179 matches
-
tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă cîinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament, îmbăloșați după o cățea în călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși unul pe altul". S-ar zice că e un pasaj apocrif din Craii! Fundalul pe care se desfășoară subiectul, cu precădere literar, însă în
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
se bea bere. Femeile acceptă invitația lui Ivan. Intră și Își trag două scaune la fereastră. — Ce scrii, Întreabă una dintre ele, apucînd șervețelul pe care mîzgălea Wakefield. Frumoasa barmaniță a lui Ivan aduce doamnelor doua martiniuri și aruncă o uitătură urîtă rusului. Pe Wakefield Îl ignoră cu desăvîrșire. — Mel., Whit., privind globul crist., silabisește vizitatoarea citind de pe șervețel. Cine sînt ăștia? Mel și Whit? — Doi tipi care se uită după gagici! chicotește Ivan. Turistele rîd. Nu se mai simt rătăcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să le violeze sigiliile, În a administra otrăvuri dacă secta ei Îi poruncea. Intră deci ca un tânăr agatodemon al crimei, Înfășurată Într-o blană de urs alb, cu lungile-i plete unduind pe sub căciula semeață, cu privirea trufașă, cu uitătură sarcastică. Și, cu obișnuita-mi manevră, eu o Îndrum către pierzanie. Ah, ironie a limbajului - acest dar pe care natura ni l-a făcut ca să tăcem secretele sufletului nostru! Iluminata cade victimă Întunericului. O aud vomitând blesteme teribile, impenintenta, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
armata austro-ungară și mai avea ceva cazon în înfățișare: un grumaz care se oțelise împingând roțile tunurilor, fața roșie a soldatului care pornește atacul, o falcă ce putea să muște amarnic și dinți cu coroane de aur, ochi verzi cu uitătură aprigă și păr moale tăiat scurt, întru totul napoleonic. Picioarele le ținea ușor despărțite după modelul lui Frederick cel Mare, dar avea cam cu treizeci de centimetri mai puțin decât i-ar fi trebuit ca să fie luat în gardă. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
era atât de inconștient, căci chiar și când a surzit , înainte să moară, știa când se vorbea de ea. Și uneori Georgie avea o privire și un zâmbet de Giocondă atunci când se discuta despre el, spun cu tărie asta, o uitătură plină de subtilitate ce îi traversa genele lui albicioase și apoi obrajii, un fel de reflex de înțelepciune făcută prizonieră de incapacitate, ceva cu mult miez legat de viața noastră a tuturor. Nu era prima dată că Bunica vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lucruri pe care nu le crezi adevărate. Ea a luat asta ca și cum aș fi criticat-o aspru pe ea, ceea ce nu era adevărat, și mi-a răspuns tăios, cu un fel de fricțiune electrică de blană de pisică și o uitătură fioroasă. — Vai, ești un bleg notoriu! Nici măcar nu ești în stare să te indignezi cum trebuie - doamne dumnezeule, până și o vacă arată mai indignată ca tine. Și ce vrei să spui cu părerile josnice? Ce, vrei să ai păreri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Mulțumesc mult, rosti apăsat statuia. Mi-ați mai putea face un serviciu? Din intonație, părea că asta era la fel de improbabil ca și eventualitatea ca Lesley (sau oricine altcineva) să fi terminat și Înțeles „O scurtă istorie a timpului“. Cu o uitătură scurtă azvârlită peste umăr, femeia Își extinse rugămintea și În direcția mea, considerând, În mod evident, că Lesley era un instrument dezacordat. Din geanta-i Încăpătoare, ea extrase ceva negru și lânos. — Cred că am luat ăsta din greșeală, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Își aruncase, pofticios, privirile Într-acolo. Locotenentul n-avea să șovăie nici o clipită: culesese din iarba grasă un automat nemțesc și le dăduse de cheltuială rușilor care, oricum, voiau să-l piardă. „Înțelegeți, mă?” se interesă Vieru, Încercând să prindă uităturile celorlalți doi căutători. „Zi mai departe!” răspunse unul dintre ei. Locotenentul găsise pe firul apei În jos o pâlnie uriașă de bombă americană. O adâncise cât putuse de mult cu o lopățică soldățească, cărase cele opt hoituri și le așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă își lega cordele/ Aidoma cu gulerul și ele,/ Iar sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă, mamă.../ Sprâncenele subțiri, ca din condei,/ și negre, tot la fel cu ochii ei./ Mai mândră arăta la-nfățișare/ Decât un pui de păr când dă în floare,/ Mai gingașă ca lâna unei miele.../ La brâu ține un săculeț
