2,992 matches
-
Ion Iancu Vale contemplă fotografia în alb-negru a lui Cioran precum Dionis fotografia tatălui său din perete, la modul arheic: „privesc fizionomia puternic brăzdată/ de țăran și nobil român/ și mă întreb de fiecare dată, tot/ mai nedumerit și mai uimit/ «de unde oare atâta durere la un astfel de om,/ hărăzit de Creator, cultivat și instruit,/ la acest fiu de protopop și nepot de baron»” (Privind la fotografia lui Emil Cioran). În acest chip, nu e batjocură, cum cred cititorii superficiali
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
de la ei ne venea belșugul zilei, și mie și familiei mele și slugilor, pe care le biciuiam fără milă, dacă nu înțelegeau acest adevăr simplu, și îi aruncam pe cîmp să moară dracului, ca să nu mai facă umbră pămîntului degeaba ... Uimit, am întrebat-o pe Licurișca: Și tu? Eu am fost ... cum să-ți spun?! regină, într-un fel, și am mai dansat și prin baruri, apoi am avut o școală de dans în Boston și într-o zi ... Eram impresionat
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_55_56_ioan_lila_1341239681.html [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
nurii în ploi răzlețe. Poate ai să râzi, dar nu mai sunt cel uitat de tristețe, Port costume scumpe obosite prin teatre, și am alte păreri, Despre ascunsa carte în care parcă ai zăbovit doar ieri. Poate ai să rămâi uimită de ce timpul face din visele plecate, Și cum au devenit scrum istoriile tăinuite în păcate. Poveștile iubitelor devin basme și ne duc spre hău. Îmi este dor de odaia cu miros de cărți, de trupul tău, De floare crudă și
CĂLĂTORUL ÎNDRĂGOSTIT de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nistor_1461735414.html [Corola-blog/BlogPost/381701_a_383030]
-
potoliți uscăciunea din cerul gurii, precum și arșița din suflet. Ca mâine o să zac și eu sub glie și atunci apa care v-o dau astăzi îmi va potoli arșița din sufletul meu. Scoate plosca și îi desface dopul, dar constată uimit:) Iaca, este goală ( o întoarce) Nu mai este nici un strop de apă. LIA: Dă-mi mie, taică, plosca, dar dacă vrei totuși să faci un pustiu de bine, în apropiere se află un izvor ... . BĂTRÂNUL(ducând mâna la frunte): Ia
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Vestitorul_piesa_de_teatru_fragment_de_al_florin_tene_1352877105.html [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceața din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlanțuie dansul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu bâtele lor opresc vântul uimit Ce ascultă și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și cai năzdrăvani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de grâu dat in copt Pletele galbene-n
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Calusul_dans_terapeutic_str_elena_armenescu_1372067233.html [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
despre timp, viață, trecere, veșnicie.... Finalul m-a făcut să mă gândesc la cuvintele lui Vlahuță: "Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei..." Poezia ” Ne poartă timpul...” este o catedrala a simtirii și a gândirii intime a autorului. Uimit mereu de miracolul vietii, omul Marian Malciu descoperă dureros de dulce gustul trecerii sale prin timp... Dar, oare, trecem noi prin timp? Timpul..., după părerea mea și, constat în această poezie, și după părerea domnului Marian Malciu, nu există. Există
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1412008732.html [Corola-blog/BlogPost/341083_a_342412]
-
să-și ceară iertare de la o paria ca ea. Sărutul lui Mihai fusese primul din viața ei. Atunci descoperise sărutul. Atunci află care era gustul sărutului lui. Simțise puterea unui astfel de act, efectele lui asupra întregii ei ființe. Era uimită, încântată, fascinată. Nu-și putea ascunde mirarea în fața acestor lucruri pe care nu le putea controla. Nu înțelegea ce anume îl determinase pe el să vină spre ea. De fapt ce mai conta acum? - De mult timp am vrut să
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
să tresară sub clocotul sevei, La ceas târziu, în noapte Când pacea peste lume coboară Vine îngerul de lumină Gavriil Vine cu vestea cea bună: -bucură-te fecioara, tu cea plină de hâr Domnul este cu Tine! Tulburata, Maria fecioara, privește uimită Uluita primește lumină Se teme... Îngerul citește gândul ei nerostit O încurajează: -hai! nu te teme! Apoi El i se închină, plin de lumină O îmbracă-n splendoare de crin. Înlăuntrul ei este pace și zbucium neauzit cum este și
BUNAVESTIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 by http://confluente.ro/Bunavestire_elena_armenescu_1332706631.html [Corola-blog/BlogPost/354700_a_356029]
-
supărări. Iar pornesc voioși colindătorii Pe la case - datină străveche - Sunt cuprinși de spaimă râmătorii; Eu tot caut gândului pereche. Ținte de argint pe cerul iernii, Scârțâit vioi cu pași grăbiți, Noi însă rămânem tot eternii Visători, prin ani ce trec uimiți. Vine cu târlia Moș Crăciun, Opintindu-se, mai-mai să cadă, Pentru că, uitasem să vă spun: E slăbit și...nu este zăpadă ! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Spre lumină / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 315, Anul I, 11
