175 matches
-
Tokugawa Ieyasu, într-o ținută războinică. Aici tablourile erau cu ei în poziții chircite, mici, în chimonouri largi si cu părul in sus, cu un băț trecut prin el. Și totuși, severitatea chipurilor imi stârnea amintiri despre răsteli verbale și uitături fioroase, învățate din filme. Eu știu însă că pe lângă severitatea, intransigența și hotărârea japonezului există o notă caldă și o tandrețe de suflet. O melodie cum e Sakura nu poate fi cântată decât de un suflet tandru. Apoi văd pe
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
denivelări, suișuri și coborâșuri. Trepte abrupte. Scări de aer. Bolovăni. Are și multe prăpastii pe buzele cărora stau eu pe călcâie. Cât timp? Nu mă uit în jos, nici în sus. Nici dreapta, nici stânga, nici îndărăt. Doar înainte. Singură uitătura permisă. Cu dioptriile inimii. Am invatat drumul. Aș putea să-l străbat chiar și cu ochii închiși. Îl știu după numărul pașilor. De fiecare dată, alt număr. Scad, adun, înmulțesc, împart. Îmi iese cu cat. Stațiile sunt din ce in ce mai puține. Uneori
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346553_a_347882]
-
că lungește formele lucrurilor - pe care le știam pe de rost - dar care acum păreaua să capete forme nemaivăzute, alungite, înfricoșătoare. - O fi fost de la clondir, vere Niță!, punctă scurt și ironic Panacoadă dar nu primi niciun răspuns, decât o uitătură care spunea totul despre intervenția fără rost a vecinului... - ...M-am dus la băncuța de la poarta Tinchii Țigăului și singur cuc și zgribulit începuse să-mi fie frică. Mă dezmorțisem bine din beția simțurilor și începusem să tremur. Bătea de
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
în colțul gurii și cu o cană mare plină cu cafea fierbinte. -O, s-a sculat prințesa.Vrei cafea? o întrebă Dalia pe Gențianne, rânjind și scoțând la iveală un colț de dinte.Semăna cu Baba Cloanța și avea o uitătură de criminal. -De ce mi-ați luat lucrurile? Vă rog frumos să mi le dați înapoi, căci vreau să mă schimb. -Da, ia-ți-le dracului de acolo! Ce mi le-ai pus pe patul meu? Ia uite la ea
COŞMAR- FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356164_a_357493]
-
să-i iau în seamă, căci Jaffo nu era locul evenimentelor neplăcute pentru mine, ci al unor mari revelații mai degrabă. Curând acei pași s-au apropiat binișor de mine, începând chiar a-mi fura atenția. Am tras iute o uitătură în urmă, dar omul ce venea după mine era încă departe. Ce-nseamnă liniștea serii! Mi-am amintit cum odată, așezându-mă la pândă în fundul grădinii noastre din Cartierul Militari, pentru a prinde hoțul care mi-a furat două zile
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
Exista o tihnă în privirea ce se uita peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capra de râioasă, în privirea accelerată cu venin, capra se lăfăia dolofană. Uitătura se înfigea până în prăsele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capra întinsă ca buturuga. Zicerea proverbială se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii. Sub scânteierea lamei
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
tot. Dar dacă moare capra cu vecin cu tot, cine mai pregătește prohodul cărnii? Pentru cine se mai pârguiește surâsul la freamătul castronului cu porția aburindă? Nu se mai umflă în gâtlej ciuda, invidia și răutatea. Se usucă pe picioare. Uitătura se stafidește. Curtea vecinului e goală. Nu mai e nici capra, nu mai e nici vecinul. Bate vântul prin scaieți. Țara arde. Un vrej răsucit de sărăcie se întinde peste garduri. Toată frăgezimea unui vis se dospește într-un borhot
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
că va da în altceva. Însă se stingea, ca și cum asta le-ar fi fost voia. Aflați unul de altul la o aruncătură de băț cu țarina, șleampăți la zorit amândoi, tot găseau răgaz privirilor piezișe, să nu care cumva o uitătură să reînceapă arțagul și celălalt să nu fie pe fază pentru a da la timp cuvenitul răspuns. Cineva-i asemuise cu doi copii bătrâni, ce-și poartă sâmbetele pe poza unei tinere drăguțe și pe juma dezbrăcată - furată de un
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
te ostoiești!! Îmi place fericirea cu ce mă mângâi, Nu lauzi da să-mi fie bine te sârgui, Nu scuzi că tot cu așa tărie stimulezi, Ajuți pe slabi da prostia n-o încurajezi. Cât îmi place caracterul tău constant, Uitătură-ți dulce din cubul echidistant, Că miștorețele nu-și găsesc vreo intrare Din silabisile prispe te conteplu cu mirare! De-ai ști cât îmi place al tău interior, Or voi să regrete acei ce văd un exterior, Ce-or sti
