64,968 matches
-
lucrurile, ca să-și lanseze propria campanie. Oricare-ar fi fost mobilurile lui Adrian Năstase, nădușeala îi trădează neliniștea. Cu toate că, deocamdată, "prințul moștenitor" se află într-o poziție ideală: șef de partid, șef de guvern, el ar avea, în principiu, toate ușile deschise. Și atunci? De ce se sfiește să atace frontal? Cristian Preda pune mișcările de învăluire ale șefului de cabinet pe seama tinereții acestuia. O fi dl Năstase tănâr, dar nu e chiar imberb: dacă nu mă înșel, în 2004 va avea
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
să vină. Mut de-o fi să vină, da' să vină. Să vină, părinte, aprinde trei lumînări pentru sănătatea lui, pentru ce vrei, da' să mi-l aduci înapoi, cu mîna Tatălui deasupra lui, ajută-l să nimerească poarta și ușa casei". Teatrul, punerea în scenă, este un procedeu drag lui Francisc Nona care astfel schimbă registre sau face vizibilă parabola. în Prieten cu îngerul, proza cu personaje-marionetă, sau chiar complet devitalizate (o doamnă este "cu spate drept și sîni adevărați
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
odată cu apa murdară. Proverbial, Senatul României! Altă știre: la singurul Centru specializat în diabet din Capitală, la 40.000 de bolnavi, se fac zilnic, de la 3-4 dimineața, cozi nesfîrșite. Bieții bolnavi, majoritatea în vîrstă, se înscriu pe liste, stau la uși, îi așteaptă pe puținii medici, singurii în măsură să le prescrie insulina salvatoare, și asta vreme de ore și ore. Imaginile erau incredibile. O întrebare se pune: oare chiar e necesar să-i prescrii unui diabetic cronic insulina numai după
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
clădire destul de mare, proaspăt vopsită, aproape arătoasă, cu două intrări, una pentru bărbați, alta pentru femei. Intru pe cea rezervată bărbaților, și înăuntru, surpriză: un WC comun, cu budele, de tip turcesc, așezate față-n față pe două rânduri, fără uși. Singurele paravane erau ziarele pe care oamenii le țineau în fața lor, pentru a avea o cât de mică intimitate. Când să ies, pe cealaltă intrare își face apariția o femeie de servici, îmbrăcată în halat alb, ținând în mână o
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
lira lui dezacordata trece/ Orfeu pe sub bolțile de piatră crăpate/ tăi peste începutul acestui poem/ și rămîn doar bolțile de piatră crăpate/ dintr-un oraș unde rînza e rege/ și brînză regina/ nebunii fac tumbe în săli de consiliu/ după uși capitonate se ghiceste-n cafea/ mască sub care regele va veni deseară/ la bălul femeilor divorțate/ de pielea lor naturală/ la biserici se caută în osuare/ strămoșul preotului zburător/ prin fumul luminărilor de ceară/ vestind că apocalipsa-i o telenovelă
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
politică externă, dar și un catastrofal administrator al intereselor țării : imaginați-vă cu ce ochi de uită, după plecarea lui, comunitatea diplomatică și economică din capitala provensală, pe care realmente a sedus-o, la hahalerele incapabile să deschidă până și ușa celei mai neînsemnate dintre oficialitățile orașului... Prezent la ceremonia invocată, dl. Năstase nu prididea, din prezidiu, să arunce bezele "excelențelor" ce populau, de face și de profil sala. Evident că-i recunoștea pe toți, că doar sunt aceiași de pe vremea
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
Înghițea cu lăcomie licoarea se făcea că În spatele lui creșteau văzând cu ochii aripi. Și nu două aripi ca la Îngeri. Nu. Fiecărui pacient Îi creșteau câte patru aripi de fiecare parte a trupului, cu care-și lua zborul pe ușile și geamurile deschise-ale spitalului. Doctorii s-amuzau, iar infirmierele râdeau bătând din palme ca niște copile, În vreme ce bolnavii se ridicau tot mai sus spunând: „Mulțumim domnule doctor... Mulțumim...” Și dispăreau. Înspăimântat, Adrian se trezi. În cameră zbura zăpăcită o muscă
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
trebuia să trag cu toată forța mea bărbătească (sper să nu citească aceste rânduri o feministă!) și abia reușeam să-l clintesc. La Renault e suficient să-l apuc cu două degete, ca pe un bețișor chinezesc folosit ca tacâm. Ușile Daciei se închideau numai izbite năpraznic. Ușile Renault-ului au nevoie doar de o împingere delicată, ca aceea cu care se închide tocul ochelarilor. Mi-a trebuit timp ca să mă adaptez la acest regim al mișcărilor delicate. Era ca și cum ar fi
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