SPRE LUMINĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Spre_lumina.html [Corola-blog/BlogPost/345076_a_346405]
-
cutie, după care trecu la măsuța de toaletă, pe care o mătură cu palmele, iar în cele din urmă, începu să smulgă cu furie sertarele de sub oglindă. - Gigi, nu mi-ai văzut inelul ăla de aur cu rubine? Tata băgă uimit capul prin deschizătura ușii: - Nu ți-e în casetă? - Nu-i acolo! Nici în sertar, nici pe măsuță! - Când l-ai purtat ultima dată? - La concertul de joi! - Și unde l-ai pus? - Păi, eu așa țin minte că în
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438932870.html [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
a jocului, de 30 de secunde, puteai de asemenea să agăți robotul de o ștangă din partea de sus și să rămână prins. Asta era proba cea mai dificilă, noi am fost singura echipă care am reușit să ne ridicăm, erau uimiți coreeni. De ce? Pentru că roboții noștri erau foarte grei, de 20 de kilograme, și, de obicei, roboții foarte grei nu se ridică”, spune Ionuț Panea. Fiecare dintre cele două echipe care au mers în Coreea a avut câte trei membri: doi
Roboții români care au cucerit lumea. Cum ar putea ajunge cluburile de robotică în liceele din România by https://republica.ro/robotii-romani-care-au-cucerit-lumea-cum-ar-putea-ajunge-cluburile-de-robotica-in-liceele-din-romania [Corola-blog/BlogPost/337975_a_339304]
-
vremea celui de al II-lea Război Mondial. Și a făcut-o cum nu a mai făcut-o nimeni până la el; ca un om de mare caracter și cercetător de elită. Îl recomand. În 2011, Larry L. Watts a surprins, uimit și zdruncinat puternic cititorii români cu un volum istoric supra-documentat intitulat „FEREȘTE-MĂ , DOAMNE, DE PRIETENI...” apărut la editura bucureșteană RAO, rodul muncii de cercetare pe parcursul unui deceniu. Autorul își începe prefața cu „Cercetările care pot conduce uneori mult mai
LARRY L. WATTS: „FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI ... ” de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Considerabile_documente_si_idei_larry_l_watts_fereste_ma_doamne_de_prieteni_.html [Corola-blog/BlogPost/351137_a_352466]
-
nr. 2300 din 18 aprilie 2017. Îmi iau în sfârșit zborul plutind odată cu toamna ce-i de-o seamă cu trupul meu sfredelit de clipa pribeagă, părăsesc fantomatica gară cu flori așezate haotic în ierbarul vremii de plumb, apoi, ascult uimită șoaptele sufletului ce a rămas copil. Pentru o clipă uit să mă iubesc și asta îmi fură surâsul fără păcat, găsesc, însă, o pajiște albastră străjuită de ultima frunză verde și devin melc, mă retrag în cochilia cu lumină albă
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
albă la fereastră și aștept semnalul răsăritului, când voi deveni fluture-curcubeu. Citește mai mult Îmi iau în sfârșit zborulplutind odată cu toamna ce-ide-o seamă cu trupul meu sfredelitde clipa pribeagă,părăsesc fantomatica garăcu floriașezate haoticîn ierbarul vremii de plumb,apoi,ascult uimită șoaptele sufletului ce a rămas copil.Pentru o clipă uit să mă iubescși asta îmi fură surâsulfără păcat,găsesc, însă, o pajiște albastră străjuită deultima frunză verde șidevin melc,mă retrag în cochiliacu lumină albă la fereastrăși aștept semnalul răsăritului
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
mari străinătăți, începe a tânji după modestia de “acasă”: “Nevoia asta o simțea parcă tot mai des în ultima vreme și credea că nu se va liniști decât găsindu-și răgaz să mai meargă pe acasă...Și mai observa Anica uimită că lucrurile astea se reactualizau tot mai intens cu cât se apropia de locurile natale. Ceva subconștient era pus în mișcare de acea geografie percepută personal, după determinări emoționale, după slăbiciunile ori după crizele personalității. Altfel, la Paris nu și-
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
râsul. - De ce ai face așa ceva? - Pentru că inima mea bate acum pentru prințesă și, fără ea, nu e chip să fiu fericit. Dacă o știu sănătoasă și la adăpost, chiar și lipsit de inimă pot să mă împac cu viața. Rămase uimit uriașul de cuvintele flăcăului și se învoi pe dată, nerăbdător să aibă așa o inimă mare și iubitoare. O adormi pe prințesă și, în timpul somnului îi puse inima înapoi, o duse în căsuța plutitoare a lui Bujor și îi făcu
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
s-a-ncolăcit Pe cruce și lungi fire Spre a lui gură a întins Mustoase frunze crude Și fiecare l-a atins Ca buzele să-i ude Și printre spini și-a strecurat Lăstarii și cârceii Și fruntea toată i-a udat, Uimiți priveau iudeii... Și-n jurul spinilor a tors Din verde crud cunună... Ci doar când ochii i-a întors Iisus spre lumea-I bună Și floarea ochii și-a închis Ferindu-i de lumină Și-a lumii ură ce-a
