împreună și comenta în timp ce o trăiți. Tocmai acum, când ți se părea că ați ajuns la o înțelegere, la o intimitate, nu numai pentru că vă tutuiți, ci pentru că vă simțiți complici într-o acțiune pe care poate nimeni altul n-o poate pricepe. — Dar de ce nu vrei să vii? — Din principiu. Ce vrei să spui? — Există o linie de demarcație: de o parte sunt cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cel mai important lucru nu era, poate, faptul că personajele sale au avut sau nu o identitate autentică, ci totalitatea ideilor pe care reușea să le transmită cititorilor lui, prin intermediul acelor personaje. - Crezi că Don Quijote era nebun? a Încheiat el, tutuindu-l pentru prima oară de la sosirea sa pe insulă. - Bineînțeles, răspunse Oberlus. - De ce? Pentru că vedea lumea Într-un fel, iar ceilalți Într-altul, sau pentru că rămăsese ancorat Într-un timp trecut, pe care contemporanii săi se Încăpățînau să-l asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fericire" făcîndu-se un uriaș și îmbîrligat semn de întrebare, urmat de altele, ale mirării, adăugate fiind cîteva cuvinte: "fericire? Ce înțelegi, domnule, prin asta? Nu-i pomenită în nici un regulament interior!" III Cu toate că, fără pic de glumă, Șerban Pangratty se tutuia cu Basarab Cantacuzino într-un mod cu totul special, ca între prinți, zicîndu-și unul altuia pe nume, dar vorbind la plural, "dumneavoastră Șerban ce mai faceți?" ori "dumneavoastră Basarab sînteți bine?", invitația pe care o primise în acea dimineață l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o poantă, aplanează încordarea. Are o mie și unul de prieteni, din blocul cu zece etaje, unde locuiește, îi cunoaște pe toți locatarii pe nume, știe pe unde lucrează fiecare dintre ei și câți copii are, cu majoritatea cunoștințelor se tutuiește, este devotată, prietenoasă, îți face servicii neașteptate, dar și când apelează la cineva, nu este refuzată. Cu firea ei nu pare a fi exponentul care se lasă învins în lupta pentru existență, pomenită de ea. Mai departe pleacă la Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o cerneală roșie care le oferea un impunător aer concluziv. Ce de aritmetică, domnu' Precup! exclamă Gheretă În timp ce restituia carnețelul cu un nedisimulat respect. Dionisie Precup zâmbi Îngăduitor. Se aștepta la o asemenea confuzie. Aritmetică, Sebastiane? (Își permise să-l tutuiască acum când superioritatea sa nu mai era doar una a vârstei.) Viață, Sebastiane, viață! Viață, viață, Îngână nedumerit Gheretă, da' la ce servește, asta-i Întrebarea, dom'le... Păi, cum la ce servește viața? La viață... ? N-ai Înțeles? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poți urca. Ați mai putea rămâne cu noi, domnule Moduna, zise Petru fals dezamăgit de plecarea lui Flavius-Tiberius. Mă așteaptă ai mei la masă, Îmi pare rău. Rămâne pentru altă dată, zise Flavius-Tiberius, Încântat În sinea lui că Iolanda Îl tutuia. Sunteți de aici? se miră Petru. Auch hier werden Menschen geboren. Nasc și aici oameni, veni pe loc răspunsul Iolandei, Însoțit de un zâmbet zeflemitor, care Îl făcu pe Flavius-Tiberius să tresară. Din partea ei te poți aștepta la orice, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceva ce n-o să uit șohan: Bejane, singurul loc pentru care merită sa Îți dai tot ce ai, chiar viața, e locul de veci. Am rămas năuc. Și de ce mă rog, domnu' Wellmann? Nici nu mai eram capabil să Îl tutuiesc. Pentru că Învierea care va veni, Bejane, te va găsi În vârf! Sus, aproape de Îngeri. Când am auzit io de Îngeri care mi-am petrecut viața În mină și În cârciumi, am zis: s-a făcut. Și i-ați dat rinichiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dacă regia e bună, spectacolul nu ar avea de ce să-mi displacă. Păcat Însă că nu e și Alieta... Horacsek și Gheretă Îl priveau pe farmacist cu admirație: vorbea atât de frumos! Se cunoșteau de mulți ani, dar nu se tutuiau. Pe lângă faptul că Zegrea era mai În vârstă și farmacist, putea să facă multe lucruri care lor le erau interzise, ca de exemplu să spună Alieta. Pur și simplu. Ei doi nu făceau asta nici În gând. