294 matches
-
în fiecare seară cu o nouă porție de cratere și de mări spațiale. Evident că noi îl porecliserăm așa, din cauza feței perfect rotunde și sclipitoare, care semăna, exact precum îmi închipuiam, deși nu o văzusem niciodată, cu o lună musonică. Ubicua și imuna fericire care părea să locuiască diferitele colțuri și articulații ale corpului lui Mr. Moon descuraja orice încercare, motivată ea fie de un păstos umanism, fie de masca lui coruptă, political correctness, de a-i atribui facultăți gânditoare. În
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sau Roberto Altman. De altfel, acest fapt i-a nutrit artistului născut la Botoșani, în bună măsură, stăruința cu care aproape șase decenii a experimentat, a filtrat și a întruchipat un sistem de comunicare estetică în care "dictatura letristă" este ubicuă și exclusivă. La Isidore Isou literele nu semnifică doar în câmp vizual, ci și sonor. Muzica ce se naște din sin-fonia sau diafonia cuvintelor este una primordială: "la început a fost cuvântul și cuvântul era sunet". O muzică ce acceptă
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
în cenușiu și cenușii sunt toate culorile pe care le trăiesc și pe care aș dori să le reprezint, de ce ar trebui să folosesc o altă culoare?" M-am gândit la cuvintele lui Giacometti, la semnificațiile culorii gri și la ubicua prezență a acesteia în pictura modernă, văzând o serie de expoziții new yorkeze în care griul era predominant. Culoare a ceții și asfaltului, a tristeții și scepticismului, griul a însemnat, de la impresioniști încoace, o reacție la folosirea excesivă, "barocă", a
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
Marea mea revelație și marea descoperire a lui Alexandru Dabija este actorul Călin Chirilă, excepțional în Jupîn Dumitrache. Un actor cu o forță uriașă, care trage spectacolul după el. Un actor ce ară spațiul de joc, un actor ce pare ubicuu, un Jupîn Dumitrache puternic, în plină maturitate, un bărbat cu mulți ași în mînecă, cu șapte clase peste un Chiriac primitiv, așa cum îl vede regizorul pe acest personaj. Călin Chirilă reușește să dinamizeze, datorită credinței în direcția regizorului, scena cu
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
recitând poeme decadente, nu sunt cu nimic mai prejos decât diminețile în care, sub îndrumarea lui Edgar Papu, tânărul crai traducea din textele latinității medievale. Promiscuitatea se poate ivi oriunde, chiar și în bibliotecă, pe câtă vreme noblețea e la rândul ei ubicuă și nu ocolește nici măcar locurile rău famate. Apropo de această graniță fragilă între bine și rău, merită să citez câteva rânduri absolut neconcesive referitoare la pretinsa curățenie morală a actului lecturii: „Când citești, nu ești o mașină care înregistrează cuvinte
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
păr/ negru. nu dețin păduchi./.../ cel mai frică îmi e de camera ascunsă și de măcelării" (pag. 51) Făcând un calcul calitativ, dintre toate ale cărții, tocmai poezia dă (în sens matematic) cu virgulă. Ea e prezentă, e puternică, e ubicuă, dar nu e integrală. Recunosc, aș fi puțin dezamăgit, dacă n-aș bănui că exact asta și-a dorit Elena Vlădăreanu să obțină.
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
cablu de transmisie al informațiilor sau indirect, navii fiind cu toții niște simbioți. Avem însă un Matrix întors pe dos, Neo avea nevoie de un simplu ștecher înfipt în mufa occipitală pentru a fi conectat la realitatea virtuală unde se află ubicuul Mr. Smith, aici navi folosesc părul pentru a se conecta la lumea animală și a o coordona sau pentru a primi informație. Imaginea lanțului uman care înconjoară un copac al vieții, unitatea centrală, creierul Enwa, al Naturii, simbolizează un alt
Avatarul soldatului Jake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6582_a_7907]
-
o concretețe de antropolog sui generis, prin cotloanele sufletului de lumpen, de vicios sau de bătut de soartă pur și simplu. Problemele cotidiene legate eminamente de subzistență, măcinările generate de gândul ieșirii din sărăcia abrutizantă, relativ îndulcită în aburii alcoolului ubicuu, acuplările la granița păgânismului cu grotescul, pendularea între balamuc și închisoare - toate acestea formează pasta groasă și înțepătoare din care răzbate o explicație cu iz de legendă, preluată în metafora înger încălecat. Umanitatea feminină, strânsă la o pomană din satul
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
a fost aruncată ca un mare gest de libertate, ca un mare pas înainte, de fapt - chiar dacă nu a fost mai dură -, cenzura a devenit mai greu de suportat, pentru că ea a devenit mai puțin clară, mai confuză, dar mai ubicuă. Nu am știut niciodată și nu știu nici acum câte trepte a avut cenzura. Era clar că - vorbesc mereu despre perioada pe care eu am trăit-o, cea de după ‘77 - prima ei treaptă o formau redactorii de editură. Era, de
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
interviu: „În cartea mea, moartea nu e un personaj negativ. Dimpotrivă. [...] Iminența morții te face să simți cu acuitate viața, ți-o potențează, îi dă sens, seriozitate, intensitate. Moartea nu-i o sperietoare, ci o prezență foarte fină, misterioasă, alunecoasă, ubicuă”. La Ștefan Manasia, echilibrul lumii mici, „subcelulare”, poate fi contrapunctul simfonic al golului („istoric”): „creierul se umpluse de noapte / ca o amforă veche”. La Doina Ioanid, Poemele de trecere povestesc simplu și poticnit întâlnirea cu moartea și trudnica ei învățare
