75 matches
-
Cu multă veselie, Vițelul cel gras au tăiat, Porcul l- au înjunghiat, Vin și țuică au cumpărat Și-n grabă s-au apucat De-au făcut cum veți vedea Ca la ei la nimenea, Borș, sarmale, friptură, Cât mai multă udătură, Iar ca să vă convingeți, Poftiți de vedeți Și-acu la urmă Vă zic „poftă bună!” La început, li se dă mirilor să mănânce un ou fiert împărțit în două. Când li se dau darurile, vornicul glăsuiește (pentru naș): "Deci te
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
poale, căci acela care ar face aceasta și-ar mînca mintea. Cine în ziua de Crăciun mănîncă întîi carne de vrabie, acela va fi ușor la muncă vara, ca vrabia. Cînd îmbuci de două ori mămăligă fără a gusta din udătură e a belșug; tot așa, cînd uiți să iei din udătură și înghiți mămăliga goală. Cînd va curge zamă de lemne în oala cu mîncare, atunci dacă vei mînca ai să faci viermi. Se crede că e bine ca fetele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cine în ziua de Crăciun mănîncă întîi carne de vrabie, acela va fi ușor la muncă vara, ca vrabia. Cînd îmbuci de două ori mămăligă fără a gusta din udătură e a belșug; tot așa, cînd uiți să iei din udătură și înghiți mămăliga goală. Cînd va curge zamă de lemne în oala cu mîncare, atunci dacă vei mînca ai să faci viermi. Se crede că e bine ca fetele să mănînce aluatul ras de pe covată, și-apoi vor plăcea ele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
curgând pârâu pe trepte.” Maiota s-a oprit, s-a întors cu spatele spre elevi, pășind spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce se auzeau subliniind tăcerea. Pe catastiful din fața lui, cerneala slovelor se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa de ziuă. Își trase caftanul pe el și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din nefericire, cu tonul idilic al lui Radu Anton Roman. „Bucătăria“ țărănească era caracterizată, în primul rând, prin extrema sa sărăcie. Mămăliga, afirmă Mihai Lupescu, „e temelia hranei țărănești [...]. Mâncarea țăranului se alcătuiește din mămăligă ori pâne, malai și din udătură, care cuprinde toate felurile de mâncări, și sorbitura, sorghitură, care cuprinde toate borșurile, ciorbele ș.a. La plăcinte, învârtite, alivenci ș.a. li se mai zice și «cocături».“ Preeminența mămăligii este indiscutabilă; o afirmă și Elena Niculiță-Voronca, în Datinele și credințele poporului
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Erau bine frământate la un loc de mâini îndoielnice, dar viguroase, ce izbuteau să scoată din cuptor o alcătuire marmoreeană, de o culoare tristă, bolnăvicioasă.“ Revenind la mâncărurile țărănești pomenite de Mihai Lupescu, straniu pentru urechile noastre moderne este cuvântul „udătură“; cu sens dispărut astăzi, el este însă definit de Lazăr Șăineanu, în Dicționarul universal al limbii române, ca element auxiliar al aceleiași mămăligi: „Tot ce servea țăranului spre a face mămăliga să lunece pe gât (ceapă, borș, varză, castraveți, cartofi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și fructelor în alimentația țăranului român. Rolul acestora din urmă era cu totul diferit de cel pe care-l au în meniurile de astăzi: nu erau folosite cu precădere la sfârșitul mesei, pe post de desert, ci făceau parte din „udătură“, adică se mâncau cu mămăligă, fiind deseori principalul (și unicul) fel de mâncare. Nu e cazul să ne imaginăm că țăranul beneficia de o bogăție uluitoare de legume și fructe. Iată ce scria D. Drăghicescu: „Grădina de legume sau pomii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
creativ resursele gastronomice ale regiunilor. Dar bucătăria noastră aristocratică nu s-a arătat deloc interesată de patrimoniul reprezentat de gătelile țărănești ori târgovețe. Între ele, fractura a fost iremediabilă: nici un punct de convergență nu se poate găsi între mămăliga plus „udătura“ țăranului și felurile somptuoase de la mesele domnești și boierești, nici între ciorba de burtă târgoveață și consommé-urile aristocraților. Această ruptură este permanentă, fiind vizibilă din secolul al XVI-lea până în zilele noastre. Un exemplu în acest sens: într-un articol
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
