2,898 matches
-
Mă ia deoparte și mă roagă să nu mă supăr, dar să-i înapoiez cartea lui Blecher. Le e frică să nu pățească vreun necaz: Nu e voie de citit așa ceva! Nici de împrumutat o asemenea carte interzisă." Am rămas uimiți! Cât de mare le era frica! Și câtă dreptate aveau! La ora aceea, Aurel Martin făcea pușcărie din cauză că Demostene Botez îi împrumutate o revistă străină! Din perioada aceea de tristețe și de revoltă ascunsă datează probabil acest poem inedit, în
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
contorul, taburetul, crema de ghete" creind apoi o forță contrarie, extrem de puternică, de alipire disperată, de confundare a unui trup cu celălalt, într-o îmbrățișare dureros de caldă, de prietenoasă, de pură" de șmecheră, de veselă" și luîndu-ne unul altuia, uimiți, ca pe niște cupe pline cu un lichid nespus de prețios" o dulcoare!" purtîndu-ne, cu grijă, în mîini" ducîndu-ne precauți fețele cu obrajii împalidați de plăcere, punîndu-le alături, potrivindu-le, parcă disperați de nerăbdare, buze despicate peste buze" cu dinții
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
după ce i-aș fi văzut umbra, ar fi apărut și el într-un tîrziu, venisem liniștit, forfecarea sacadată a picioarelor reușise, nu-mi dau seama cum, să se desprindă de corp și să mă poarte pînă acolo. tocmai cînd priveam uimit cum strada, înclinată (sub greutatea luminii ?) alunga din gîndul meu, rînd pe rînd, orice explicație aș fi încercat să găsesc faptului că toate rămîn nemișcate, la locul lor, a început zumzetul acela care se încăpățîna să-mi dezmorțească memoria, să
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
ale unui om care nu vede. Mă-ntorc acasă toropită și iau în mînă un ghid al Egiptului, pe care iubitul meu a făcut sublinieri. Înțeleg astfel ce-l interesa, ce gîndea și ce iubea la ținutul acela îndepărtat. Descopăr, uimită, de exemplu afinitatea pentru gnostici, care predicau salvarea prin cunoaștere, nu prin credință, admirația pentru privirea vigilentă a statuilor Egiptului antic ( vigilența mereu trează, o altă idee preluată tot de la gnostici), slăbiciunea pentru grote, catacombe și insule. N-am intrat
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
Pe post de garnitură și entrée la ororile tale ! - Dă-mi cîteva mostre. Cucerește-mă. Cum altfel vreai să-ț fac comerțul... Moștenitorul rînji grațos și, punînd mîna pe unul dintre cotoare, trase volumul afară din raft. Cartea se desfăcu uimită, bălăngănindu-și paginile, sumeasă pînă la legătură, mărturisindu-și dedesubturile și scrisul ca o bijuterie nesfîrșită. Orlov o cuprinse; lansîndu-se dimpreună cu ea într-un fel de visare iritată. După o vreme; domolindu-și investigața, potolindu-și graba poftei, cititorul
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
fi ajuns și prin părțile noastre de lume, Katharina Biegger, stabilită între timp la Berlin, a vizitat România. Se poate spune fără exagerare că este una dintre cele mai bune cunoscătoare străine ale "bunelor și relelor" românești și rămîi întotdeauna uimit, cînd vorbești cu ea, cît de la zi este cu evenimentele mari și mici din toată lumea. Curiozitatea ei "etnografică" se dovedește, de asemenea, nestăvilită. A învățat românește cu o rapiditate uimitoare (franceza și italiana, pe care le știe la perfecție, au
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
l-am întrebat așa ca într-o doară: - Ce ar fi dacă v-ați schimba itinerariul călătoriei? - Adică ce înțelegi prin schimbarea itinerariului, pe care îl urmez de ani de zile? m-a întrebat uitîndu-se la mine cu o privire uimită. Ce vrei să spui? scumpă amică. L-am privit cu un zîmbet șoltîc, la ideea ce răsărise brusc în mintea mea ca o posibilitate absurdă. - Ce ar fi să faceți o escală la Sibiu? l-am întrebat. Să vă arăt
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
că stărui să aflu, avu un gest de zădărnicie care mă derută. Stăruința mea îl enerva. - Nu înțeleg ce v-a indispus?, am stăruit încercînd să-l aduc la starea care se pierduse. Lovinescu m-a privit cu o deconcertare uimită, s-a uitat la mine privindu-mă în ochi, și mi-a spus: - Doamnă Postelnicu, dumneata în adevăr te-ai născut la Cisnădie. - De ce?, am întrebat, cu o sinceră nedumerire. - Dumneata nu pricepi că mîine dimineață va vui tot Bucureștiul
