132 matches
-
la dulciuri, la produse de încălțăminte, îmbrăcăminte. Am stat odată la coadă la vată - se dădeau câte două pachete, erau numai bărbați la coadă și îmi era rușine. Se stătea la coadă și la hârtie igienică, și la chibrituri la tutungerie. Cum funcționa coada? Cel mai puternic, cel mai obraznic câștiga. Le consider foarte educative. Pe mine cozile m-au călit. Lumea, în general, era posomorâtă, nervoasă, chiar rea. Rea și cu copiii. Nu se uitau dacă ești copil. Țin minte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nimeni nevoie și pe care nu le comandaseși, dar pe care trebuia să le plătești. La aprozar găseai, pe lângă zarzavaturi sfrijite, pline cu pământ de flori, produse la care nici nu visai. Bere, de exemplu. La mercerie găseai ulei. La tutungerie găseai cărți și Cico. La electrice găseai alte alea. Dislocarea din „locurile tradiționale” îmbrăca aspecte absurde, grotești, care sfidau, programatic și „inventiv”, orice raționalitate. Trebuia numai să fii informat, să-ți faci prieteni, cunoștințe, relații în lumea vânzătorilor. Totul pe sub
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ulei, făină, zahăr, mălai nu depășeau 1,5 kg de persoană), la coniac albanez și rom „Havana Club”. Cozile din cofetăriile sărăcăcioase, de cartier, pentru niște amărâte de ecleruri vechi sau pentru câte o savarină cu frișcă acrită... Cozile de la tutungerie, pentru puturoasele țigări „Carpați”, „Mărășești”, „Amiral” sau „Bucegi” - și, Doamne, ce omor era, pe trei rânduri, când băgau „BT”-uri (Bulgar Tabac)! și la chioșcurile pătrățoase de înghețată se formau cozi de zeci de persoane, mai ales atunci când aveau „parfe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să decurgă foarte simplu. Tocmai Începuse să fie așa. Ei, dar se terminase cu asta acum. O să se ducă-n curtea școlii s-o vadă pe Helen cum joacă baseball. Capitolul 8 La două dimineața doi unguri intrară Într-o tutungerie la intersecția dintre 15th Street și Grand Avenue. Drevitts și Boyle veneau Într-un Ford dinspre secția de poliție de pe 15th Street. Furgoneta ungurilor ieșea cu spatele de pe-o alee. Boyle Îl Împușcă pe cel care conducea și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tufăriș, pe partea dreaptă a magistralei. Aveți, spre exemplificare, o schiță a orașului F. Aceeași zi, ora 16.28. Prima la dreapta de la a doua stație de autobuz de după PECO. Am oprit mașina În fața oficiului poștal și am Întrebat la tutungeria din colț. Casa domnului M era cea din dreapta oficiului poștal și se vedea În diagonală. Un șir de blocuri. Grădină cu mulți copaci. Locuință obișnuită În zona comercială. LÎngă poartă, un garaj simplu cu acoperiș. Mi-am lăsat mașina În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din colț. Casa domnului M era cea din dreapta oficiului poștal și se vedea În diagonală. Un șir de blocuri. Grădină cu mulți copaci. Locuință obișnuită În zona comercială. LÎngă poartă, un garaj simplu cu acoperiș. Mi-am lăsat mașina În fața tutungeriei și m-am hotărît să arunc Întîi o privire la oficiul poștal. Uși cu două canaturi proaspăt vopsite, cu mînere din alamă, mărginite de un strat mic de flori În care nu se plantase Încă nimic... și o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
acestea, deși mai rar, se mai găseau și fotografii ale altor membrii ai familiei Împreună cu EL, cu siguranță păstrate ca amintire a momentelor cînd cei doi o vizitaseră pe mamă... Undeva la țară... Fațada unui magazin universal care avea și tutungerie... Se pare că era vară și scoseseră o bancă afară. Mama era În mijloc, ei doi În dreapta, iar sora lui și soțul ei, În stînga. Toți țineau În mîini pahare În care pluteau cuburi de gheață și rîdeau fericiți. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pornit pe lîngă dîmb și am dat fuga Înapoi În oraș. Am trecut prin pasajul de sub șinele de pe estacade, la colț am luat-o la stînga. Aici au Început să-și facă apariția, una după alta, mai multe clădiri: o tutungerie, atelierul unui instalator, o curățătorie... CÎnd am văzut la următoarea intersecție de după stația de benzină o parcare, am crezut că am ajuns În sfîrșit unde mi-aș fi dorit... Poate nu era chiar locul țintit, dar aveam senzația că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