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
abile lansate pe urmele desenului din covor), ea înmugurind pe margini (nu și marginal!) în povești de istorie umană măruntă, cotidiană. Scriitor și dascăl, Pecican scrie roman, proză scurtă, poezie, teatru, literatură pentru copii, e un polemist aprig, un publicist ubicuu, semnează cronică literară și cronică plastică. Pentru el, „un om e un continent imens, rulând într-o ceață densă, universală”, iar granița dintre realitate și ficțiune poate fi oricând ciuruită (cu oarece folos) de mecanismele (auto)reflexivității. Adultul grav și
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
de cap un bar de pe Covaci și care-l găzduiește pe Vali după ce acesta decide să-și lase iubita în plata Domnului și a propriilor angoase. Una peste alta, un mediu care produce un consistent zgomot de fond, alături de acela, ubicuu, al Bucureștiului: „Am înaintat pe bulevardul imens și în față mi-a apărut Casa Poporului. Ca o catedrală în miezul junglei africane. (...) Jos, la nivelul solului, pe unde mergeam, asfaltul, praful și fumul otrăvit al orașului adevărat negau toată acea
Acolo „unde viața cotidiană se încăpățânează să meargă mai departe“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4376_a_5701]
-
care să folosească rețetele adunate de Radu Anton Roman. Și câte altele... Voi menționa doar firele conducătoare ale câtorva explicații și exemple privind domenii de obicei trecute cu vederea de cei ce cred că o frunzuliță verde (adică cel mai ubicuu element, Antarctica fiind singurul loc de pe glob din care lipsește) ar fi nota specifică, brand-ul României. Dialogul continuu, suculent, a îmbogățit cunoașterea, medicii francezi fiind și ei în măsură și dornici să furnizeze informații complementare în domeniile (arheologie, muzică
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
cititul e „oglindă purtată de-a lungul unei cărți”. Așadar, iată, deocamdată, o schiță: Conceptivii își lucrează ficțiunea în colaborare și alături de lumea reală. Lumea concepută face concurență stării civile printr-o gesticulație ațintit cathoptrică. E Creație. Reproducere. Atoateștiutor și ubicuu, prozatorul nu-și neagă prezența, dar și-o păstrează în umbră, lăsând cititorului senzația că e singur și nevăzut în mijlocul lumii descoperite prin gaura cheii practicate în text. Totul e „ca în viață”, supunerea de bună voie și aplicată la
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
a făcut niciodată vreo bravadă din asta și nici eu nu port eșarfe tricolore la gît. Dar ce m-a dus azi cu gîndul la Joachim Wittstock? Vorbeam pe o terasă, la o cafea, cu Octavian Soviany, despre acei scriitori ubicui care trăiesc trecutul ca pe un prezent continuu. Tocmai citisem cartea scriitorului sibian Die blaue Kugel (Bila albastră). Titlul m-a trimis imediat la Bila vrăjită a australianului Patrick White, care mi-a arătat prima dată realismul magic. Octavian urma
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
Trebuie spus că, în absența acțiunii, ceea ce filmul solicită cu prisosință este atmosfera, acea emoțională sarcină electrică care se acumulează din detalii, din imponderabile și infinitezimale. În sine, pentru un film de acest gen, ea reprezintă personajul principal, invizibil și ubicuu, totodată. În ea se intră prin mestecatul aproape obscen al doamnei Moscu (Maia Morgenstern) și tăcerea stânjenită a comesenilor, prin răspunsurile clișeu ale aceleiași doamne manevrată mediumic, prin care o străină gură vorbește, prin comportamentul distonantprovocator al Siminei și timiditatea
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
e anormalitatea, dacă tot ce vedem este normal. Gigi Maybach, ,un model pentru tineri", citat din propria-i gîndire. în luptă cu făpturi fără credință, model Păunescu, Voiculescu și compania 81/2. El e însă ortodox. Și zice simultan, fiind ubicuu, că cine-l admiră, dacă vrea să izbîndească așa, ca dînsul, nu trebuie decît să fie credincios. De mîine, mă duc la biserică. Voi vedea naosul (nava sau vaporul), precum Președintele, cu strabism general. Patriciu privește drept, în plafon. Are
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
ele vor rămâne. în mediul diurn, o lume întreagă, bărbați, femei, procurori, toate cele trei sexe, caută pretutindeni, cu disperată obstinație, iar cei mai mulți înnebuniți, niște entități de astă dată în carne și oase, cu înfățișare omenească în aproape toate cazurile, ubicue și totuși fantomatice, convențional numite ,mari corupți". Este vorba de inși despre care se crede că ar exista, ar fi fost văzuți în mai multe rânduri și de persoane din diferite medii, unele dintre care de certă credibilitate, altele isterice
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
momentului", cu siguranță, ,omul care aduce cartea" ar ocupa primul loc la secțiunea cronicari activi. Altminteri ar putea fi întrecut eventual de Nicolae Manolescu, al cărui cuvânt cântărește în continuare greu, chiar dacă profesorul a renunțat de mult la foiletonistică. Prezență ubicuă în viața literară românească (emisiune zilnică la tv, până nu demult director de publicație literară, rubrică săptămânală la ,Ziarul de duminică" și lunară la ,ID", membru în tot felul de jurii și comisii, autor de cărți și prefețe), Dan C.