În timp ce ei Își văd de chef cu bucurie. Când te Întorci acasă, neamurile au plecat, taică-tu, beat criță, doarme, iar mama Îți pune pe sobă, la uscat, ciorapii uzi. Te strecori În pat cu picioarele reci și putrezite de udătură lângă un frățior care doarme și el demult. Visează un prun cu crengile Încărcate de prune și un berbec care se uită la el. Ca să-l Împungă. Viața ți se pare atât de frumoasă de parcă ar fi chiar viața pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zvârlitură și în același timp, tot acolo, mi-am găsit și logodnica. Pornirăm împreună. Ziua apărea vânătă prin canavaua cenușie a ploii fără de sfârșit. Braț la braț, băteam asfaltul, soldățește, el aplecând atent umbrela peste mine, ca să mă apere de udătură. Îl chema Robert și era dispus să mă conducă până acasă. - Nu am casă i-am spus atunci, mai mult decât în glumă. - Vei rămâne la noi, hotărî el cu ușurința omului de acțiune imediată, fără să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cinci minute o dată cu ochii roată În orlogiu, să văz dacă mai puteam hali alt ceai; nu știu dă ce mă zgâiam, că orșcum trebea să-l dau de-a valma pă beregată: gâtu mi-erea secetă dă uscat și tot cerea udătură. Cu toate că așteptasem ca fata mare la măritat ora Încercării, am ajuns târziu la Retiro și a tret să iau mărfaru dă la 23 și-un pol În loc să mă hurduc În ăl din față. Deși știam totu ca pe apă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici un pas. Camionagiu a scrâșnit lozinca „Jos, ageamiilor!“ ș-am și coborât la crucea lu Tacuari cu Belgrano. Când am trecut dă două sau trei cvartale, s-a pus pă tapet chestia: gâtița ne iera secetă dă uscată și cerea udătură. Depozitu și dughiana dă beuturi Puga y Gallach oferea Începutu dă rezolvare. Da, ia să te văd, pușcoace: cum plăteam? Pă coclaurile alea, camionagiu ne-a părut puhoi dă expeditiv. Sub privirea și răbdarea la un câine doge, care la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mult, prea mult. Trei mii sunt de ajuns, numai să se întrebuințeze bine, anume pentru a pune fitil entuziasmului demult comprimat al unui popor fericit și acest entuziasm se știe că se aprinde, ca și kalium pus în contact cu udătura. [19 februarie 1881] ["ÎN NUMĂRUL SĂU DE AZI... "] În numărul său de azi "romînul", hărțuindu-se cu opiniile opoziției, nu se sfiește a formula următoarea dilemă: Concluziunile dar a acestor fapte nu pot fi decât una din două: Una: maioritatea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care s-a încumetat a scoate luna din puț, n-a scos-o așa de bine la capăt ca Preaosfinția Sa, vlădica celei mai proaspete divinități, descoperite în seara banchetului, pe când Duhul Sfânt se pogorâse asupra apostolilor în chip de udătură, insuflîndu-le tuturor darul dumnezeiesc al suptului. Demult am bănuit în adevăr că roșii ar fi având parte la crearea universului; dar că unul dintre ei e chiar Dumnezelea, închinat de neamul lui Fundescu în biserică de urdă, asta n-am
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
armatei - lui Știrbei Vodă, urmărită cu stăruință zece ani de zile de generalul Florescu, precum e asemenea adevărat că România e în orice caz făptura dinaștilor Basarabi și Mușatini. Dar ce sunt toate acestea? Iluzii. Apocalipsul sfântului Ioan Fedeleș, capitolul Udăturii, gârliciul 32, altfel spune: "Nimic nu s-a făcut din cele ce s-a făcut fără Rosetti și fără "Romînul"". Ba nu zău, gluma la o parte, pututu-ne-am -fi aștepta ca d. Chițu, care trecea de-a puterea fi de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu numai de durere la șale, de vedere care îi cerea ochelari cu dioptrii tot mai mari, de auz care cerea ajutat, dantura din care îi fugiseră dinții, mâinile care îi cam tremurau și-i aruncau supa din lingură și udătura din furculiță, dar ai să vezi mata, o să fie bine, nu-i așa puișor?, îl întreba pe cel care îi stătea alături și-și îndesa în buzunar miile primite de la mama care oferea cu mare dărnicie... Nu avusese moșteniri deosebite
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