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deci și ale românilor, există credința că anumiți oameni, femei, bărbați înzestrați cu dar demonic, îi pot îmbolnăvi pe alți oameni asupra cărora își fixează privirea, cu răutate ori invidie. Deochiul este efectul privirii care deoache, boala pricinuită de această uitătură dușmănoasă. Cel bolnav din pricina deochiului este deochiat. Poate fi deochiat, în mod fatal, orice om, mai ales copilul. Mai poate fi deochiat animalul din bătătură. Dacă vezi vreun vițel frumos pe lângă vacă, ori purceluși sugând pofticioși la țâțele scroafei, ca să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ou de la Paști. - Mai pot fi deochiate grânele, legumele, pomii roditori. - Chiar și alauatul pentru pâine ori cozonac poate fi lovit de această forță ocultă. Nu mai crește și dă îndărăt. - Până și laptele vacii poate să sece, prin simpla uitătură răutăcioasă a omului. Cum ne ferim de deochiul periculor? - Cel mai sigur mijloc este să nu te miri de frumusețea ori de alte calități ale copilului, animalului, plantei sau obiectului întâlnit. Să nu le aduci laude, fără a scuipa de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
deci și ale românilor, există credința că anumiți oameni, femei, bărbați înzestrați cu dar demonic, îi pot îmbolnăvi pe alți oameni asupra cărora își fixează privirea, cu răutate ori invidie. Deochiul este efectul privirii care deoache, boala pricinuită de această uitătură dușmănoasă. Cel bolnav din pricina deochiului este deochiat. Poate fi deochiat, în mod fatal, orice om, mai ales copilul. Mai poate fi deochiat animalul din bătătură. Dacă vezi vreun vițel frumos pe lângă vacă, ori purceluși sugând pofticioși la țâțele scroafei, ca să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ou de la Paști. - Mai pot fi deochiate grânele, legumele, pomii roditori. - Chiar și alauatul pentru pâine ori cozonac poate fi lovit de această forță ocultă. Nu mai crește și dă îndărăt. - Până și laptele vacii poate să sece, prin simpla uitătură răutăcioasă a omului. Cum ne ferim de deochiul periculor? - Cel mai sigur mijloc este să nu te miri de frumusețea ori de alte calități ale copilului, animalului, plantei sau obiectului întâlnit. Să nu le aduci laude, fără a scuipa de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
arhanghelești, o corpolență aparent greoaie, iar în locul mișcărilor dezinvolte, o reținere puțin timorată. Mai greu i-am recunoscut privirea. Ochiul, luminătorul sufletului, a vorbit aproape totdeauna mai mult decât cuvântul. Privirea de altădată, luminoasă, francă, neduplicitară, era înlocuită cu o uitătură vinovată, duplicitară, ascunzând o vină încă nemărturisită. Poate că undeva în duhul lui, dorința de parvenire, pusă înaintea jertfei de la care se eschivase, nu-i dădea dreptul la seninătate deplină. Era și el ținta invectivelor și provocărilor țiganului. Dintre ofițerii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
amețeală, cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor” <endnote id="(862, p. 138)"/>. De regulă, se crede că cei care au puterea magică de a deochea o au și pe aceea de a blestema. Cu alte cuvinte, nu numai uitătura lor ar fi Încărcată de energie negativă, ci și rostirea lor. Câteodată, „evreului imaginar” - ca purtător de „piază rea” - i se atribuiau ambele vicii. Blestemul proferat de el, de exemplu, era considerat a fi extrem de puternic și de eficient : „Oamenilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cu ochii văd, Cu urechile aud Și cu gura pot grăi... <endnote id="(113, II, p. 164)"/>. Și tot Sfânta Maria era cea invocată În descântecele de deochi (de potcă) <endnote id=" (151, pp. 127 ș.u.)"/>, boală provocată de uitătura rea a „oamenilor cu semne”, inclusiv a evreilor roșcați și pistruiați (vezi capitolul „Omul roșu”) : Doamne ajută-mi, Sfântă Mărie, Potcă mare, potcă mică, Potcă din uitătură, Potcă din mirătură, Potcă din ochi albi, Potcă din ochi negri, Ieși din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deochi (de potcă) <endnote id=" (151, pp. 127 ș.u.)"