CÂT ÎMI PLAC ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360432_a_361761]
-
principiul sine ira ... să-și facă datoria, în slujba interesului general. Pentru că acesta din urmă este invocat (și n-ar ar trebui să fie!) drept numitorul comun al tuturor luărilor de poziție, atitudinilor, ieșirilor în media, scrâșnirilor din dinți și uităturilor închiondurate, ocaziilor jenante și la limita încăierării, înjurăturilor laxe, batjocurii elaborate, qui-pro-quo-urilor pe care le etalăm zilnic, cu necesara doză de viclenie cât să permită bagatelizarea, desființarea, pulverizarea a tot ce mișună prin preajmă (adversari, fapte, procese, întâmplări etc). N-
CINE PE CINE VERIFICĂ !? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360105_a_361434]
-
Există o tihna în privirea ce se uită peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capră de râioasa, în privirea accelerată cu venin, capră se lăfăia dolofana. Uitătura se înfigea până în prașele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capră întinsă că buturuga. Zicerea proverbiala se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii. Sub scânteierea lamei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
Există o tihna în privirea ce se uită peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capră de râioasa, în privirea accelerată cu venin, capră se lăfăia dolofana. Uitătura se înfigea până în prașele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capră întinsă că buturuga. Zicerea proverbiala se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii.Sub scânteierea lamei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
nu existau într-un spațiu anume desemnat sau înconjurat de garduri. Dincolo de tot spectacolul pe care natura umană îl pune pe scena școlilor, a fabricilor, a birourilor, a șantierelor, a laboratoarelor din lumea asta, există un lucru vizibil la prima uitătură: intenția oamenilor și tendința lor de a merge înainte sau înapoi. În Germania am văzut cum un profesor nou, numit coordonator de curriculum, adună în jurul lui catedra de Științe și le propune colegilor să își reconsidere împreună actul didactic: să
Unde se potrivește elevul daco-romano-olimpic? () [Corola-blog/BlogPost/338346_a_339675]
-
binele copiilor și ceva mai multă știință în spatele actului didactic. Dincolo de tot spectacolul pe care natura umană îl pune pe scena școlilor, a fabricilor, a birourilor, a șantierelor, a laboratoarelor etc., din lumea asta, există un lucru vizibil la prima uitătură: intenția oamenilor și tendința lor de a merge înainte sau înapoi. În școlile noastre, văd oameni inspirați și realizări multe. Ele sunt însă stinghere, înconjurate de o masă mare, dominantă de superficialitate, abuz și impostură. Îmi doresc să intrăm în
Unde se potrivește elevul daco-romano-olimpic? () [Corola-blog/BlogPost/338346_a_339675]
-
oricărei urme omenești în el. Totul a fost o farsă, un joc de revenire la originea relației lor. Lui îi era dor de „o privire umedă și rugătoare”. Dorea să știe dacă mai este capabilă să-i adreseze o asemenea uitătură, plină de slăbiciune și de milă. Salvarea ei, în ciuda unui suflet demonic de l-ar avea, este sfințirea căpătată prin trăirea sinceră și fără menajamente, a dragostei. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Mihai Eminescu: Venere și Madonă. Poem interpretat de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339300_a_340629]
-
ani de când se cununaseră, dacă lui îi este drag sau nu glasul ei... Nu-i adapă că li seteeee, nu-i adapă că li-i sete, Îi adapă că mă vede, îi adapă că mă veeedeee. El îi aruncă o uitătură scurtă. Ea tace.. Ies din pădure, în câmp, de-acolo trec Lunca Streiului, apoi Dealul Bercului și intră în sat. Căldura lui iunie, după răcoarea pădurii îi toropește pe-amândoi. Ea adunase niște ochiul-boului din câmp și flori de sânzâiene
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
a dezaprobă sau a dezonora, a te separă și / sau a te îndepărta de un râu care te afectează. La români există: tradiția scuipatului în sân care te ferește de duhurile rele, scuipatul de deochi (care te ferește de reaua uitătura) , scuipatul unui obiect sau aliment care devine astfel impropriu utilizării deci, eliminat din grup, “dat deoparte”, si scuipatul “între ochi” (adică acolo unde se gaseste cel de-al treilea ochi aflat în legătură cu divinul!), ori scuipatul pe obraz, ca o supremă