peron - după care trecurăm prin cea principală, destinată călătorilor, ce răspundea în spatele clădirii, spre drumul de țară, unde aștepta șareta. Ieșind din birou, privii încă o dată peronul îngust, prin care trecusem puțin înainte, firma șefului de gară, a magaziei, a tutungeriei. Stâlpii de fier ai peronului, proaspăt vopsiți în albastru închis, dădeau o impresie de prost gust, dar care nu jena pe nimeni, pentru că zecile de țărani și târgoveți cu desagi în spinare sau în mâini - fie că pălăvrăgeau în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
știi? îl întrebai. - Fiindcă totdeauna la răscruci ai avut nevoie de mine. Căutam dezlegări pe care nu le găseam. Societatea mergea înainte ca și cum nimic nu se întâmplase. Ultimele afișe, „Trăiască...”, rămase din iarnă, mai fluturau dezlipite în parte, pe zidul tutungeriei și pe gardul din fața tribunalului, nimeni nu îndrăznise să le rupă. Schimbările se puteau citi numai în sufletele oamenilor, adică acolo unde pentru cei neatenți totul era ascuns vederii. Trebuia însă o știință anume pentru a înțelege ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
jos la liturghie. În fiecare dimineață, la naiba. Nu-mi vine să cred - provine dintr-o dinastie mafiotă, e vârâtă până la gât în extorsiune și Dumnezeu mai știe ce altceva, și ea merge în fiecare dimineață la liturghie. Apoi la tutungerie, cumpără douăzeci de țigări Benson&Hedges și diverse alte lucruri. Uneori, o pungă de cubulețe cu aromă de cola, uneori noul Hello!, o dată o pungă de elastice de cauciuc. Apoi vine acasă, pune ceainicul la fiert, face ceai și stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de venituri e ogeacul meu. M-am mutat într-o nenorocire de subsol, nu departe de Ladbroke Grove și mi--am subînchiriat apartamentul unui șeic poligam cu o droaie de copii. A fost ușor: am lipit un anunț pe geamul unei tutungerii, alături de celelalte cartonașe pe care scria: LECȚII DE FRANCEZĂ GREACĂ & TURCĂ DAU și FĂ-ȚI CURAJ S-O SUNI PE TÂRFA DIN BAYSWATER. Nu sunt deloc curioasă aflu ce înseamnă TURCĂ, atunci când văd în ce hal e ogeacul meu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ori să renunț la fumat. Mai la insistențele celor care țineau la mine, mai din rușine (un bătrân îmi vânduse un „bilet în plus“ la un concert la Sala Radio și mi-a spus trist: „Dacă știam că puți a tutungerie nu-ți dădeam biletul, mi-ai stricat toată plăcerea concertului“), mai din orgoliu: „Nu sunt în stare să renunț?“. Până când, într-o zi, la G., pe malul Dunării, am fumat ultima țigară. Am aruncat pachetul, cutia de chibrituri și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de pe Academiei, din fața Facultății de Matematică. Lucra îndeosebi cu studente. Le avea pozele într-un album din care le arăta celor care rosteau o anume parolă, schimbată de la o săptămână la alta. Se consumase și un fel de dramă la tutungeria aceea, după care au și închis-o. Un ins s-a dus să ceară și el un pachet de „Virginia verzi“ (asta era parola) și printre pozele arătate a văzut-o și pe fata sa, studentă la matematică. A plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
imobilul. Se întoarce de două ori din drum, ca și cum ar vrea să inducă în eroare vreun urmăritor.Verifică sau doar mimează că închide din nou robinetele, dulapurile, fereastra, ventilul aragazului. Zăpăcit și pedant, perfect în rol. Privește stânga dreapta, traversează. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE. Sunt toate aici, alături. „Ca la începutul lumii. Dacă ne-am putea privi cu detașare, istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță laterală. Liniște pitică, șerpuind prin curți oblice, orientale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Numai ceea ce nu poate fi întors din drum și readus într-o stare premergătoare reprezintă o întâmplare adevărată.“ Nu-și amintea autorul, n-avea importanță, exercițiul de memorie îl satisfăcuse. Așadar, dimineața se reia. Nu, se continuă, adică se adeverește. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE, Calea Rahovei, Dealul Mitropoliei, Lipscani, Ateneu, Batiște, Vasile Lascăr, pietonul ajunge în Piața Rosetti. La traversare își pipăie, din nou, plicul din buzunarul pantalonilor. Nu, nu se mai întoarce din drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în București o vreme, chipurile ca să-mi țină companie, în realitate să mă aibă sub observație. Mă cicălea mereu și-mi spunea să nu mai citesc atâta, că mă tâmpesc. Îi spuneam că visul meu era să ajung vânzător la tutungeria de pe bulevard, să pot citi după pofta inimii, fără mare bătaie de cap. - Păi pentru slujba de vânzător ai citit prea mult. La ce-ți mai trebe? - Dacă mă țăcănesc nu-i nimic. Când mai vii prin București, mă găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și ți se depunea în dâre fine pe umeri, pe obraji. Casele aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din taxi și alergam vioi pe peron, cu casca maron trasă bine pe ochi, cu servitorul după mine, cu cinci reviste ilustrate subsuoară și două cutii de tutun "Capstan" în mâini (căci fumam mult la Tamluk și, de câte ori treceam prin fața tutungeriei din Howrah, mi se părea că nu cumpărasem destul "Capstan", iar amintirea unei nopți fără tutun de pipă, silit să fumez mahorcă lucrătorilor, mă înfiora). Nu intram niciodată în vorbă cu vecinii mei de compartiment, nu-mi plăceau acei hara-sahib
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că mă duc să schimb... Unde să te duci ? — Cum unde ? La alimentara... E închis până luni, e inventar... N-ai unde să te duci. — Ee-tee-acu, că n-am un-să schimb ! Doar n-a-nchis la toate. Mă duc la tutungerie... — E trecut de patru, vezi și dumneata, a închis. N-avea grijă, că dacă aveai unde să schimbi pe aproape, te trimiteam. Dar n-ai. Ia toată suta și gata. Pentru următoarele luni. — Atuncea-i las p-ăștia dooj patru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mai fumeze și care izbutise până la urmă să se lase de fumat. Într-o dimineață, deschizând ziarul și citind despre explozia primei bombe H și despre admirabilele ei efecte, a intrat fără să mai stea pe gânduri într-o tutungerie. Uneori, fără îndoială mă prefăceam că iau viața în serios. Curând însă îmi devenea evidentă lipsa de seriozitate a seriozității însăși și din acea clipă mă mulțumeam să-mi joc rolul, dar cât mai bine cu putință. Jucam rolul omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în acest domeniu este încă în fașă. Puteți să vă îmbrăcați acum. L-am întrebat cum aș putea-o trata. — Sînt o serie de specialiști în oraș care pretind că tratează dragonita. își pun tot felul de reclame în vitrinele tutungeriilor. Nu cheltuiți aiurea banii pe ei. E o maladie banală, la fel de obișnuită ca roșul în gît, slăbiciunile sau frisoanele nervoase. Pata dumneavoastră e nesemnificativă. Dacă aș fi în locul dumneavoastră, aș ignora-o. L-am întrebat de ce el n-o ignorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încălzească puțin la serviciul de protecție socială, dar se hotărî că avea nevoie mai curînd de ceva de băut. Mai traversă cîteva străzi, pînă văzu lumina roșie a unui neon strălucind deasupra trotuarului. Deschise ușa cu clopoțel a unei mici tutungerii, traversă spre o scară și coborî în ceainăria Galloway’s. Localul avea un tavan jos și era mai mare decît prăvălia de sus. Erau multe nișe, unele care comunicau între ele, fiecare cu o canapea, o masă și scaune, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe școli, internat, nu prea ai parte de o învățătură părintească bună. Am tot furat, am tot umblat haihui, bagabont, golan. Deci nu pot să spun c-am fost copil cuminte. Prima oară când am furat a fost la o tutungerie de la Expoziție, de la Scânteia. Aia a fost prima spargere. Și, după aceea, au mai urmat buticuri, d-astea, magazine - că m-am aliat și cu alții. Gustul banului. Ăla m-a-ndemnat. Banii au puteri miraculoase. Am luat ce se găsea pe timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Aia a fost prima spargere. Și, după aceea, au mai urmat buticuri, d-astea, magazine - că m-am aliat și cu alții. Gustul banului. Ăla m-a-ndemnat. Banii au puteri miraculoase. Am luat ce se găsea pe timpul lui Ceaușescu într-o tutungerie. În ’88. Dar nu am apucat să mergem mult, că ne-a și prins poliția. De fapt, nu ne-a prins. Ar fi anunțat că s-a spart acolo. Era doișpe noaptea și știți cum era: ora 10 - te oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]