bărbătească (sper să nu citească aceste rânduri o feministă!) și abia reușeam să-l clintesc. La Renault e suficient să-l apuc cu două degete, ca pe un bețișor chinezesc folosit ca tacâm. Ușile Daciei se închideau numai izbite năpraznic. Ușile Renault-ului au nevoie doar de o împingere delicată, ca aceea cu care se închide tocul ochelarilor. Mi-a trebuit timp ca să mă adaptez la acest regim al mișcărilor delicate. Era ca și cum ar fi trebuit să dansez cu Andreea Marin după ce
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
reliefată ideea de concret), după cum un text s-ar sprijini pe ilustrații menite a-i ajuta înțelegerea. Autorul se simte încolțit de obiectele ce le-a stîrnit prin incantația sa în răspăr, aidoma unui ucenic vrăjitor: "Obiectele din care pe ușa din dos am ieșit/ Mă fugăresc prin cojile apei, mă aleargă prin mit" (Cavaler sfîșiat). Detestîndu-și nesatisfăcătoarea ipostază spirituală, urîndu-și eul la modul pascalian, se ridică împotriva acestuia prin mijlocirea unei porniri masochiste ce se amplifică printr-un sadism extrem de
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
e o bibliotecă arsă" (Februarie). Prin comedia obiectelor, fixată uneori într-un ritm parodic-alegru, se strecoară suflul Neantului cîntînd la un instrument muzical, fantoma sa de cenușă și fum: "Și vîntul alergînd/ prin găurile unui/ instrument de suflat/ deschizînd toate ușile/ toate păpușile// cum ochiul deschide/ pe lanuri vide/ privirea-colivie/ de apă vie// Trec prin dormitoare/ strigat din sicrie de o floare/ Cu buciumul umbrei dogoritoare/ chemat la spînzurătoare/ Am traversat prin vise/ încăperile promise/ Pînă la pod/ am ajuns la
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
e ceva ce doar cititorul trebuie să înțeleagă. Autoarea nu explică, nu moralizează, nu metaforizează, cu o stăpînire și o economie de mare scriitor. Satul e cu totul părăsit, mai sînt doar cîțiva bătrîni (dar ce bătrîni memorabili: printr-o ușă întredeschisă femeia aude cearta unui cuplu în care comunicarea s-a redus la nevoile fiziologice, un bătrîn orb și o bătrînă paralizată), casa părinților morți e o ruină în care femeia se instalează fără dorință de schimbare. E adevărat că
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
de morți și pierderi de scuturi, lănci și cai. Dat fiind că și pe atunci exista ploaia și vîntul, înseamnă că oamenii nu umblau goi, deci hainele se confecționau cumva. Iar dacă locuințele nu aveau ferestre, fără îndoială că aveau uși. Și de aici poate începe totul." Cu alte cuvinte, metoda pare să fie aceea a scriitorului de romane istorice romanțate, cu plăcerea amănuntului, a detaliului de civilizație, a reconstrucției, a îmbrăcării scheletului, o rețetă sigură de atragere a cititorului. Doar
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
taine ale regiei pe care nu ai voie să le uiți. Când privești spre scenă din rândul cinci sau șase, să le atragi atenția actorilor ca nici unul să nu-l acopere pe celălalt. Iar atunci când doi actori intră prin aceeași ușă, să le spui care să intre primul și care al doilea, altfel se vor lovi în capete. Restul e o prostie și nu-ți va pricinui dificultăți." Dacă "sfatul" lui Peter Brook este o glumă, ea a stat nu mai
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
multe ori, el o s-o împiedice să doarmă. De ce? "Jim e aici și-și scrie cartea. Eu mă așez în pat, iar omul ăsta se instalează în camera de alături și râde într-una de ce scrie. Atunci, eu bat la ușă și-i zic: "Hei, Jim, încetează să scrii sau încetează să râzi". Și Sollers continuă povestea: "Ca toți marii scriitori, Joyce și-a ales modul de a fi neînțeles în timpul vieții pentru a fi interpretat la nesfârșit după moarte..." Stratul
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
am încercat să-i fac să înțeleagă că actorul trebuie să fie un partener de dialog, și nu doar un executant. Alături de regizor și de scenograf, și el este creator al spectacolului. De aceea, programa propusă de noi oferă multe uși, ferestre spre lume, spre lumea interioară, spre lumea teatrului. De aceea, am invitat specialiști importanți pe anumite domenii - de la teatrul elisabetan, la Nô, la dans, la commedia dell'arte. Am vrut să le dăm instrumentele de ultimă oră cu care
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