/>, boală provocată de uitătura rea a „oamenilor cu semne”, inclusiv a evreilor roșcați și pistruiați (vezi capitolul „Omul roșu”) : Doamne ajută-mi, Sfântă Mărie, Potcă mare, potcă mică, Potcă din uitătură, Potcă din mirătură, Potcă din ochi albi, Potcă din ochi negri, Ieși din creierii capului, Din bolboșu ochilor <endnote id="(151, p. 129)"/>. Câteodată, În timpul descântecelor și farmecelor Împotriva deochiului sau a bolilor de ochi se foloseau „ochi de sfinți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ăsta de Andrei și n-are-a face, poa’ să fie și fii-miu la o adică, cât de mult o semăna el cu tac-su care l-a făcut, cu mutra asta țigănoasă și părul ăsta cu luciu tăciunos. Are aceeași uitătură crucișă a ochilor căprui ca a lui Gilbert, și veselă și speriată, de parc-ar da să râdă și ar da să fugă, da’ ce-mi place la el mai mult și mai mult e că n-arată c-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fost Într-o joi până-n prânz. Atunci a apărut Pepino. Pepino era un băiețaș la vreo douășcinci de ani, slab de vedeai prin el și fără pic de cur și lat În umeri cât un bilet de tramvai. Avea o uitătură ca de cățel bătut, de-ai fi zis că-și cere iertare continuu, mă rog, vedeam c-a Întârziat, dar Îi era de-ajuns cât Îl mustra Steluța cu mâinile. Era ca dezlănțuită Într-o demonstrație de arte marțiale, pândind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și mucii de pe mână. Se smiorcăie sârguincios și Îndatorat. Dacă eu m-am făcut că dau În el, se cuvine să se facă și el că-l doare și să-mi arate sângele și mucii, uitându-se la mine cu uitătura asta de curvă nătângă care a greșit și-și primește pedeapsa Într-un avânt masochist ce pare să-i fi paralizat auzul și Înțelegerea, dar În sfârșit realizează. Iese Închizând ușa cu grijă În urmă, În timp ce părințelul se văicărește: — D-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
M-a Încălecat și stă În capul oaselor pe burta și pe pieptul meu, având grijă totuși să nu se lase cu toată greutatea, În timp ce-mi plimbă palmele peste umeri și brațe Într-o mângâiere continuă Însoțită de uitătura ei avidă. - Oh, tăticuțule, nu ești bătrân deloc. Ești slab, da’ ești vânjos și mușchiulos. Uite ce mușchi ai, uite ce bărbat. Și n-ai burtă deloc, da, așa-mi plac mie bărbații, fără burtă și mușchiuloși așa ca tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
asurzitor, de răsuna tăria, iar eu, cu tot curajul și toată vitejia, am luat-o la picior, afurisind în minte pe tartorul turbat că nu-l putui cunoaște pe celălalt fîrtat, blajin, modest, cucernic, vărgat din loc în loc, sfios la uitătură, deși cu ochi de foc, și bun cu șoricimea și el tot neam de soi... cu coada și urechile ca noi..." "Vai, fiule, vorbești despre Cotoi! Sub mutra sa senină, smerită și blajină, împelițata asta de jivină e în război
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
speranță. Ea lasă tricoul jos într-o tăcere mormântală și, în clipa în care ia al doilea tricou, ne ținem cu toții respirația la unison, de parcă un arbitru rus tocmai ezită dacă să ne dea sau nu punctaj maxim. Cu o uitătură extrem de critică, întinde tricoul pentru a-l privi cum trebuie... și, în clipa în care face asta, una dintre mâneci îi rămâne în mână, lăsând în urma ei o cusătură deșirată. Toți cei prezenți se uită la ea muți de uimire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
timpul ăsta. — Vreți o ceașcă de ceai? zice o asistentă, intrând în camera caldă și luminoasă. Cred că sunteți frântă. — Mulțumesc foarte mult, zic cu recunoștință, întinzând mâna spre ceașcă. M-am referit la mămică, spune asistenta, aruncându-mi o uitătură piezișă. — A, zic fâstâcită. Da, sigur. Scuze. — Nu, nici o problemă, spune Suze. Dați-i-o lui Bex. O merită din plin. Îmi zâmbește ușor jenată. Iartă-mă că am țipat la tine. — Nici o problemă. Îmi mușc buza. Iartă-mă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oferind un status, egalitate, sentimentul apartenenței și alte variate valori ale comunității, societatea secretă, în virtutea presiunii forțelor care conduc la crearea sa, poate deveni, nu un mijloc de socializare, ci de desocializare, nu o parte a ordinii sociale, ci, sub uitătura ostilă a maselor și a guvernământului central, un inamic" (Nisbet, 1993: 106). 5. Comunitate și ordine socială Privind ordinea socială ca bun public, Taylor indică trei modalități pentru asigurarea acestora: statul, piața și comunitatea. Cum cea de-a doua este
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]