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Floarea_patimilor_passiflora_romeo_tarhon_1367085882.html [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
luna și castelul de pe stâncă, Revărsându-se în taină, pe veșmintele privirii Adormită-n fața porții, în secunda nerostirii. „Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine C-ai bătut la poarta noastră și ai întrebat de mine...” Spuse lacrima uimită, întorcându-se deodată La castel unde privirea aștepta îngenuncheată. După niciun strop de vreme, în tăcerile ucise Glăsui șoapta privirii care-nfrigurată zise: „Am trecut pe-aici, odată... într-un ceas de rătăcire... Și-am lăsat în grija voastră o sărmană
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 by http://confluente.ro/_ne_recunoastere_mariana_kabbout_1367417118.html [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
duh sfânt, ca să-și arate puterea, bunătatea și rostul pentru care Eu le-am orânduit pe Pământ. Și așa voi face și cu aceată viețuitoare, pe care o voi face din lut și îi voi da viață. Sfântul Petru rămase uimit de ce auzea din gura Domnului, nu-i venea să creadă. Îl privea cu ochii mari și cu gura căscată, neputând să mai zică nimic. Văzându-l așa, Domnul începu să râdă și cerul se lumină imediat. Apoi îi spuse cu
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1464991541.html [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când trec agale cerbii Mici perle de lumină, Sticlesc smaraldul ierbii, Mestecenii se-nchină, Când trec agale cerbii. Din ancestral îi cheamă, Un dor neînțeles. Privesc uimiți, cu teamă Și nu se dumiresc. Cu nările de foc, Simt împrejur lumina, Ce-adună la un loc, Trăirea-n cerc, divina. O salbă de raze se strecoară, Prin crengile pădurii de-argint, Un scoruș podoaba-și coboară, Petale valsează
CÂND TREC AGALE CERBII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/adriana_tomoni_1460668065.html [Corola-blog/BlogPost/381445_a_382774]
-
dar trec adesea ca jenant de inculți. Viața lor nu se mai orientează după necesitatea dobândirii unei culturi generale, a unui repertoriu de idei și expresie din marii clasici ai omenirii. Astăzi, în muzeele de artă contemporană, lumea se oprește uimită și fotografiază solemn chiar și o pereche de ochelari, uitată pe parchetul sălii de expoziție. Marea cultură nu mai este umbrela deciziilor noastre, morga academică pur și simplu nu este cool. Nici în trecut majoritatea populației nu avea acces la
Tinerii noștri fragili și inculți by https://republica.ro/tinerii-nostri-fragili-si-inculti [Corola-blog/BlogPost/338384_a_339713]
-
spate îl mâna! Se ridică încet și cu smerenie omul. Către Cer se închină, implorând iertare pentru câte a greșit. Își umple zdravăn plămânii cu aer și, fără nici o temere de moarte, se-aruncă în apă. Unduind se-afundă grabnic, uimit cât spor găsește-n sine. La epavă ajuns, pipăind formele se ridică pe copastia plecată ușor pe-o rână. Ceasul ăsta prielnic i se pare o minune: prin perdeaua apei îndeamnă spre el un crăpcean cu chip de om, cu
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1466918709.html [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
TINEREȚII Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului Tinerețea este timpul în care ne minunăm de tot ce e în jur, privim totul plini de curiozitate, suntem plini de delicatețe și pudoare, uimiți, ne temem de neghiobiile făcute, apoi iar ne umilim în încercările noastre nu întotdeauna reușite de imitare a celor pe care îi admiram. Este timpul mai ales al elanului generos al dăruirii de sine și al iubirii de semeni. Nici
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Nebuniile_tineretii_elena_buica_1331019660.html [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
pe bănci. După spectacol, sătenii care nu știau că există pe lume și baletul, având în fața ochilor fetițe cu piciorușele dezvelite până sus, îmbrăcate cu fustițe de-o palmă din hârtie creponată, făcând mișcări de care nu mai văzuseră, ce uimiți au fost și ce comentarii au făcut, ca de întâmplări venite din povești. Pe atunci nu erau televizoare, nu aveau nici radio, nu au văzut niciun spectacol la oraș, își duceau viața în lumea lor arhaică, păstrând cu strășnicie obiceiurile
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Nebuniile_tineretii_elena_buica_1331019660.html [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
ignora, nu după mult timp, în subconștientul ei, Erica simțea prezența intensă a lui Jen, simtea interesul său pentru ea. Bănuia că totul fusese pus la cale de prietena ei dar nu avea puterea să o judece, să o condamne, uimită fiind, ba chiar încântată, că cel care o părăsise de ceva vreme, provocându-i acea suferință greu de suportat, era acolo pentru ea. Până de curând avusese sufletul încolțit de presupunerile, însămânțate de Toloșica, privind viitorul, privindu-l pe Albert
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1473849178.html [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]