știam prin ce grele încercări i-a fost dat să treacă acestui scriitor în anii comunismului. Hans Bergel a făcut parte din grupul celor cinci autori germani (așa-numitul de către autoritățile vremii "lot") care în urma unui proces de pomină, cu ușile închise, au fost condamnați de autoritățile comunsite, în 1959, în total la... 95 de ani de muncă silnică! Un volum publicat în 1993 la Editura Südostdeutsches Kulturwerk München, intitulat Worte als Gefahr und Gefärdung (Cuvintele ca primejdie și primejduire), realizat
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
lui Johann Heemkers. Acum nu vrea să-l mai vadă. Nu vrea nici măcar să mănînce în prezența bărbatului cu care trebuie să se mărite. Îi place mult să mănînce, dar singură, în patul ei, în spatele pologului, în timp ce slujnica așteaptă la ușă, pentru ca nimeni să n-o vadă cînd duce dumicatul la gură. Neîncetat, zi și noapte, îl așteaptă pe Meaume. Visează să mănînce cu Meaume, în patul ei. Singură cu Meaume în patul ei, în penumbra pologului lăsat. Capitolul III Meaume
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
tata, să-l rog să anunțe mai repede căsătoria mea cu bărbatul care mi-a ars mîna, iar tata a socotit că, după vorbele care-au umblat prin oraș, și fiind logodiți mai de mult, acest anunț ar fi binevenit. Ușa mea îți rămîne închisă pe veci. Nu ne vom revedea niciodată. Nanni." Capitolul VI Peste cîteva zile, într-o dimineață de august a anului 1639, o zi superbă, Nanni îl trezește. Lui Meaume nu-i vine să creadă. E acolo
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
la fel de sinistru și de dezgustător, prin proporțiile-i neomenești, ca și celălalt, cel mineralizat artificial în racla de cristal din mausoleul moscovit. Și de atunci nu s-a mai întîmplat aproape nimic. Cenușia Casă a Scânteii și-a deschis larg ușile spre presa liberă, spre cartea mîntuită de cenzură și spre administrația culturală din ce în ce mai ruptă de cultură, iar soclul din granit roșu, adus cîndva tocmai din Suedia, a rămas pustiu, un biet vestigiu al unei epoci încheiate în grabă, știrbit, din
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
alte vremi va apărea în acest an și în versiune română. Dulapul Când ne-am mutat aici, am cumpărat un dulap. Era închis la culoare, vechi și m-a costat mai puțin decât transportul lui de la consignație acasă. Avea două uși împodobite cu un ornament vegetal, iar la cea de-a treia ușă un geam de sticlă în care se reflecta tot orașul, atunci când l-am dus acasă cu o mașină de transportat mobilă. A trebuit legat cu o sfoară ca să
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
Când ne-am mutat aici, am cumpărat un dulap. Era închis la culoare, vechi și m-a costat mai puțin decât transportul lui de la consignație acasă. Avea două uși împodobite cu un ornament vegetal, iar la cea de-a treia ușă un geam de sticlă în care se reflecta tot orașul, atunci când l-am dus acasă cu o mașină de transportat mobilă. A trebuit legat cu o sfoară ca să nu se deschidă în timpul mersului. Atunci, pentru prima oară, stând lângă el
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
îmi amintea de ceva atât de cunoscut, atât de apropiat, încât nu mi-ar fi ajuns cuvintele să-l denumesc (cuvintele doar au nevoie de timp pentru a denumi). Silueta mea se ivi în cuprinsul oglinzii de pe partea exterioară a ușii. M-am reflectat în ea ca o siluetă întunecată, prea puțin diferită de rochia de pe umeraș. Nu era nici o deosebire între ceea ce era viu și ceea ce era mort. Deci asta eram într-un ochi de sticlă al Dulapului. Acum nu
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
nostru. La început ședeam în el după-amiezile târzii, când R. lipsea de acasă. Mai apoi făceam dimineața doar lucrurile cele mai trebuincioase, cumpărături, punerea în funcțiune a mașinii de spălat, dădeam un telefon și intram în Dulap, închizând pe tăcute ușa după mine. Înăuntru nu avea nici o importanță ce parte a zilei este, ce anotimp, ce an. Întotdeauna era catifelat. Mă hrăneam cu propria mea respirație. O dată m-am trezit noaptea dintr-un vis greu ca zăduful și am dorit Dulapul
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
amândoi, extrăgându-ne siluetele din beznă. Respirațiile noastre, la început inegale, își găsiră același ritm și între noi nu era nici o deosebire. Ne-am așezat în Dulap unul în fața celuilalt. Fețele ni le acopereau hainele atârnate înăuntru. Dulapul își închise ușa. Așa ne-am instalat în el. La început R. ieșea pe undeva, cumpărături, ceva de lucru. Dar ulterior acest efort a devenit prea dureros. Zilele se lungiră. Din stradă vine câteodată zgomotul atenuat al orchestrelor minierilor. Soarele apare și dispare
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]