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Petru și Îi spuse: Sunt Eleonora și am un mesaj din partea doamnei Ster. Îi Întinse mâna. Mânile li se Întâlniră Într-o strângere scurtă. După nume vă cunosc, zise Petru. Doamna Ster mi-a vorbit de dumneavoastră. Atunci, ne putem tutui, zise Eleonora și Își descheie cojocul de miel, ușor cambrat, cu guler rusesc, de sub care țâșni un parfum de a cărui fragranță se bucura doar Iolanda: uite o tipă care știe cum se alege un parfum. Nările ei delicate adulmecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toată slugărimea idioată și lingușitoare... Acuma ei taie și spânzură. Vorba ceea. Când țiganul s-a văzut Împărat, Întâi pe taică-su l-a spânzurat... Parcă În Învățământ nu este chiar așa. Acolo te ia la <tovarășeă, dar nu te tutuiește”... ― Mami! Ai venit? - a Întrebat Despina, intrând val-vârtej În cabina portarului. Luată prin surprindere, Lia nici nu-și găsea cuvintele. ― Am... Am venit, Despi, dar... ― Ce s a Întâmplat, mami? - a Întrebat Despina, surprinsă de nesiguranța Liei. ― Am... fost luată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a trezit luat la Întrebări: ― Pe cine cauți tu? - l-a Întrebat portarul, răstit, pe Petrică. ― Pe profesorul Hliboceanu - a răspuns el. ― De unde până unde vrei să intri tu la ora asta În spital? ― Întâi te poftesc să nu mă tutuiești și apoi află că sunt invitat de Însuși profesorul Hliboceanu! ― Nu mai spune. Ia să Întrebăm dacă te primește... Până ce portarul a pus mâna pe receptor, Petrică, cu mersul lui alignit, dar ferm, ajunsese departe. ― Eiii! Băi! Da’ unde mă-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a adresat profesorului. ― Se pare că n-ați observat, dar eu vă apelez cu dumneavoastră - a căutat să-i abată gândul securistului. ― N-am Înțeles ce ai vrut să spui. ― Am Încercat să vă sugerez că nu admit să fiu tutuit. Se pare Însă că În capul dumneavoastră nu Încap exprimările subțiri, ci doar grosolăniile. Și dacă n-ați știut, aflați acum. Eu nu primesc dispoziții decât de la simțul datoriei și de la superiorii mei pe linie profesională... ― Adică? ― Cu alte cuvinte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că se cunoșteau dintotdeauna ? O ciudată senzație de "deja trăit" o duce cu gândul în copilărie, atunci când aflase că prietenul tatii avea doi băieți de vârste apropiate cu a ei, și se întreabă : Oare cum de am început să îl tutuiesc dintr-o dată, eu care sunt atât de reticentă ? Oare cine este de fapt omul ăsta ? Oare întâlnirea de acum să fie cu totul întâmplătoare sau era scrisă în cartea vieții mele ? De unde vine emoția asta care se aseamănă cu fiorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
plecați. Și nu se știe ce vă așteaptă acolo. Dar iată-l că apare, are desigur multe noutăți. Bună dimineața, doamna Dora ! Sper că ați dormit bine. Mi se adresează din nou cu politețuri. O fi uitat că ieri ne tutuiam. Sau prezența Ștefanei... Dacă asta este, atunci trebuie să îi fac jocul sau să o determin și pe ea să mă tutuiască", gândește Dora. M-am odihnit cum nu se poate mai bine. Iar aici, la dumneavoastră, este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Sper că ați dormit bine. Mi se adresează din nou cu politețuri. O fi uitat că ieri ne tutuiam. Sau prezența Ștefanei... Dacă asta este, atunci trebuie să îi fac jocul sau să o determin și pe ea să mă tutuiască", gândește Dora. M-am odihnit cum nu se poate mai bine. Iar aici, la dumneavoastră, este atât de frumos, totul în jur este de un alb atât de pur. Plăcintele făcute de doamna Ștefana sunt atât de îmbietoare... Dar, spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de rând, cu toate că folosesc ades aceste daruri pentru ei. Dumnezeu mi-a dat niște puteri pe care voi le numiți "supranaturale", pentru că știe cât am pătimit și cât am păcătuit fără voia mea. Și încă ceva, te rog să mă tutuiești, altminteri curgerea povestirii mele se va poticni mereu în piedica distanței dintre noi, or ceea ce am eu de spus se poate spune doar unui prieten apropiat. Dar spune-mi, este foarte important : ai păstrat în suflet credința moștenită de la părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fac toți meditație la același profesor, programul de after school s-a generalizat știm în ce condiții. Deci este o situație aproape de neimaginat". "Important aici este nesimțirea. Asta este noutatea absolută. Când știi, când ești înregistrat în mod evident... Îi tutuia pe părinți, le cerea în mod nerușinat, insistent, dădea și explicații. Este o formă de nesimțire aproape insuportabilă. Dincolo de sărăcie, de nevoi, de umilință, de greșelile pe care le fac mulți oameni în lumea asta, nesimțirea nu avea ce să
Vezi pe cine face Hurezeanu "o mahalagioaică penală" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/51077_a_52402]