li se adresă fraților mei, cu glas hotărât. „Voi, măi... s-aveț’ grijă de oi și di orătănii, și să ciț’ cuminț’... pân’ mă’ntorc..!. Eu am tresărit. Adică, cum... se întoarce singură ?!.. „Aveț’ măligă, învălită’n ștergar, în ocniță, și udătură, în sobă..!”. Atât le-a spus. Și, m-o luat pi mini de-o mână, și pe Florica de funie.. și am ieșit toți trei pe portiță. Frații mei, au rămas pe prispă uitându-se după noi.. cu lacrimi în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Țării Vrancei de către Baba Vrâncioaia și cei șapte fii ai săi (vezi Stahl, 2000a și 2002). Vezi P.H.Stahl Triburi și sate ..., 42-51. Un exemplu de proverb care face referire la această idee: Muierea, pământul cel mai roditor, dar fără udătură nimic rodesce (Zanne, 1900, 361, proverb nr. 7571). Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.I, p.VIII-IX. O descriere aproape identică a familiei ruse o găsim și la Leroy-Beaulieu (1990, 361-362). Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.III
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
împrospătam de la o perioadă la alta, după nevoi. O haină improvizată de mama dintr-o haină a tatei, era ceva deosebit de folositor mie. Situație cruntă și greu de depășit era alimentația, hrana zilnică, mai de preț și dificil de procurat - udătura. A trebuit ca în toate vacanțele, chiar și pe timpul zilelor de școală, să merg să muncesc în pepiniera de brazi, participând la plivit, la seceratul buruienilor de pe coastele munților, la tăiat în pădure, la cules fragi, zmeură, mure, bureți, la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
făină de popușoi, întreținută de un om amărât, de statură împuținată, fără părinți, frați ori alte rude și care locuia într-o cameră din incinta morii, în stare de mizerie, iar ca hrană folosea mămăliga din uiumul morii și ceva udătură primită din mila stăpânului, a vrut să mă aibă și pe mine alături, slugă în casa și curtea neamului, ce e ram. Casa și moara vărului mamei, Gavril Cristea se afla cam la un kilometru, un kilometru și jumătate depărtare
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pot! Asemenea marfă se plătește cu sânge! Pe ușă, în goană, intră Negrilă cu încă o carafă pântecoasă în brațe. După el, două slujnicuțe cu catrință zoresc cu sfeșnice și lumânări aprinse, pentru înserarea ce se lasă. Haide, Negrilă, cu udătura ceea, că avem un foc mare de stins! strigă la el Ștefan și Negrilă rânjește umplând cănile goale. Suntem atât de mici... și-atât de singuri... spune Stanciu încetișor, pe gânduri. Și... și, fără Cazimir, nu știu zău... Poate... poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
locuia predicatorul unei secte ai cărei membri erau numiți molocani (de la moloko - lapte, în rusește). și iată-l în cămăruța noastră pe domnul predicator Lukov pentru o partidă de dezbateri bilblice cu Guțaga. Vorbă, vorbă dar gâtul? Trebuie ceva udătură și de aici pănă la paharul pus în mâna predicatorului nu era decât un pas. Să fie păcatul vostru, zice el. Al nostru să fie, răspundem. și păcatul era al nostru cum vinul era al predicatorului, că de la el îl
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
moacă Varii măști, cum nici că poate Vreun actor să îl întreacă. într-așișderi, nu o dată Ci, de fapt, cu precădere, Peste limba-i bifurcată Poartă suliman de miere. Gran-Canalia-i o hiară Ca mai ba de pricepută Să-ți ofere, bunăoară, Udătură de cucută. Insistent, cum nici că-i este Altă javră pe potrivă, Te implică în tempeste, Vrând să-ți pape din... colivă. Ci, de câte-ar fi înstare Și mai și, nici că mă miră, Doar acest vulpoi, pe care
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
mai ales pentru sărbători, haine noi și încălțăminte. În trecut, hrana era pâinea dospită, (chită) sau nedospită (azimă) iar mai tîrziu s-a început a se consuma mămăligă, fiindcă se făcea mai repede și se consumau lemne mai puține. Ca „udătură”, oamenii aveau animale, păsări, legume, fructe, hagimă și pur (ceapă și usturoi sălbatic), linte, bob, cartofi etc. Măcinatul porumbului se făcea la morile de apă(călugării aveau o moară de apă la iazul lor situat în spatele grădinii Romașcu) sau la
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
acela nici dănăoară nu va scăpa, ci se va certa deplin”. Și această circumstanță atenuată pare a se datora obiceiului pământului și al domnilor noștri, inclusiv al lui Vasile Lupu de a rosti în timpul ospețelor îmbelșugate și stropite abundent cu udătură aleasă condamnări la moarte. Să nu uităm că în Descriptio Moldaviae D.Cantemir avea să arate despre obiceiurile moldovenilor „că nu li ie groază de beție, dar nici nu-s îndrăgiți prea mult de iea; totuș se desfată cu dânsa
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]