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
mațele Întreține-aș relații sexuale cu intestinele aerului! - Ei, ei! Amu ce-i de făcut? - ‘Tu-i Întreține-aș relații sexuale cu descântecul celui cu blagoslovenia, că pocit lipsit de frumusețe a mai fost la gură. Și cum ședea țăranul uimit, numai iacă ce trecea pe-acolo un potâng de babă o persoană de vârsta a III-a cam strâmbă. - Bună-vremea, om bun, zise ea. - Să-mi bag introduc genunchiul în vâjoiul pârâul cui știu eu, mătușă, zise țăranul îndrăcit întristat
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
care mă găsesc, pule organe genitale masculine-mi trebuiesc mie? Uite colo pe ogor, ș-apoi mai zi și dumneata dacă ai ce... Când se uită baba femeia trecută de prima tinerețe pe ogor, își pune mâinile în cap rămâne uimită de ce vede... pule și iar pule penisuri și iar penisuri, belite și răsbelite decalotate și ultradecalotate, în toate părțile. - Vai de mine și de mine, nepoate! Asta încă-i una. - Ba dac-ar fi numai una, ce ți-ar fi
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
zale lucii de la Pradă și va șui pe Toruk Makto pentru a chema triburile de ecologiști la lupta împotriva exploatatorilor nemiloși? Cine stie... De la alegerile de ieri, mi-a mai revenit optimismul și îmi spun că totul e posibil. sunt uimită! așteaptă cineva din lumea asta că sexy Leana să facă ceva, orice bun pentru România??? repet, mă uimești Nu mă pot opri să nu remarc ce interesant s-a reconfigurat scena politică” Zău, până și ... Eugen Barbu ar fi luat
Războiul primelor doamne by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82648_a_83973]
-
pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care a fost trimisă. în astfel de clipe, toate ale tale dintr-odată depărtate îți devin, tu însuți
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
știe mâna de veșnici studioși, Profeți, artiști, istorici, strategi mai curioși, E că în brațul celei ce lancea aprig strânge, N-a șerpuit, nicicând, un singur dram de sânge. Iar geamăna, sfioasă, care putea din iarbă Raza cu pleoapa strânsă, uimită, să o soarbă, Și-a tras pe ochi năframa când a-nțeles că-i oarbă. Din iarbă Vierme,-ai crezut o clipă că nu-s viu, Că sufletul mi-e-nchis în strofe ca-n sicriu, Iar sângele mustind, eretic sau pios
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
ca niște hale la parterul blocurilor, și cu timpul au ajuns atât de pustii că-ți era tot una dacă erau deschise sau închise. Vânzătoarele rezolvau cuvinte încrucișate, sau chiar citeau o carte. Toți aveam aceleași cărți. Când intrai ridicau uimite privirile, și dacă te apropiai deveneau ostile și prevăzătoare. Nu vedeai oare și singur că nu este ceea ce cauți? De unde puteau să știe ele când vor primi marfă? Iar când mergeau acasă mai aveau câte ceva în sacoșa pe care o
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
dau pe câteva litere dar e iarnă și ea e expusă și și eu ea măcar știe ce vrea cubulețe de jonatan că ce vreau eu e o taină încă verde crudă arhiplină de întrebări din ce în ce mai uimite nu mă pot decide acest păstrăv să fie oare mâna regizorului în memoria traumei la poeta vates am renunțat deja când începeau să-mi apară copii pe care îi luam în serios iar poeta GONZO ăla care nu doar descrie
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
a trebuit restauratorilor - zice inscripția - până ce au reușit să recompună din miile de fragmente risipite cuplul din nou fericit, surâzătorul Sarcofago degli sposi. Încurajat de exemplul din fața mea, optimist dintr-o dată, mă gândesc cu tandrețe la ziua când albe mâini uimite mă vor aduna, poate, ciob cu ciob, refăcându-mi zâmbetul, privirea și melancolia de-acum. Vor avea nevoie de foarte multă răbdare și de nu mai puțină imaginație. Și aproape de tot ce mai trebuie pentru o Înviere. ORA Așteptându-l
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
zis?" Vivacitatea lui de-atunci și licărul neostoit al luminilor din ochii-i de o extraordinară mobilitate, excepționala lui inteligență, prin medierea căreia pătrundeai, și fermecat de frumusețea ideilor critice, până la esențele poeziei - "E genial! E genial!", îmi spusese admirativ uimit Tudor Vianu, după ce-i ascultasem, în aula Academiei, comunicarea despre Cervantes -, toate acestea și altele, de taină, se isprăviseră odată cu chinurile lui, începute fără diagnosticul medical precis, încă din 1949, odată cu eliminarea-i vitneriană de la catedră și începutul terorismului psihologic