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
parte, credința populară, consideră deochiul ca fiind un transfer misterios de energii necunoscute între cel care deoache și victima sa. Folclorul românesc conține multe descântece de deochi, acesta fiind considerat în popor o boală indusă prin magie de o simplă uitătură invidioasă. Deochiul este o vrajă care poate fi provocată și involuntar de către persoane care dețin această “putere”. Persoanele deochiate încep să se simtă rău, să aibe dureri de cap și senzații de somnolență, stări de vomă, de febră și de
CE ESTE DEOCHIUL ŞI CUM POŢI SCĂPA DE EL? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378311_a_379640]
-
1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Captivă-n curcubeu Știam că ești un mag ce doar din gând Poți preschimba o lume-ntr-o pictură, Culorile de toamnă amestecând Și recreând din ele-o partitură. Că nopțile cu uitătura sumbră Sub semnul tău atâta de discret, S-au dezbrăcat de hainele, de umbră, Iar tu, din mag, ai devenit poet! Că zările au pleoapele albastre Când flutură din genele mirării Visând desfășurări de-aripi măiastre Cum cresc firav din
CAPTIVĂ-N CURCUBEU de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379553_a_380882]
-
demult tunelul... Toți ne duc cu zăhărelul, Noul șef, tot vultur, cred, e... Tot în vulturi se încrede. Niciun gest, nicio măsură Să își mântuie poporul, Tot cu tagma și soborul, Tot cu masca pe figură Și cu ura-n uitătură... Am nădăjduit degeaba Că-i vreun Țepeș, dar de unde...?! Pregetă și se ascunde, Mai încetișor cu... graba, Nu cumva să-ncurce treaba... La americani cu steaua, La evrei cu sorcova... Să nu-l certe Moscova, Ne-a strâns și mai
NE-AM CAM LĂMURIT CU SASUL... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379614_a_380943]
-
veni vreodată) când știu că-n ochii tăi doar forma-mi va rămâne a cifrei ce-o aduni la numărul iubirilor ce-ndată pe socoteli fluflue vor fi, abject, stăpâne Mă răzvrătesc când știu c-a ta trecere străină doar uitătura-mi va arunca, din mers, când voi vedea iubirea-mi sfântă devenind cretină ca simpla gravitație stupidă a acestui vers Mă îngrozesc fiindcă aceeași lege kepleriană mă va goli și ție alte-atracții-ți va aduce, cu mâna-mi ridicată ca-ntr
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
vremii ce vine (de va veni vreodată)când știu că-n ochii tăi doar forma-mi va rămânea cifrei ce-o aduni la numărul iubirilor ce-ndatăpe socoteli fluflue vor fi, abject, stăpâneMă răzvrătesc când știu c-a ta trecere străinădoar uitătura-mi va arunca, din mers,când voi vedea iubirea-mi sfântă devenind cretinăca simpla gravitație stupidă a acestui versMă îngrozesc fiindcă aceeași lege keplerianămă va goli și ție alte-atracții-ți va aduce,cu mâna-mi ridicată ca-ntr-o rugă indianăsper
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
așează pe singura bancă din fața blocului unde locuiește Remus. Copilul stă și așteaptă. Atât. Stă în așteptare, necerând cuiva ceva. Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, ... Citește mai mult MOTTO :„Obiectele din casa copilăriei se prefac, cu timpul, în icoane.”( Paul Louis Lampert)Trăim într-o lume ciudată.O lume barbară.O lume în care legea junglei se regăsește în plin prin propria-i mizerie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
așează pe singura bancă din fața blocului unde locuiește Remus.Copilul stă și așteaptă.Atât.Stă în așteptare, necerând cuiva ceva.Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, ... IX. MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ȘI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIȚE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ȘI NEGRU), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. MOTTO : „Suntem cu toții puțin ciudați. Și viața este puțin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
așează pe singura bancă din fața blocului unde locuiește Remus. Copilul stă și așteaptă. Atât. Stă în așteptare, necerând cuiva ceva. Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, ... Citește mai mult MOTTO :„Obiectele din casa copilăriei se prefac, cu timpul, în icoane.”( Paul Louis Lampert)Trăim într-o lume ciudată.O lume barbară.O lume în care legea junglei se regăsește în plin prin propria-i mizerie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]