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]
-
sacrificiul tradițional al învățătoarei (responsabila cu cultura, oferită pentru a da un plus de poezie nopților alesului oaspete), atmosfera de la chermezele care încheiau apoteotic vizitele în teritoriu ale activiștilor de partid. Nimic nu scapă ochiului acid al naratorului. Nici măcar prezența ubicuă, dar discretă a băieților cu ochi albaștri despre care, în anul de grație 1985 nu se vorbea nici măcar în șoaptă. - Și tovarășul tînăr cine-i? Nu știu... Cred că e de la... și Tanasie înălță cu repeziciune o sprînceană. Așa... zise
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
evident că vrei să dărîmi icoanele în numele iconoclastiei confesiunii tale și-a intolerantei față de ortodoxie. Îți spun că școala e mai mult a comunității locale decît a statului, iar tu tot îi tot dai cu statul ăla omnipotent, omniresponsabil și ubicuu, cam cum îi dădea Nea Nicu cu Primul stat dac centralizat, condus de Burebista. Îți sugerez că trebuie să te modernizezi, pornind de la tradiție și nu împotriva ei, tu-mi scoți ochii cu SUA și Franța, uitînd că SUA e
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
egal că o balanța a Fiindului apollinic, via Heidegger - Jung, Dulcan, ci nu în teroarea de a fi ghilotinat (de sine), cum dealtfel, se temea Ulisse. Morală pledata așadar de Eugen Simion este ea însăși... neutrosifică! (De la neuitrino, particulă libertății ubicue în multivers). Demersul său este unul admirabil trans- metafizic! Ondulatoriu - infraseismic! Poezia lui Dumitru Găleșanu, este galeșa, ceea ce pentru un filolog este un codex aurea onomastic! Numele omului conține, ca miez, destinul său, asumabil via predestinat. Poezia lui Dumitru Găleșanu
CARTEA ANULUI CONTINUU de EUGEN EVU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384494_a_385823]
-
general. Pornind de la învățământ, la educația primită acasă și până la oamenii de cultură consacrați și vizibili, cultura de azi are clare tendințe contradictorii. Pe de o parte perfomanțele tehnice ale comunicării în masă duce la cunoașterea evenimentelor culturale la nivel ubicuu, pe de altă parte accesul la aceste mijloace implică toate straturile sociale ducând la denaturarea ierarhiilor valorice și deformarea scării valorice în sine. Pe de o parte conținutul cultural difuzat pe internet, televiziuni, jurnalism este extrem de divers iar pe de
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
Peagu, devenit mult prea devreme o stea într-o îndepărtată galaxie. Prozodia orientată către clasic, multitudinea de specii lirice abordate, emoția, prezența insistentă a naturii, extrasenzorialul, nuanțele în care este citită viața - senin (optimism) versus ploi (neliniște) - toate acestea recomandă ubicuul romantism din poezia Aurei Popa. Titlul, Eșarfe de senin înnodate cu ploi, deloc surprinzător pentru un poet romantic, face diferența dintre real și reverie, interpretând visul ca pe o stare fundamentală, necesară împlinirii. Mesajul versurilor sale este pe cât de delicat
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 27 FEBRUARIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367666_a_368995]
-
pagini) Romanciera Georgeta Vișan transcrie, printr-un inspiro de invidiat, povești pe cât de reale, pe atât de furtunoase, cu un epos rupt din viață și îmbrăcat în aura unei relatări persuasive. Spectacolul este mereu același: când alb-suav, când negru-profund, însă ubicuu „postat” sub „sabia lui Damocles” a ternului trăirii și dramei, iluminat însă de speranță, ca ultimă redută în bătălia dată în tranșeele vieții. Cândva... în amurg are ca temă abuzurile săvârșite într-o familie care trăiește după propriile-i norme
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 27 FEBRUARIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367666_a_368995]