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
apăsându-i ușor, podul mâinii lui drepte peste podul mâinii lui stângi. Răceala întunericului care îl invadase mi-a pătruns ca o lamă de cuțit brațul până-n umăr și o simt și acum, când o scriu. Dar, sub privirea mea uimită, podul mâinii lui drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
coșciug. Un străin în spate mă-ntreabă Cât costă biletul? Intrând în teatru, mă gândesc Cât de nedreaptă este viața... VIS SAU REALITATE L-am întâlnit atunci, când mai puțin îl așteptam Nicicând nu i-am spus, după el muream Uimită priveam iar ochii lui nu mă credeau Să nu mă rănească privirile mă temeam. Îl simțeam pe cel căruia-i tremura tot corpul Greu simțeam răsuflarea, genunchii se muiau Nu crezi nimic, doar cum să-l îmbrățișezi, Și așa împreună
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
nu te iubesc îți spun/ diseară nu te vreau/ înțelege-mă!/ Vorbim pe masa amintirilor/ Tu cu fularul în ceafa/ surâsul ți-e suspin/ eu cu / blestem psalmii/ diseară nu te vreau/ înțelege-mă, măi!/ Covorul întins în extaz divin/ uimită ești în grădinile lui.../ Mă cert în pleoapele munților/ - taci!... mă ordoni că odinioară/ vulcanul se aprinde în vocabularul limbii/ diseară nu te iubesc/ mi-e dor să-ți spun!” Folosirea conjuncturala sau doar afișarea aparentei contradictoriilor pare-se că
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
de magie” lecturând unul după altul minunatele poeme de dragoste din cartea mai sus amintită! Atâta candoare, curăție și har ce se adaugă cu fiecare poem m-au făcut să mă întreb dacă poeta este un om foarte religios. Oarecum uimită am aflat că nu este decât o persoană aflată în tiparele omului obișnuit, din acest punct de vedere. Citește mai mult Un fel de „Cântare a Cântărilor” ori chiar un epitalem mi s-a părut cartea “În preatârziul clipei”,Editura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
de magie” lecturând unul după altul minunatele poeme de dragoste din cartea mai sus amintită!Atâta candoare, curăție și har ce se adaugă cu fiecare poem m-au făcut să mă întreb dacă poeta este un om foarte religios. Oarecum uimită am aflat că nu este decât o persoană aflată în tiparele omului obișnuit, din acest punct de vedere.... XXIII. „ÎN AȘTEPTAREA CELEI CE MĂ ÎNARIPEAZĂ” ION ȚOANȚĂ - “ECHINOCȚIU FRAGIL- EDITURA „SINGUR” 2015, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1704
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
ard în depărtare, Dar se iubesc nebuni în fiecare val. Trenul Port în mine un tren care mă străbate uneori. Singurul călător ești tu. Stai la fereastră și din când în când îmi faci cu mâna cum ai face copiilor uimiți din gările mici de provincie. Peronul pe care stau e tot în mine, dar trenul nu oprește niciodată și așteptarea e tot în mine. Privesc trenul cum te îndepărtează. „Nu-l pot opri” - mă gândesc prudentă ca un copil dintr-
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
va fi, Când ai casa plină de bucurii. Copii îți cresc... se căsătoresc, Pleacă uneori printre străini, Îți este dor de ei și îi tot aștepți, Ce dacă sunt mari, pentru tine-s copii. Te uiți în oglindă și rămâi uimit, Cât de mult tu ai albit, Câte riduri ai făcut, Și câte doruri ai tot avut! Stai uneori și privești în trecut, Și îți vezi viața, precum a fost, Râzi și plângi ca un actor, Regreți sincer ca un regizor
O SCENĂ ESTE VIAȚA ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380778_a_382107]
-
va fi, Când ai casa plină de bucurii. Copii îți cresc... se căsătoresc, Pleacă uneori printre străini, Îți este dor de ei și îi tot aștepți, Ce dacă sunt mari, pentru tine-s copii. Te uiți în oglindă și rămâi uimit, Cât de mult tu ai albit, Câte riduri ai făcut, Și câte doruri ai tot avut! Stai uneori și privești în trecut, Și îți vezi viața, precum a fost, Râzi și plângi ca un actor, Regreți sincer ca un regizor
O SCENĂ ESTE VIAȚA ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380781_a_382110]